Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
da Marius, rugaciunea poate inchide usi, dar nu stii ca atunci cand Dumnezeu inchide o usa El deschide o fereastra? 🙂
PS nu stiu daca-i si pe feisbuk
S-ar putea intampla sa iesi pe fereastra aceea si sa-ti frangi gatul, si sa mai nenorocesti si pe altii.
Imi vin trei exemple in minte :Balaam,Iona si Lot.
Faca-mi-se totdeauna dupa sfantul Tau Cuvant,
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate planurile la pamant.
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate,
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate planurile la pamant.
Gandul Tau sa se-mplineasca nestirbit in mine-oricand,
Chiar de-ar fi sa se darame tot ce mi-am zidit in gand
Chiar de-ar fi sa se darame ,
Chiar de-ar fi sa se darame tot ce mi-am zidit in gand
Voia Ta sa se inalte ca stapanan viata mea,
Sin farame sparge-mi voia printr-o lovitura grea.
Sin farame sparge-mi voia,.
Sin farame sparge-mi voia printr-o lovitura grea.
Rugaciunea asta, Doamne, Tu sa mi-o asculti mereu,
Iar, dear fi s-o schimb vreodata n-asculta de gandul meu.
Iar, dear fi s-o schimb vreodata,
Iar, dear fi s-o schimb vreodata n-asculta de gandul meu.
imi pare rău, n-am curaj să cînt cîntarea aceasta.
N-am avut niciodată!
e buna constientizarea mesajului ei ( unii o intoneaza din inertie) dar trairea asa are o frumusete aparte si merita incercarea 🙂
Nici fam. noastra nu e mai „curajoasa”… Dar am auzit si versiunea „…..sparge-mi voia, / DACA NU-I SPRE SLAVA TA”. Asa mai putem…… Si tot greu ne-a fost mult timp dupa moartea unuia din parintii nostri sa cantam „Ce bine e ca sa stii / ca ai in cer tata” –chit ca stiam despre care Tata cantam…sau ca aveam mangaierea ca al nostru e in cer…Suntem oare prea „oameni”?
(Nota: mai „cantam” si alte versiuni proprii fata de texte precum „ridic iar mainile (noi=inima/sufletul) spre cer si Te slavesc…”. Pt. ca deseori nu suntem (adusi?!) in acea stare sau pt. ca partea dintr-o strofa urmatoare cu „imi plec genunchii..” ramane de cele mai multe ori defavorizata in fata …mainilor ridicate).
eu am avut acest curaj. Dumnezeu mi-a soptit (eu asa cred) sa-mi pun aceasta poezie ca motto al vietii mele de crestin. Asta a fost inainte de a „trece prin valea umbrelor mortii”. Acum, uitandu-ma inapoi, nu-mi pare rau, Dumnezeu a fost tot timpul cu mine si chiar m-a purtat pe brate cand a fost nevoie.
si nu stiu cum se face, dar Il cunosc si Il iubesc mai mult acum dupa toate necazurile
Dupa cum spunea Richard Wurmbrand, suferinta este fabrica lui Dumnezeu de suflete frumoase.
traian dorz?
eu stiu ca nicolae moldoveanu
muzica-moldoveanu,versurile-dorz;sunt aproape sigur
o sa verific..promit
multumesc
„Orice veti cere de la Tatal in numele Meu El va va da”.
In lumina acestui text am putea spune ca faisebukul nu e asa gresit. Acum totul depinde pe ce pagina citesti. Si cum citesti.
Da, „orice text scos din context devine pretext”
Croit din aceeași stofă ieftină: „Rugăciunea lui Iaebeț” de Wilkinson.
Parca Dumnezeu este Cel ce inchide sau deschide o usa ori o fereastra, si nu rugaciunea. Se pare insa ca rugaciunea a devenit un scop in sine, care face si desface, aproape fara sa mai fie nevoie de Dumnezeu!
Da. Uitam ca rugaciunea nu are rolul de a-L convinge pe Dumnezeu sa faca ce vrem noi.
Angelaioana a punctat bine prin aceea poezie-cantare.Am uitat de un lucru important :Nu mai spunem in rugaciunile noastre FACA-SE VOIA TA <DOAMNE!
Avem tupeul sa ii poruncim lui Dumnezeu ce sa faca .Unii pun mana pe microfon si striga tare la Dumnezeu ,asta imi aduce a incantatii la Baali!.
te referi la „noi proclamam…” ?
…rugaciunea adevarata este o participare activa la implinirea planului Lui Dumnezeu…
Daca marea s-a despartit dupa rugaciunea lui Moise, soarele se opreste pe cer pana spune Iosua, Iona este ascultat din burta pestelui, pe Daniel nu-l ataca leii si nici pe prietenii lui focul, iar Ilie umileste 400 de prorocei… Apoi ganditi-va, la Pavel, Petru, Epafra, unde lanturile si usile inchisorilor se deschid. Dar uimitoarele vieti ale unor oameni ca: David Brainerd, Jonathan Edwards, Edward Payson, John Hide, Liviu Olah? Rugaciunea este cheia care poate deschide toate usile, dar cei mai multi dintre noi, avem doar impresia ca tinem aceasta cheie in mana.
Pentru toate personajele biblice pe care le insirui, rugaciunea nu a fost cheia usilor dechise pentru succesul personal, iar reflectoarele nu au luminat nicidecum fruntile lor, ci pe Dumnezeu, Persoana si planul Lui, in acele conjuncturi.
Cand rugaciunea este cheia pe care o folosesc sa-mi asigure o nota buna la examen sau aprobarea creditului la banca pentru nevoile personale (si cand mai scriu apoi pe FB despre asta, de victoria cu Cheia in mana), unde e Dumnezeu in cadru?…
Ori te rogi ori nu te rogi,,D.zeu vede inainte sa Vrei tu ceva..Si Iti da sau nu in functie de ce crede El ca e bine for U….Sau de Multe ori chiar iti da..nu ca asa de mult te.ai rugat ..bécause we are His Kids Si Iti mai face si cate un favour ..Lui Iona I.a facut unul sa II mai trèak nervii…;))..Tot la Ce a vrut D.zeu a Ajuns..
Eu am avut numai Joburi faine shi nu ca M.am rugat..Fratilor D.zeu ne iubeste asa de mult de Nici Noi. Nu avem Idee..Rugaciunea e o completare,o ascultare,o conversatie..
”pentru limba română apăsați pe 1, vă rog!”
ultimul avertisment: ori scrieți în română, ori în engleză, dar nu cumva să mai apăreți cu această romengleză pe acilea și nici aceea completă și corectă măgar pe porțiuni.
Ju;ia, nu este suficient sa afirmi ca rugaciunea nu a fost cheia, nu ai avut o alternativa, dar oricum rugaciunea a fost cheia si prin aceasta practica a raspuns Dumnezeu tuturor personajelor pe care le-am insiruit. In rest, regret dar nu te inteleg.
http://www.youtube.com/watch?v=XokLWXwl_F0&feature=share
Pingback: “Viziunea vizuinii” sau “De ce urăşte Dumnezeu visările vizionare” | Marius Cruceru
1. Cand raspunsul la rugaciune nu este afirmativ Dumnezeu îți spune că harul lui este de ajuns. La fel ca lui Pavel. 2 Corinteni 12:8, 9. Accentul trebuie deci pus pe harul lui Dumnezeu si pe planul lui.
2.Cand raspunsul se lasa asteptat Dumnezeu imparte haine albe. Apocalipsa 6:10-11
Exista si mai multe atitudini in rugaciune:
1. Rugaciunea din inertie
2. Rugaciunea din obisnuinta
3. Rugaciunea artistică
4. Rugaciunea că na-i ce face
Reblogged this on memories told….
Stau si ma gandesc… vazand postarile, replicile, si polemicile despre unul din multele segmente ale CREDINTEI subiectul RUGACIUNE…
Eu cred asa:
1.Crestinii de tot felul din lipsa de ocupatie, pierd vremea in contradictii, cand scopul comun esential nu este inteles.
2.Multi crestini, daca pot sa-i numesc asa !? si-au pierdut scopul, sunt peste tot, numai unde ar trebui sa fie nu-i vezi pe-acolo, acolo unde Intemeietorul credintei si crestinismului s-a dus, da El a avut o alta meantalitate! un scop precis! o misiune de facut! nu a avut timp de pierdut.
3.Muilti cred desre ei, ca sunt crestini, poate ca sunt, dar: actiunile ai tradeaza, poate ca sunt crestini admiratori sau poate crestini animatori sau poate simpatizanti a lui Dumnezeu dar scopul la care sunt angrenati nici pe departe nu se incadreaza in scopul Lui!
4.Daca esti dedicat scopului Lui, n-ai timp de polemici, nai timp de pierdut, deja esti angrenat la ceva care face parte din scopul Lui.
Indraznesc sa va provoc, sa va faceti o evaluare si daca nu sunteti dedicati scopului, cautati sa o faceti, nu mai pierdeti vremea…..vremea-i scumpa si foarte scurta….
Fa ceva ! pentru scopul Lui, nu vorbi despre scopurile…du-te….
Rugati-va neincetat! a spus Domnul Isus! asa ca orice alte teorii sunt citire din alta parte! Viata cu Dumnezeu=rugaciune!