Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Încerc să mă abţin de la comentarii… (da’ nu ştiu dacă voi putea mult…) 😀
de ce sa te abti? 😀
Ştiu eu… 😉 Nu mă ispiti, eLioR!
nu-i bine sa tii in tine. 😀
:)))))
Pentru mine nu-i bine, da’ pentru ceilalţi te asigur că e bine! 😉
Si eu ma „abtin” frate Marinel, dar nu numai din cauza ca nu…am masina ! Scopul meu este sa fiu, nu numai sa afisez ipocrit o simbolistica crestina de circumstanta.
Este o adevarata (daca nu grava) inadvertenta de logica intre a a fi si a circula (emblematic) cu „semnul proorocului Iona” (inca neinmormantat in pantecele chitului…) pe o masina in…emergenta spre statia terminus !
Aciduzzu, tu n-ai citit ce se scrie aici?… Că nu e bine să ne abţinem! Dacă eu sunt mai încăpăţânat, măcar tu nu fi! 😉
de acord :daca nu e vorba despre infranare,abtinerea cauzeaza;si nici incapatanarea nu e totdeauna buna 🙂
Frate Marinel, eu sunt „incapatanat” in a nu fi…incapatanat, adica, in a nu ma „abtine” !
Prea multe sunt infractiunile…”pocaiesti” in panoplia „Caii Domnului vorbite de rau” de catre pseudo-crestinii care intrepreteaza roluri inedite in perpetuumul film „Soferii Iadului”.
Noii protagonisti „Roibu” si „Tom”, au de-acuma „afiliere” crestina in drum spre iad !
PS.
Vorba…eLioaRei: „Nu e bine sa tii in tine !” La un moment dat, acumularea de presiune rexultata din prea ulta abtinere „fluiera pe la supapa de prea-plin a…firii” ( pe care noi o numim atat de domestic, INDIGNARE sau in cel mai crestinesc mod: MANIE (SFANTA)!
ERATA:
„…rezultata din prea multa abtinere…”
: ))))
Poate vroia sa-l „intalneasca” pe „Jesus”
Am indoieli cum ca L-ar cunoaste.
:))))))
Poate masina era inchiriata, sau omul era un simply pescar si nu stia ce inseamna pestii aia! 🙂
…asta e un caz fericit…daca ai pe masina semnul dagonitilor si numere cu HAR trebuia sa fi neaparat si soferul iadului…
Crestinismul se marturiseste, nu se afiseaza.
Am intalnit si eu cazuri in care soferii nu aveau nimic in comun cu pestisorii de pe masini. Ori cumparase masina de curand, ori imprumutase masina de la parinti, frati etc.
Dar cunosc, din pacate, si multe cazuri de slujitori ai Domnului care sunt foarte „sprinteni” pe sosele. E trist, intradevar. Si eu sunt tentat de multe ori sa ii dau talpa prin oras, dar vine Duhu Domnului mereu si imi aminteste codul rutier 🙂
Data viitoare iti propun sa faci o poza cu „spatele” masini, inclusiv numarul de circulatie si sa o afisezi pe blog. Poate un „post” special cu „Nebuni pentru Hristos” nascuti in zodia „Pestilor”, nu nascuti din nou.
Frate Cornel,
Frumos spus si plin de…umor scotian: „…un “post” special cu “Nebuni pentru Hristos” nascuti in zodia “Pestilor”, nu nascuti din nou.”
Se primeste exprimarea si in stil romanesc, plin de sarcasm. Totusi sa nu se bazeze cei „nascuti (doar) in…Zodia Pestilor”, pe includerea binevoitoare in versetul biblic: „Chiar si cei fara minte nu se vor putea rataci!” (Isaia 35:8). Ei nu „cad” sub incidenta acestui Har de exceptie…
Excelenta idee, frate Cornel !!!:-)
Poate nu ar fi rau ca fiecare masina condusa de crestini sa aiba un „sticker” care sa spuna cam asa:
„In caz de abatere in trafic al acestui autovehicol va rugam sa intrati pe: mariuscruceru.ro si sa postati poza si un comentariu descriind ceea ce ati observat.”
Cateva comentarii fara poze…
-soferul cu nr. BH-77-DUH, mergea in zig-zag… conducea sub influenta…
-unul cu BH-66-PIX conducea cu mana intinsa si arata cu „degetul” spre … cer…
-altul cu BH-33-SMS scria „biletele” catre cer la semafor/stop.
-altul cu BH-01-RUG il implora pe d-l cu tel. la ureche in depasire.
🙂
Frate Cornel,
Masinile cu numere de BH, mentionate mai sus le-ati „prins” la filtru sau le-ati stiut dinainte ca fiind „pline de duh…”, „pline de…PIX-eli”(lucraturi in…Photoshop-ul firii pervertite), „pline de SMS-uri (catre cer, banuiesc) sau „intr-un duh de rugaciune prin telefonul mobil…” ?
Ca prea imi par familiare manifestarile ! Parerea mea !
Dar ce credeti, ca numai masinile cu numere de BH au aceste „atuuri duhovnicesti” si alte abtibilduri crestinesti autoadezive si de circumstanta, tranzitorii, pe o traire lumeasca?
Ce vor face toti acestia la semnul de circulatie „drum infundat” adica „urciorul nu merge de multe ori la apa” ?
Adica: „Nu va inselati ! Dumnezeu nu se lasa batjocorit ! ce seamana omul aceea va si secera !” (Cu siguranta ca mai mult decat flash-ul imortalizant al unui instantaneu infractional si, desigur, cu mult mai mult decat o amenda oriciat de „consistenta” ar fi !
„Agentul de circulatie” in exercitiul functiunii, cu siguranta ca va apartine DREPTULUI JUDECATOR !
ERATA:
„amenda oricat de consistenta ar fi”
Nu nu cred. In fiecare judet exista „peşti” mari şi mici. Iar mie îmi plac peşti… doar sunt chemat sa fiu pescar de oamenii…
da, spune, Jesus Hates… dacă tot spui… dă-ţi numele adevărat, cu bărbăţie şi curaj!
semnat
Jesus hates cowards!
Cind Il iubesti pe Isus Hristos, nu emblemele , nu mitraliera cu versete,
nu exteriorul simplu, ci Ascultarea de Poruncile Domnului, inseamna iubire.
Teroia frumoasa se cristalizeaza rapid in fapte, in momente de criza;
cind a venit furtuna pe mare, toata lumea a cunoscut maretia lui Pavel.
Jesus Hates, tot laşitate se cheamă chestiunea.
Nu, nu cunoşti Biblia, dragul meu. Isus a atacat pe farisei şi pe cărturari, dar pe lista celor care merg primii în iad sînt FRICOŞII.
Şi de ce te-ai teme, dacă tot zici că nu mai poţi? Pierzi un loc, o bursă, ce pierzi?
Demnitatea şi curajul odată pierdute, ce rost mai au celelalte?
Pe cînd eram ca tine mi-am confruntat atunci cînd am considerat că am dreptate profesorii şi păstorii.
Cînd am greşit mi-am cerut iertare.
Acum 10 ani, cînd am întrebat-o pe Natalia, soţia mea, ce i-a plăcut cel mai mult la mine… spre marea mea surprindere… răspunsul ei a căzut ca o grindă peste mine (care credeam că… inteligenţa, talentele, alea alea…. frumuseţea… pierdută deja la vremea respectivă), răspunsul ei a venit, aşa cum spuneam ca un meteorit: CURAJUL!
Atunci i-am promis că nu-l voi pierde, dacă mă va ajuta să îmi păstrez înţelepciunea!
Îmi ştii şi adresa de email pe privat, îmi ştii şi locul biroului. Ştii şi cînd vin şi plec de la şcoală.
Te aştept!
şi mai este ceva: „doar să criticaţi şi să comentaţi ştiţi”???
Mă ştii probabil de la ore! Aşa ţi s-a părut? Mă ştii de la capele! Aşa ţi s-a părut??? Chiar numai critici şi comentarii ai auzit de la mine? Este acesta adevărul! Dacă este acesta adevărul, atunci contemplu demisia, dar vino şi spune-mi-o în faţă. Îţi garantez că nu vei păţi absolut nimic.
in entuziasmul inceputului mi-am cumparat si eu un” fish”;,apoi am avut imediat dubii;fo 2 ani a stat printr-un sertar,dupa care intr-o zi la gasit sotia si l-a lipit pe FIAT ( 🙂 );dupa fo 4 luni l-am dezlipit(din mai multe motive,unele enuntate mai sus);dupa ica un an si fo 10 spalari s-a dus si lipiciul;acu au mai ramas niste zgirieturi subtile(de la cheia -dezlipitoare) si convingerea ca am procedat bine.
Ieri, am avut curs de drept penal și discutam despre accidente rutiere. Iar profesorul ne-a spus un singur lucru care a fost suficient: între o viață normală și o viată compromisă stă automobilul de sub picioare!
Si eu care ma gandeam sa incep sa fac pestisori vazand cum se inmultesc crestinii…
:))
Poate era vorba de pestisorul auriu si tocmai isi spusese dorinta: sa nu pateasca nimic daca face accident.
Eu cred ca nu v-a bagat in seama fiindca aveati claxon banal-profan, nu dela cu melodie crestina de la formatia „Shout”.
Iși pun băieții și ei un ἸΧΘΥΣ pe mașină să fie „j”mecheri.