Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Draga frate Marius,
Fiindca aniversarea speciala a unei Zile Nastere, nu este un eveniment care trebuie sa treaca anost si insignifiant pe langa dumneavoastra, banuiesc ca, „re-marcarea” acestuia trebuie sa se realizeza si cu o…indedita „piatra de aducere aminte”, adica acest superb instrument din imagine pe care l-ati dorit ata de mult spre a va imbogati si diversifica intr-un mod desavarsit in sfintenie pricina de lauda inaltata Domnului !
Desigur ca, asemeni lui Caleb, atunci cand veti atinge frumoasa varsta de 85 de ani, sa puteti afirma si dumneavoastra cu aceeasi dezinvoltura ca si eroul credintei din Vechiul Testament :
„Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu.
Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.”
Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel prin Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.
SI ASTAZI SUNT TOT ASA DE TARE CA IN ZIUA CAND M-A TRIMIS MOISE; AM TOT ATATA PUTERE CAT AVEAM ATUNCI, FIE PENTRU LUPTA, FIE PENTRU CA SA MERG IN FRUNTEA VOASTRA !”
(iosua 14:7-11).
Domnul sa va poarte ca pe aripi de vultur, iar la batranete sa fiti tot „plin de suc si verde !”
Ca Moise, ca si Caleb !
Ca toti „cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31; Psalmul 103:5)
Amin !
CORECTARE:
„…cu o inedita „piatra de aducere aminte”
Fiecare aniversare e importanta, fiind un cadou de la Domnul si asta se poate observa si la dumneavoastra: nu a trebuit sa impliniti o cifra rotunda ca sa primiti ceva asa deosebit. Sau mai stii: daca acum la 41 e un asa cadou, ce o fi la 45, 50? Sa aveti in continuare multa inima si buna ca sa cantati cu bucurie Domnului!
La multi ani ,toti orientati spre Tinta desavarsii noastre , loc final de Autentica Celebrare !.
E tare frumoasa. Felicitari si u calduros LA MULTI ANI!!! (inca o data 🙂 )
Sa o folositi sanatos si mereu in slujba Domnului.
Iubesc instrumentele si imi place sa le ascult folosite de alti, dar pe mine nu ma vad folosind vreun instrument, ma vad ridicoloa. De ce? Nu stiu. Poate-i o forma de mandrie, nu stiu.
E foarte frumoasă.
Slavă Domnului pentru meşterii noştri unguri!
🙂