Construim sanctuare sau auditorii?

Zilele trecute un prieten arhitect mi-a trimis un citat tulburător:

„It is unfortunate that evangelicals have quit building sanctuaries and [started building] auditoriums.
It seems to make a statement about our trading mystery for lectureships. We were never good at mystery … or veiled entreaties….

We have become the plain, pragmatic people…. We must quit making God a practical deity who exists to make us succeed.”
„What a pity. There is no life in pragmatism, no vitality in ‘business as usual.’ We must have the Spirit, or we are only shallow, small, expandable people….”

Calvin Miller

Acest comentariu s-a legat de nişte preocupări mai vechi legate de arhitectura şi liturgica evanghelică. Construim nişte săli de spectacole care seamănă pe dinafară mai mult cu nişte autogări decît aduc a biserică şi pe dinăuntru seamănă mai mult cu cinematografe decît a locuri în care s-ar putea imagina oameni egali în preoţie care au părtăşie unii cu alţii.

Teologia „teoretică” a preoţiei universale se reflectă tot mai puţin în modul în care arată relaţia faţă-spate, sus-jos în sălile noastre.
Relaţia materie-spirit, văzut-nevăzut, relaţie prea puţin cugetată şi articulată în teologia evanghelică generează fracturi şi prăpăstii care vor fi tot mai greu de umplut şi reparat în următoarele generaţii atunci cînd ne gîndim la spaţiul sfînt (dacă va fi existînd aşa ceva în concepţia noastră).

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Construim sanctuare sau auditorii?

  1. gh.iulian(l'exateo) zice:

    asta subiect sensibil

  2. Costica Holhos V. zice:

    Da, pentruca atunci cand construam o biserica, am consultat arhitecti si nu teologi care au, nu doar idei si pareri despre cum ar trebui sa arate o casa de rugaciune ci chiar stiu cum va functiona un sanctuar. de ce i-l facem asa cum i-l facem?

  3. Nu mi-am explicat niciodată (Biblic) necesitatea unei clădiri unde se adună credincioșii (clădire, nu biserică. Biserica e altceva, nu?) Deși observ că este totuși nevoie de o asemenea clădire de adunare, nu pot să nu observ că pe măsură ce tot venim la adunare, pierdem contactul din timpul săptămînii cu ceilalți, singurele momente de părtășie fiind duminica cînd oricum stăm spectatori ca la un teatru, unde piesa principală este amvonul. Se termină serviciul „divin” apoi ne grăbim în parcare să plecăm acasă. 2 ore de părtășie extraordinare. Pînă duminica viitoare doar accidental mai avem întruniri cu ceilalți frați și surori… deci, pe duminica viitoare! Ne vedem la… părtășie.

    • Marius David zice:

      draga Andrei, citeşte, te rog, postarea despre Isus şi religie… poate că acolo sînt ceva începături de explicaţii în jurul faptului că avem nevoie de organizare, de distincţia dintre spaţiu privat-public, de spaţii consacrate, de liturghie, spaţiu şi timp liturgic versus spaţiu şi timp personal etc.

      Despre … pierderea legăturii, cred că vorbeşti numai în dreptul tău. Există biserici în care se întîmplă şi altfel. S-ar putea ca în bisderica în care eşti tu să fie aşa. Există biserici care au mai multe întîlniri pe săptămînă, aproape îjn fiecare zi (La noi marţea e liberă 🙂 ) sau biserici care sînt organizate în totalitate pe grupuri de casă, dar apoi explodează în părtăşia comunitară.

      Îţi înţeleg în parte dezamăgirea, amărăciounea aproape cinică, dar exită totuşi alternative. Mută-te!

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      in biserica noastra „plecarea”dureaza in medie o jumatate de ora,si ne vedem des intre noi si in restul saptamanii(in afara intalnirilor „oficiale”)-slava Domnului!

  4. din pacate si spiritut de ‘” biserica” a disparut cam de mult

  5. moisi zice:

    ” oameni egali în preoţie care au părtăşie unii cu alţii” , partasia in grupuri mai restranse, care permite exprimarea fiecarui credincios, incurajeaza sentimentul de apartenenta, produce un avant in sfintenie datorita motivatiei pe care o da partasia, edifica spiritual, e binevenita si cred ca revolutionara pentru crestinismul contemporan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.