Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Multumesc.
🙂 Happy New Year!
Numele de sorcova vine de la cuvantul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta odinioara dintr-un arbore. Interesante versuri.. interesanta coincidenta… ma face sa ma gandesc la doua lucruri: la faptul ca Dumnezeu pe unii ne „rupe” de lumea aceasta; al doilea la cei care sunt „rupti” si chemati acasa chiar cand ramura este abia imbobocita…
Este interesanta imbinarea facuta.. melancolia cu bucuria.. atunci cand Dumnezeu este acolo unde nimeni nu e.. da e un motiv de bucurie.. insa te intrebi de ce nimeni nu e? toti pe care ii considerai prieteni te-au parasit… Acest post ma pune „PE GANDURI” 🙂
Am pus la mine pe blog o sorcova trista dar multumitoare 🙂
http://maryus.info/blog/2009/01/01/a-mai-trecut-un-an/
Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze ! Iti multumesc pt bucuriile ce ni le-ai dat si noua !
Depinde cine ne paraseste…
Uneori „parasirea” e necesara si binevenita. Uneori trebuie „sa parasim” , alteori e necesar sa ne „paraseasca”…ca altfel n-am avea noi putere sa „parasim”…
Si sa fim singuri doar cu El…e necesar din cind in cind.
O sorcova mai vesela!
http://uk.youtube.com/watch?v=Xipq208iNHg
Life is easy when you’re up
On the mountain
And you’ve got peace of mind
Like you’ve never known
But things change
When you’re down in the valley
Don’t lose faith for you’re never alone
For the God of the mountain
Is still God in the valley
When things go wrong
He’ll make them right
And the God of the good times
Is still God in the bad times
The God of the day
Is still God in the night
You talk of faith
When you’re up on the mountain
But talk comes so easy
When life ‘s at its best
Now is down in the valley
Of trials and temptations
That’s where your faith
Is really put to the test
dragi prieteni,
Un an nou … un an nou… Nu este mai bună urare decît să ai un an. Full stop. Atît.
Dacă spun Un an nou FEricit… este prea mult. Facem stop cardiac. Fiinţa umană nu este construită să poarte prea multă fericire.
Pe gînduri, şi eu mulţumesc şi de colinzi…
Marius, n-am ştiut asta, eşti sigur cu etimologia sorcovei?
Mulţumesc si pentru cealaltă sorcovă tristă.
Oaspete X, cu drag şi bucurie, din ale Lui dăm Lui şi semenilor atunci cînd paharul este plin de dă peste el.
Pe gînduri, ai ridicat o problemă foarte interesantă cu părăsirea… Uneori este bine să părăsim, ca Iosif pe nevasta lui Potifar, să fugim, alteori este bine să alungăm, să nu fim buni primitori şi ospitalieri..
„cu astfel de oameni să nu aveţi nici un fel de legături”.
Nu tot timpul credinciosul este îndemnat la generozitate şi largheţe.
Trebuie sa recunosc (spre rusinea mea) ca nu sunt sigur 100% cu etimologia sorcovei. Din pacate nu am access la carti/biblioteca in limba romana, pentru ca nu sunt in tara. Asa ca m-am folosit doar de resursele virtuale. Va rog sa ma corectati daca am gresit.
N-am ce corecta că nici eu nu ştiu mai mult, Marius!
Se pote sorcovi si in2 ianuarie?Daca da,va doresc tuturor ca pacea lui Dumnezeu care intrece orice priceperesa va cuprinda inimile,gandurile …La multi ani tuturor…si acestui blog!
Teo, sigur că se poate sorcovi oricînd şi vara se poate sorcovi. Domnul să te binecuvînteze!
O sorcova trista pe o „coloana sonora” vesela
Da, Lucian, pentru că tot cîntecul emană speranţă… Dacă ceilalţi nu, El, DA.
„Cea mai mare dorinţă pe anul acesta? Ca cineva drag mie să cînte acest cîntec!” Care dintre ele, că-s două? Şi cine este acel „cineva”, ca poate cine îl cunoaşte îl va ajuta să vă împlinească dorinţa? Nu?
cineva apropiat, pe privat mai multe
P.S. Îmi place mai mult „God will”. Poate pentru că…