Ce-aş fi predicat astăzi: Cum ne pregătim de sărbători?

Scuze, am rămas restant azi. Încerc să răspund iarăşi la întrebarea: Ce-aşi fi predicat, dacă aş fi avut voie?

Nu că nu aş fi ascultat predici bune. Mi-am ascultat doi foşti studenţi: pastorul Florin Opriş, care a vorbit despre felul în care ducem mai departe tiparele din educaţia noastră spre căsnicie şi pastorul Andreas Schoeger, care a vorbit din Numeri 12. Ceva memorabil?

„Nu-i aşa că este greu să ne rugăm cu oamenii care ne sînt parteneri de bîrfă? Dar la fel de greu este să ne rugăm cu cei pe care i-am bîrfit?”

Nu cred că aş fi predicat mai bine, dar, dacă tot nu mă lasă reflexele pastorale ….

Astăzi aş fi predicat despre pregătirea pentru sărbători. Aproape în fiecare an ne aducem aminte textul din Isaia 58.

Se apropie Sărbătoarea Întrupării Mîntuitorului şi deja sîntem preocupaţi de pregătiri: porc şi brad, cozonaci şi borş, plăcinte şi salata beuf (din carne de porc), ceaiul de scorţişoară şi varza murată.

Pe lîngă acestea, bune toate, „ducă-s-ar pi gît sî sî ducî”, cred că mai trebuie să facem cîte ceva.

Mai întîi, din cîte putem observa în structura sărbătorilor biblice, există un principiu pe care încercăm să-l promovăm şi în creştinism: orice sărbătoare, orice celebrare, este precedată de întristare şi-sau rememorare a unor evenimente care presupun încercarea, tristele pasaje exodice.

Postul preparatoriu nu poate fi anulat înaintea veseliei de Sabat, munca Paraschevei este obligatorie odihnei din Sărbătoare.

Între post şi sărbătorire există un raport de continuitate. Întotdeauna. Întristării îi este consecventă bucuria.

Postul are regulile lui, celebrearea, regulile ei.

Să vedem, cîteva observaţii de bun simţ şi pentru post şi pentru celebrarea consecventă postului:

1. Dumnezeu urăşte unirea nelegiurii cu sărbătoarea. Scopul postului este pocăinţa, întoarcerea cu faţa către Dumnezeu, apropierea de El în curăţie. Postul este un fel de descălţare de sandale înaintea rugului aprins.

1  „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!  (2)  În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.

2. Dar nu poate fi restaurată relaţia cu Dumnezeu fără restaurare în relaţiile cu semenii. Acesta este o parte şi din mesajul Epistolei 1 a lui Ioan. Cum am putea pretinde că Îl iubim, fără să îi iubim? Pentru urîtorul de semeni Dumnezeu nu există.

(3)  ,La ce ne foloseşte să postim” -zic ei-,dacă Tu nu vezi? „La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” -,Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.

3. Fă pace în tine şi în afara ta. De Crăciun cîntăm „Oh, Silent night”, „noapte liniştită”, dar îmbibaţi de lumini  şi zgomot. Sonotopul Crăciunului nu este scîncet, ci urlat, nu oftat, ci strigare, nu şoptire, ci zbierat. Timpul liniştirii şi introspecţiei, care ar trebui să preceadă marile sărbători, fie acestea de Paşte sau Crăciun, este tulburat de conflicte familiale şi certuri cu vecinii, de micile noastre vendete şi planuri de răzbunare. Poate că timpul Crăciunului ar trebui să fie un timp în care cinismul să fie obligatoriu interzis, iar ironia acidă suspendată prin canon.

(4)  Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.  (5)  Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

4. Timpul care precede sărbătoarea trebuie să fie un timp am eliberării şi împăciuirii. Cînd nu iertăm ţinem prizonieri în lanţuri mai grele decît cele de fier. Eliberarea din conflicte însă trebuie înaintată de propria eliberare de lucrurile care ne sînt stăpîni crunţi. (Eu în această perioadă m-am lăsat de expresso, dar cred că pot fi şi alte idei mai bune şi mai serioase)

(6)  Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;

5. Ai gătit, dar posteşti. Nu-i irosit lucrul. Fii generos! Timpul sărbătorii este o chemarea nu numai la a face pace cu semenii, ci şi spre revărsarea paharului nostru prea plin şi a hambarului mult prea umplut. Au fost vremuri de Crăciun şi Paşte cînd nu am avut ce să punem pe masă, dar Dumnezeu ne-a suprins prin generozitatea fraţilor şi surorilor în Cristos, carene-au binecuvîntat cu preaplinul lor. Sărbători fericite? Da, pentru că este mai ferice să dai decît să primeşti!

Mai trebuie să vă ispitesc cu promisiunile? Vedeţi ce scrie mai jos!

(7)  împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.  (8)  Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.

6. Promisiunile sînt însoţite de un rezumat al lucrurilor pe care Domnul le cere în timpul preparatoriu pentru intrarea în Sărbătoare. În timpul sărbătorii însă … nu ne dăm drumul. Nu uităm măsura, nu ne întoarcem din nou spre noi. Cum spune Psalmistul: Domnul să-ţi fie desfătarea, atunci cu siguranţă vei avea tot ce-ţi doreşte inima, dacă după Domnul tînjeşti.

(9)  Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,  (10)  dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!  (11)  Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.  (12)  Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.”

7. A venit Crăciunul? Mîncăm pînă cădem sub masă, bem pînă mergem în patru labe? Deschidem robinetul de libertate? Nicidecum! Sobrietatea, reţinerea, abstinenţa, ascetismul rămîn nota dominantă a atmosferei de sărbătoare chiar şi în cele mai vesele sărbători biblice. Există un singur caz în care Domnul porncunceşte să cumperi tot „ce-ţi doreşte inima” şi să te bucuri de desfacerea zăgazurilor. Ieşirea la cort, aşteptarea, sacrificiul, abstinenţa în faţa coşului cu primele roade, toate presupun limită şi zăgaz. Nu-ţi fă gusturile tale, nu urma căile tale, nu-ţi du la îndeplinirea lucrările tale, nu vorbi fleacuri! Desfată-te în odihna Domnului, sfinţeşte-L, slăveşte-L, bucură-te în Cuvîntul Lui … (vă puteţi imagina o duminică de vară în care tinerii să nu iasă la iarbă verde, la fotbal, la mici şi…. coca-cola între programe? Vă puteţi imagina un Crăciun mai puţin întinat de „misihoinarismul” unor colinde care au devenit un fel de ritual de vizitare „reciporcă”?)

(13)  Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-l, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,  (14)  atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”

Dacă Domnul va fi desfătarea ta, vei mai avea nevoie de alte desfătări? Dacă Domnul va fi desfătarea ta, atunci te vei bucura…. în Domnul şi de Domnul … şi El este infinit.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Ce-aş fi predicat astăzi: Cum ne pregătim de sărbători?

  1. naomi zice:

    Ca sa-ti imparti painea (din toata inima) cu cel flamand, trebuie mai intai sa o pierzi, sa-ti lipseasca tocmai in ziua de sarbatoare si apoi sa vedeti darnicie.
    Pregatirea de sarbatori ar fi bine facuta in cortul celui neputicios, a vaduvei si a orfanului, a fratelui insingurat si a surori bolnave. Sunt atatia care nu pot sa mearga la Adunare din cauza neputintei si pe acestia nu-i colinda (ce sa mai spun de vizita) pentruca: „miroase dom’le” Pai va spun eu de ce miroase: pentru ca nu au fost vizitati de fratii si surorile iubite.
    Pregatirea pentru sarbatori trebuie sa fie in casa bonavului iar colinda la usa celui nemantuit, parerea mea.

  2. Teofil S zice:

    Păi, la ce flux aveți, puteți considera că ați predicat deja. Acum nu știu dacă asta încalcă sau nu regula pe care v-ați impus-o 🙂

  3. viorelmihai zice:

    Buna seara. O intrebare doar: la dvs la baptisti, predica este tot un monolog ca la ortodocsi? Multumesc.

    • Marius David zice:

      predica este predică, dar sînt unii care fac tumbe, flick-flack-uri, roata ţiganului şi sfoara în timp ce predică. Vă pot da vreo două adrese, dacă vreţi să vedeţi asta.

      • viorelmihai zice:

        Cu alte cuvinte, predica este prin definitie un monolog. Atunci, va rog sa imi permiteti sa va intreb : predicile Mantuitorului au fost monologuri sau dialoguri? Multumesc.

  4. vasile zice:

    „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! Pace Frate Marius si sarbatori fericite.Se pare ca at-ti ramas printre ultimele trimbite care incearca sa trezeasca crestinii din zilele noastre.Ma-ti trezit si pe mine acum citiva ani cind at-ti predicat aici la congres (usa) despre stilpii familiei.Oare mai putem sa strigam si astazi asa cum strigau demult profetii s-au un Ioan botezatorul ,cred ca toti te-ar dusmanii (ma refer la ce-i din biserca) te-ar marginaliza si te-ar pune la zid.Ieri (adica dumineca )dupa ce venisem de la biserca cautam o carte so citesc si am dat de alta carte ,,de ce intirzie trezirea” de Leornado Ravenhill” probabil a-ti citito si am ramas putin socat si ma tot intreb oare chiar asta vrea Dumnezeu de la noi,mai sintem noi calauziti de El in toata alergare noastra pe pamintul asta oare cit de aproape de sintem in coparatie cu crestini de la inceput.Desigur au aparut reformatorii ca Luther orJohn Calvin si au dat roata istoriei inapoi,crede-ti ca avem si noi nevoie de cineva sa ne intarca roata istoriei inapoi?

  5. credinciosul plin de dragostea lui Dumnezeu are prilej de bucurie neincetat. Ce dulce este intalnirea intre frati cu aceleasi simtaminte. Ce bine si ce frumos este sa locuiasca fratii iubitori impreuna. Cea mai frumoasa podoaba de sarbatori ar fi dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.