Proverbe 9

1  Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2  A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3  Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4  „Cine este neînţelept să intre la mine!” Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5  „Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6  Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!”
7  Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8  Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. (trebuie să îmi scriu asta undeva!!!!)
9  Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10  Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11  Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12  Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13  Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14  Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15  Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16  „Cine este neînţelept să intre la mine!” Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17  „Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun”.
18  Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).

Trad. BOR.

Psalmul 9

1  (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2  Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
3  pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta.

4  căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5  Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6  S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
7  Ei s-au dus, dar Domnul împărăteşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8  El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9  Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10  Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11  Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12  Căci El răzbună sângele vărsat şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13  Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii,
14  ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.
15  Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16  Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)
17  Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18  Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19  Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20  Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)

Psalmul 40

1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David) Îmi pusesem nădejdea în Domnul şi El s-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2  M-a scos din groapa distrugerii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
3  Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.
4  Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5  Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.

6  Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7  Atunci am zis: „Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine
8  vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele.
9  Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10  Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11  Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
12  Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se moaie inima.
13  Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14  Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!
15  Să rămână înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16  Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17  Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

Psalmul 71

1  În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată!
2  Scapă-mă, în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi.
3  Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.
4  Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor!
5  Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.
6  Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare.
7  Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
8  Să mi se umple gura de laudele Tale, şi-n fiecare zi să Te slăvească!
9  Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
10  Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine şi cei ce-mi pândesc viaţa se sfătuiesc între ei,

11  zicând: „L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”
12  Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!
13  Să rămână de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută pierzarea!
14  Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.
15  Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile.
16  Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
17  Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe şi până acum eu vestesc minunile Tale.
18  Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
19  Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?
20  Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăşi viaţa, ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.
21  Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!
22  Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfântul lui Israel!
23  Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit;
24  şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.

Psalmul 102

1  (O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului) Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2  Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3  Căci zilele mele pier ca fumul şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4  Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5  Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6  Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături;
7  nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8  În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9  Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
10  din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
11  Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba.
12  Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13  Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.

14  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.
15  Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
16  Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.
17  El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18  Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
19  Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20  ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21  pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului şi laudele lui în Ierusalim,
22  când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
23  El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele,
24  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”
25  Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26  Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
27  Dar Tu rămâi Acelaş şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28  Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.

Psalmul 133

1  (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! (poate fi blogul o formă de conlocuire?)
2  Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
3  Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

Am lăsat de această dată textele întregi!

UPDATE: IATĂ AICI ŞI PROGRAMUL de citire, dacă cineva vrea să meargă mai departe.

Mult spor la citire şi citit!