Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
O sa mearga, mai putin Psalmul 134+31 (ar fi Psalmul 165) 🙂
Noi citim NT dimineata, uneori adaugam Proverbul din ziua respectiva (daca textul din NT este selectat mai scurt din cauza unei teme mai delicate sau mai dificil de inteles). Apoi seara (re)citim Proverbul din acea zi (e interesant ca seara ne amintim cate invataturi din Proverbul citit chiar dimineata am incalcat sau neglijat peste zi), mai citim si un Psalm-doi, urmeaza „story time” si…nani. Peste zi, recitim anumite texte selectate pentru fiecare dintre copii si care sunt selectate spre memorare. Si o tinem cu repetitia asta atatea zile cat e suficient pana cel mai mic (3 ani) reuseste sa memoreze. Ca sa nu se plictiseasca, cei mai mari se roaga pentru cel mic sa memoreze mai repede, si peste zi il mai provoaca sa repete ce a invatat. De fapt, o provoaca, este fetita. Avem uneori probleme cu mentinerea ritmului, dar importanta este directia si exercitiul, formarea obiceiului. Ce e fun, este ca daca noi parintii suntem prea prinsi cu treburi, obositi, uituci etc, ei nu uita niciodata de timpul cu Domnul. Atata ne trebuie sa refuzam timpul de citit…iese cu niste bocete….
free, totul este să citești 5 psalmi, dacă adaugi mai mult… ajungi la mai mult de 5 psalmi,
ai 1, 32, 63, 94 și tot așa…
foarte frumos cum citiți, voi împărtăși la un moment dat cum citim și noi..
by the way, pentru story time, la Little Lamb au carti de povesti crestine pentru copii foarte bune. in ultima vreme, noi folosim carticele in limba engleza din anii 1800-1880 publicate in mediile evanghelice de ex de American Tract Society sau American Sunday School Union (se gasesc pe archive.org). Sunt excelente la capitolul „character training”.
Imi place ideea, este o provocarre la care ma inscriu bucuroasa.
Am citit Proverbe 10, dar nu inteleg ce reprezinta +31 din dreptul Psalmilor. Nr de zile in care sa fie citite aceste capitole?
Cap. 10 Proverbe este cap. desttinat lenesilor.
Ce mi-a ramas neclar este versetul: „Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi. ” Ce legatura are prima parte a versetului cu cea de-a doua? Ce reprezinta pentru dv „….. dar indeparteaza pofta celor rai.” Pofta de ce?
Toate textele au legatura inre ele si au legatura cu starea mea.
Va multumesc.
31? cele 31 de zile dintr-o lună adăugate…
Pingback: Psaltire şi proverbe pentru blogoslavnici: 9 | Marius Cruceru