Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Phillips Brooks spunea: „Nu te ruga niciodată pentru o viaţă mai uşoară – roagă-te să fii mai puternic! Nu te ruga niciodată pentru lucrări pe măsura puterilor tale – roagă-te pentru putere pe măsura lucrărilor tale. Şi atunci a-ţi face treaba nu va fi o minune – TU vei fi o minune.” Asta e varianta de frumos a lui Dumnezeu.
Varianta lumii e ceea ce seamănă a „feng-shui”. Pomişori decorativi şi frumoşi, dar… chinuiţi…
„Next time you’re tempted to compare yourself with that magazine cover-model … ”
Acum doi ani, trecand pe langa un chiosc de ziare, era sa fac …infarct vazand o figura cunoscuta pe coperta unei reviste – era o tanara din biserica unde merg, care pozase pentru acea revista, e adevarat, destul de … imbracata. I-am scris imediat un email, incercand sa ii explic riscurile hedonismului. Eu cu etica, ea cu estetica, ce mai, dialogul surzilor, am renuntat…
Asa ca, se pare ca „pocaitii” au depasit etapa privitului nostalgic cu nasul turtit de vitrina, au trecut deja la etapa finala (a vremurilor din urma), au dat deja buzna si s-au instalat ei insisi in vitrina, imbatati de propria lor imagine …
Frumuseţea e un lucru care trece!
Ma gindesc la imparateasa Estera…frumusetea exterioara nu strica; dar numai frumusetea interioara este vesnica. Daca Estera ar fi fost doar inca o femeie frumoasa pe dinafara, n-am fi stiut astazi de frumusetea ei. Dar pentruca nu s-a oprit la partea exterioara, stim si noi astazi cita frumusete a avut.
Eu una cred ca Dumnezeu a creiat frumosul…si de-aia trebuie sa-l pastram …ca si Imparateasa Estera…
Cind citim ca El face toate lucrurile bune,cred ca sunt si frumoase.Si cred ca lui Dumnezeu ii place frumosul,oricum El creaza cel mai frumos.Puncul de vedere al lui R B,are greutate.
Da, e adevarat, punctul de vedere al sorei Rodica are greutate ( 🙂 ). Doar ca, atunci cand afirmam ca: „frumusetea exterioara nu strica…”, ne credem inca in Eden, nu in aceste vremuri grele. O sora tanara din biserica ii spunea sotiei mele, saptamana trecuta: „a stiut Domnul de ce nu m-a facut asa frumoasa …”
O femeie frumoasa are viata grea, trebuie sa fie cu „ochii in patru”, tocmai fiindca barbatii sunt cu „ochii in … opt” cand trece pe langa ei …
Ii spuneam in email acelei tinere (vezi comentariul meu de mai sus): „De ce nu va multumiti cu frumusetea pe care v-a dat-o Dumnezeu si vreti neaparat sa fiti si atragatoare …?”
(si aici e o problema: femeia islamica cauta sa fie atragatoare cand INTRA in casa, femeia „crestina” cauta sa fie atragatoare cand IESE din casa)
Si mie imi place frumosul, dar la locul si momentul potrivit!
Ma indoiesc ca ti-ai dorit vreodata ca nevasta ta sa fie urata…
Chiar asa, la criteriul asta nu m-am gandit! Oricum, e prea tarziu, au trecut 17 ani de la „alegere” 😦
Depinde cum definim frumusetea … Avem trei copii (destul de mari) si sotia mea a devenit din ce in ce mai frumoasa dupa fiecare nastere. Esential pentru o femeie este sa fie draguta, nu neaparat frumoasa. Unele sunt foarte frumoase, dar deloc dragute …
Bravo…”tavaleala” ti-a prins bine…:)…exact la asta m-am referit si eu.Dumnezeu este un Dumnezeu al frumosului asa cum l-a conceput El.
Ma bucur pentru tine,iar sotia ta este o femeie frumoasa daca dupa fiecare nastere esteticul i se imbogateste…dar daca o sa mai ai vreo doi copii ce te faci?…: )
Sa-ti traiasca copii si sa te bucuri de frumoasa ta sotie…: )
Vezi?…facem noi ce facem si tot la frumos ajungem…
Alina esti casatorita?
La toti ne place frumosul. Dumnezeu l-a creiat.
Dar am vazut cu totii si ridicolul… care adesea este frumosul lui Dumnezeu inbunatatit de oameni…
Asa este. Incercarea de a imbunatati perfectul creat de Dumnezeu (cautarea mai-mult-ca-perfectului) e o forma de ne-multumire fata de Creatia Lui. Cand aceasta cautare duce la ridicol, oamenii o incrimineaza; cand rezultatul nu e ridicol, ci acceptabil estetic, demersul nu e incriminat, si tocmai aici e nenorocirea …
Totusi Dumnezeu nu este chiar asa de estet pe cat ni-L imaginam noi. De ce a ales Tatal sa-Si trimita Fiul ca pe unul care „n-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.” (Isa.53:2) ?
Tocmai pentru ca oamenii sa nu simta INVIDIE (care „roade ca cangrena”), ci COMPATIMIRE (care are rol „terapeutic”, Mangaietor). Noi, ca familie, avem principiul acesta: „mai bine sa fim compatimiti decat invidiati!”.
Da-mi voie sa „incerc” sa te contrazic…fara nici o rea vointa evident.Dumnezeu ESTE un estet desavarsit numai ca El alege sa imparta acest „dar” si anume frumusetea asa cum crede El de cuviinta.
Spui ca Isus n-a stralucit in frumusete conform Isaia…ei bine eu cred ca multi uita ca Isaia poate folosi doar o metafora in ceea ce priveste lucrul asta,si o sa incerc sa-mi exprim punctul de vedere.
Pentru ca Isus sa-si duca la indeplinire lucrarea pe care o avea in lumea asta,El a trebuit sa-si faca intrarea pe scena lumii „in forta”,adica a trebuit sa izbeasca privirile. Sa nu uitam ca o companie punternica sau un concern ce se vrea de succes foloseste tot ce are mai bun (angajati,inginri,utilaje,etc),pentru a reusi sa atraga atentia. Isus cu siguranta n-a fost un om oarecare nici chiar din punct de vedere fizic tocmai din pricina asta. Biblia desigur nu da importanta acestui lucru dar sa nu uitam ca Dumnezeu in istoria poporului evreu a lucrat cu oameni deosebiti: Estera, David, Solomon,Samson etc…oameni care desigur au fost plini de Duhul lui Dumnezeu in lucrarea lor insa care au avut un impact destul de puternic si din punct de vedere estetic. Spui ca pe Isus l-au „compatimit”,nu cred ca asta ar trebui sa vada ceilalti in noi. Lumea nu trebuie sa ne compatimeasca,lumea trebuie sa PRIVEASCA la noi,sa ne VADA,sa ne ANALIZEZE si sa constate ca suntem frumosi. Pentru ca Dumnezue ESTE FRUMOS,iubeste frumosul tocmai pentru ca a creeat o lume atat de frumoasa.
Draga Alina, ceva imi spune ca Dumnezeu nu agreeaza solutiile gen “Big Impact” 😦
Avem doar doua cazuri in Scriptura de oameni cu “Big Impact” (Saul si Samson), care arata tocmai falimentul aplicarii in Lucrare a metodelor folosite intr-o “companie puternica sau un concern ce se vrea de succes”.
Nici ap. Pavel (in traducere “mic”) nu a fost ales pe criteriul Big Impact. Iata cum este zugravit Pavel intr-un text paralel, din primul secol: „un om mic de statură, chel, robust, cu sprancene mari si nas mare”
Pavel insusi spune despre el: “Si n-ati aratat nici dispret, nici dezgust fata de ceea ce era o ispita pentru voi in trupul meu; dimpotriva, m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe insusi Hristos Isus.” (Gal.4:14)
Moise nu a fost folosit de Dumnezeu la 40 de ani, cand avea un (re)nume, forta, voce tunatoare, curaj si hotarare, ci la 80 de ani, cand era un no-name, vlaguit, ezitant, temator, balbait …
Sf. Ioan Gura de Aur era mic si chel …
Iosif trifa era un om bolnavicios si cu vocea foarte slaba …
Spurgeon era foarte scund si indesat … (ma opresc aici)
In privinta aspectului, lui Dumnezeu nu pare sa ii pese de “gura lumii”, nici de impact. Daca ne temem de lume, nu ne vom mai teme de Dumnezeu (sunt doua frici complementare). Aici e treaba lui Dumnezeu sa ne faca dreptate, daca vrea (vezi episodul cu plesuvul Elisei, copiii batjocoritori si ursii) …
… si treaba Duhului Sfant sa creeze impactul …
P.S. Nici o grija pentru contrazicere, nu sunt “mimoza”, tin la tavaleala … 🙂
Ma bucur ca tii la tavaleala…: )))…
Nu am incercat sa scot in evidenta „frumusetea” ca pe o necesitate ci ca pe o calitate pe care ne-o da Dumnezeu (cui i-o da) 🙂 insa nu mi-ai raspuns la intrebarea de mai sus: ti-ai fi dorit ca nevasta ta sa fie urata?
Trebuie sa recunoastem ca frumusetea exterioara impletita cu intelepciunea (vezi Abigail) da roade.
Imi pare rau , de Domnul Isus se vorbeste dupa ce a trecut prin suferinta ,
era schimonosit incit ti producea groaza Isaia 52 -14;
apoi in 53 spune ca n-avea nici frumusete , nici stralucire…
Cit timp a trait printre oameni nu era asa, ca nu L-ar fi ascultat cei din jur.
EXACT!!! Good point
Dacă tot vorbim despre frumuseţea fizică feminină… Nu îmi mai aduc aminte cine spunea că „vezi dacă o femeie este frumoasă la ora şase dimineaţa” 😉 Poate de aceea mă trezesc mereu înaintea soţiei… Sau mi-e frică să nu se trezească ea întâi? 😀
Frate Marinel, asta merge la cei lumesti.La crestini sotia e frumoasa tot timpul.
Da, frate Gabriel… Aşa e! Ştiu şi eu câţiva „fraţi” care ar băga mâna-n foc pentru asta! 😀
Cred eu ca fiecare dintre noi are o definitie diferita a frumusetii. Nu ne plac la toti aceleasi lucruri…Unii ne uitam la oamenii din jur si nu vedem nimic frumos in ei- dar nu pentruca ei sint uritii- mai degraba pentruca ochiul nostru este urit.
Tot ce vedem raportam la gusturile noatre, la valorile noastre la capacitatea noastra de intelegere…Daca asa stau lucrurile nici nu cred ca sintem in stare sa apreciem frumusetea…adevarata frumusete. Numai Dumnezeu care vede omul in intregime poate sa spuna care este frumos si care nu…
Sintem mai mult sau mai putin ca si Samson care a a descoperit pina la urma ca ochii l-au mintit in privinta frumusetii…
Sotul lumesc: „Te iubesc PENTRU CA vad ca esti frumoasa!”
Sotul duhovnicesc: „Te vad frumoasa PENTRU CA te iubesc”
(Hristos nu ne-a facut Logodnica Lui pentru ca suntem neprihaniti, ci ne socoteste (ne vede) neprihaniti pentru ca suntem Logodnica Lui.)