Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
şi o chitară comandată şi realizată special pentru el
Pe 25 octombrie va fi un concert cu Pat la Sala Palatului. Citeam pe un site următoarele:
„In cursul a aproape trei decade chitaristul Pat Metheny s-a indepartat de partea mai vizibila a jazz-ului pentru a explora parti necunoscute din stiluri muzicale diferite. Pat Metheny se intoarce cu un proiect nou – Orchestrion, ce dezvolta ideea din secolele 19 si 20 cu tehnologia de astazi pentru a crea o noua platforma muzicala. „Orchestrionics”este un termen pe care il folosesc pentru a descrie o metoda de a dezvolta muzica folosind instrumente acustice si electrice care sunt controlate prin metode variate folosind bobina electronica si comprimarea aerului”, declara artistul.
Artistul a castigat 18 premii Grammy in 12 categorii diferite, a colaborat cu nume consacrate precum Ornette Coleman, Steve Reich, Charlie Haden, Brad Mehldau si multi altii. The Pat Metheny Group, infiintat in 1977, este singura trupa care a castigat premiul Grammy mai mult de sapte ori consecutiv.”
O părere personală: un artist care nu cântă de fiecare dată ca şi când ar fi ultima piesă pe care o cântă înseamnă că nu şi-a pus tot sufletul în piesa aceea… Poţi să cânţi ani şi piese multe, dar dacă nu simţi fiecare piesă ca fiind parte ce se rupe din tine şi se dăruieşte atunci eşti ca un copac ce nu simte durerea toamna…
Cit timp e nevoie ca sa acordezi asa ceva?
cam cît ai acorda la 7 chitare
Cit timp?..:cind „artistul” sufletului din tine,s-a dedicat deplin,atunci acordarea are loc imediat!
I agree with Pat Metheny!
că reuşeşte să fie cel mai slab din orchestră? 🙂
nu! I agree with Pat Metheny este un fel de motto dupa piesa cu acelasi nume de Richard Thomson piesa generata de controversatul interviu al chitaristului. mi a placut Metheny de prima data cand l am ascultat dar dupa interviul respectiv … am devenit fan!