Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Frate Marius, credeti ca ar fi posibila obtinerea permisiunii de a-l publica si pe resursecrestine.ro? Sunt aprox. 10 000 de utilizatori care vin zilnic pe resursecrestine.ro si cred ca raspandirea acestui material superb ar fi benefica si in acest mod. Va multumesc, Cristi Boariu, echipa resursecrestine.ro.
dati-mi voie sa vorbesc din nou cu domnul Scott Brown si va tin la curent
Frate Marius, va multumesc anticipat pentru un posibil raspuns.
Frate Marius, ati reusit cumva sa obtineti permisiunea din partea domnului Scott? Va multumesc.
după cum se vede, da,
Caz ipotetic: sint pastorul unei biserici cu 300 membri, unde avem cam 50-60 copii si 30-40 tineri. In mod practic, cum se poate gindi un serviciu de inchinare tinind cont de mesajul filmului, adica in deplina ‘unitate demografica’? Cum sa-i adun pe tineri la predica, care sunt pe-afara, cum sa creez o atmosfera rezonabila, calma, propice invatarii in preajma atitor copii ce umbla prin biserica, ies pe usi, maninca etc? Este posibil? As dori, daca se poate, raspunsuri practice, ce vin din experienta! Multumesc!
Daca doar tinerii si copiii (prin felul lor de a fi) reprezinta problema din comunitatea respectiva, de fapt nu va fi nici o problema in a avea partasie si a-i aduna pe toti pentru o inchinare adevarata si invatatura sanatoasa.
Daca, in schimb, problemele sunt prezente pana sus de tot (prezbiteri, predicatori) atunci poti aplica orice program sau metoda de aducere impreuna a comunitatii, pentru ca, pe termen lung va fi tot moarte spirituala (initial DIVIDED apoi DEATH)! Astfel de probleme se vindeca numai cu post si rugaciune (si, evident, surorile lor implicite: smerenie, rabdare, dragoste, pocainta, …)
E doar parerea mea.
„Cum sa-i adun pe tineri la predica, care sunt pe-afara, cum sa creez o atmosfera rezonabila, calma, propice invatarii in preajma atitor copii ce umbla prin biserica, ies pe usi, maninca etc? Este posibil?”
1. Da, e posibil! Copiii mei (toti trei) au stat de la doi ani cu noi in adunare, fara sa creeze nici o problema. Au fost invatati de acasa:
– ca se vor afla in Casa Domnului, nu intr-un club religios,
– ca trebuie sa spuna in soapta ce au de spus,
– ca trebuie sa se duca la toaleta, pe cat posibil, inainte si dupa terminarea programului,
– etc.
Precum vedeti, problema sunt parintii, nu varsta copilului, nici temperamentul acestuia (doi dintre copiii mei erau foarte vioi)
2. Nu e sarcina/grija pastorului, a prezbiterilor sau usierilor sa mentina ordinea si disciplina in adunare, ci a parintilor. Nu mi-i imaginez pe ap. Petru sau Pavel alergand cu lasso-ul dupa copiii si adolescentii iesiti pe afara. Ii vedem pe acestia „in actiune” doar cand cadea cate un Eutih de la etaj 🙂 …
Morala: pastoriti bine parintii si veti avea o atmosfera propice rugaciunii/inchinarii/invatarii! Si mai important – o adunare not-divided!
Problema nu-i, in primul rand, la tineri.
Frate Marius, va mai aduceti aminte de predica dumneavoastra despre „gogosile bisericii” predicata prin anul 1992-94 (nu mai retin exact) in Biserica Baptista din Deva ?
De unde ati stiut atunci de…realizarea filmului „DIVIDED” ? Ca prea imi sunt proaspete in minte „gogosile bisericii…”
daca sunteti de acord cu ce se spune in film, ca pastor in biserica pe care-o pastoriti, aveti curaj sa desfiintati grupele de copii, dle Cruceru?
şi de ce ar tregbui „curaj” pentru asta?
viziunea n-ajunge?
Eu deja am recomandat la doua familii sa-si scoata copiii de la scoala biblica si sa-i puna sa citeasca biblia.Dupa 3 luni de citire intensa a bibiliei,nu exista comparatie intre cei care s-au desprins de scoala biblica si cei care au ramas.Cei fara scoala biblica dar cu biblia in mana i-au surclasat pe cei din urma.
Marius Cruceru a pornit ceva de genul azi in Timisoara(Oaradea in cazul de fata),maine-n toata tara.Cu toate ca Oli Oniga,PEniel,s-a arata destul de ostil la adresa filmului divided.Si nu e singur.Am aflat de la un fost absolvent ITP ca multi pastori de tineret s-au arata ostili ideilor prezentate in divided.
Nu ma surprinde ca multi pastori de tineret nu sunt de acord cu ideile din acest film. Este o expresie in engleza: Turkeys voting for Christmas.
viziune fara punere in practica, in acest caz, nu ajunge. e probabil ca dintre cei care citesc pe-aici sa ia masuri vizavi de copiii lor.
daca nu e nevoie de curaj, succes! vreau s-aud si eu de biserica aia care n-are grupe de tineret.
lol stati ca stiu eu o biserica, care n-are grupe de tineret, una la care mai merg din cand in cand, dar probabil ca n-are din cauza ca-s putini membri. : ) deci as vrea s-aud de-o biserica mare care nu mai tine copiii la grupe.
Stimata eLioR,
Intrebarea pusa, a fost pusa de copilul din dumneavoastra sau de catre mama copilului?
Sau prin aceasta intrebare aduceti in mod indirect vreo acuza pastorului ?
Sunteti in masura sa…?
Totusi, in niciun caz, intrebarea pusa nu face obiectul discutiei !
Este „pe langa…”
De la inceput as vrea sa-mi cer scuze ca nu am vizionat filmul, de aceea nu vreau sa-l comentez. Ceea ce vreau sa spun, desi am vrut initial sa-i raspund lui Adrian S si lui Alamb, cred ca va fi benefic pentru toti, de aceea ma voi adresa tuturor! Cazul ipotetic, este de fapt cazul bisericii unde slujesc. O biserica de 320 de membri cu aproximativ 60-70 de tineri (daca ai consideram pe toti cei necasatoriti se ridica la 80) cu 50-60 de copii, cu 7 grupe de scoala duminicala, si cu o participare de approximativ 95 % a tinerior la serviciile divine. Sunt 2 pastori, 10 prezbiteri ordinati si 4 diaconi ordinati; dintre acestia 7 sunt direct implicati in lucrarea scolilor duminicale cu copii si tinerii.
Problema nu este scoala duminicala (don’t trow the baby with dirty water) ci asa cum s-a mai spus de viziune si crestere. Parintii, ca si pastorii/prezbiterii/batranii trebuie sa se ocupe de educatia copiilor in biserica. Din nefericire cele mai multe biserici lasa educatia din scolile duminicale pe mana unor tinere surori cu inima mare carora le place sa petreaca timp cu copii, in timp ce parintii, pastorii/prezbiterii/batranii se ocupa cu lucruri mai importante.
Sugestii practice pe care noi le-am aplicat si au dat rezultate bune pana acum! Slava Domnului!
1. implicarea personala a pastorilor/prezbiterilor/batranilor bisericii in proces.( pe ce slujire din biserica pun accent aceea va creste ! Ap Petru spune pastorilor sa pastoreasca turma, ceea ce implica si copii nu numai adultii )
2.folosirea zilnica a Scripturii la lectiile duminicale (copii trebuie sa vina la clasa cu Biblia)
3. implicarea parintilor in procesul de educatie ( comunicare intre parinti si profesori)
4. urmarirea procesului de educatie ( beneficiaza copii de lectiile din clasa)
5. accentul sa fie participarea in biserica (nu se creaza un servici divin al copiilor paralel cu cel din biserica)
6. implicarea copiilor tinerilor in slujirea bisericii (vrem sa-i vedem slujind in biserica)
Se poate? Mai greu dar este posibil! Cu ajutorul Domnului DA!
Cum se desfasoara serviciul divin la noi? Cam asa:
1. la ora de rugaciune insistam sa fie prezenti toti (inclusiv copii) Li se da intaietatea lor, copiilor si ei se roaga primii! Toti copii!
2. ei pleaca la clasele lor, parintii raman in continuare la rugaciune
3. scoal duminicala se face pe grupe iar tinerii dupa ce termina ora lor participa si ei in biserica (aici mai avem de lucrat: este greu cu barierele lingvistic, dar nu pierdem nadejdea)
4. la serviciul divin toti participa, inclusiv copii. Da este nevoie cateodata sa se mai dea o cantare in comun timp in care de la amvon se cere celor de pe hol si de afara sa intre in sanctuar pentru ascultarea Cuvantului!
5. la serviciul de seara aproape de fiecare data avem un mesaj pentru tineri din partea tinerilor
Scuze pentru lungimea comentariului!
Ceea ce faceti dumneavoastra este bine,atata vreme cat cel care conduce sistemul e bine intentionat si stie ce face.
Ai perfecta drepatate! Cel ce conduce sistemul (personal cred ca trebuie sa fie cei ce conduc) trebuie sa fie si bine intentionat si sa stie ce face! De aceea cred ca este important ca pastorii/prezbiterii/batranii, adica intr-o biserica normala, sa fie oamenii maturi spirituali,sa fie implicati direct in educarea generatiei viitoare! Scolile duminicale nu sunt „play ground” pentru copii! Si astazi imi amintesc de prezbiterul bisericii, din biserica de la tara unde am crescut, cum ne obliga sa memoram versete! Nu erau materialele si programele de astazi dar era cineva dedicat si credincios!
Sau, cum spunea acum vreo patru ani cineva (nu spui cine, persoana importanta 🙂 ):
„Imaginaţi-vă cîte investiţii s-au făcut pentru o potenţială otravă, cîte biserici au cheltuit sume imense pentru săli de şcoală duminicală care ne-au scos copiii din biserică şi i-au îndepărtat de părinţii lor, pentru a-i da în mîna cui? În mîna unor fătuci care nici măcar un pampers n-au schimbat în viaţa lor? Fiecare tinerică, imediat ce se botează are chemarea din partea Domnului să devină învăţătoare la şcoala duminicală. Fals. Să devină mamă întîi şi apoi mai vedem. „
asta se intampla in bisericile unde cei ce sunt chemati sa pastoreasca considera prea neinsemnata slujirea copiilor! Investim in cladiri dar nu in copii! Din nefericire! Nu credeti ca este timpul sa inversam prioritatile? Si asta se va putea numai daca fiecare pastor/prezbiter/batran si parinte va vedea importanta scolilor duminicale!
Amin
„Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire” (Osea 10:12)
Fie că vrem, fie că nu vrem, fie că ştim sau că nu ştim, fiecare dintre noi semănăm şi secerăm. Dar sunt câteva lucruri pe care n-ar trebui să le uităm:
– secerăm ceea ce semănăm şi, dacă ne aşteptăm la un seceriş de soi, ar trebui să şi semănăm.. de soi;
– numai tu şi Domnul ştiţi exact ce ai semănat şi ce vei secera;
– fă-ţi partea ce ţine de semănat şi Domnul va aduce ploaia ce garantează secerişul. Şi nu orice fel de ploaie, ci ploaie de mântuire!
Nu metodele ne mântuie. Şi nici „tehnologia” semănatului!
Corect, frate Marinel !
Nu metodele…, nici tehnologia semanatului…,ci NADEJDEA si RABDAREA ! (Iacov 5:7-10) .Apoi, in Osea 10:12: „Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mantuire !”
Pentru aceasta insa, mai este o conditie :stipulata in Ioel 2:13: ” Sfasiati-va inimile, nu hainele, si intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul vostru ! Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si-I pare rau de relele pe care vi le trimite !”
Pingback: Divided – impresii despre un documentar controversat « Cu drezina
poate fi folosit filmul pe torent unde multi tineri folosesc materialele aparute?
NU, NU POATE. Mai ales pe torent cre(ş)tin nici gînd.
ok
Pingback: Copiii sunt viitorul bisericii? « Cu drezina
Pingback: Despre lucrarea de tineret cu Voddie Baucham | Marius Cruceru