Azi avem binecuvîntare de copil la Aleşd. Vor urma şi altele. Numai săptămîna aceasta s-au mai născut în biserica noastră încă două fetiţe şi mai urmează. Dana, dacă vă mai amintiţi de ea, a devenit bunică. Abigail şi Onisim vor veni cu rodul iubirii lor, Elisabeta Eleonora, înaintea Domnului şi înaintea Bisericii.
Ne rugăm ca Dana să poată veni să participe măcar la actul binecuvîntării, dacă nu poate să rămînă şi la Cina Domnului.
Majoritatea evanghelicilor nu-şi botează copiii de mici, dar există totuşi o poartă de intrare în comunitatea eclesială. Copiii devin „aparţinători” ai noului popor al lui Dumnezeu, Biserica, prin „binecuvîntare”.
Slujba este simplă. Se împarte Cuvîntul prin predicare, după care întreaga Biserică este chemată să participe la actul binecuvîntării. Noi, baptiştii, nu avem naşi, toată biserica este o mulţime de taţi spirituali şi mame spirituale, care vor avea ochii îndreptaţi spre buna creştere a celui copil care este adus acum la binecuvîntare.
Ceea ce se întîmplă arată acest fapt. Pastorul ia copilul în braţe şi rosteşte o rugăciune asupra lui. Înainte de acest ritual, se citeşte binecuvîntarea din Scripturi şi, la fiecare rostire a numelui celui binecuvîntat, biserica întreagă rosteşte Amin într-un act de coliturghisire.
Citim:
Num 6:22-27 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: (23) „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: „Aşa să binecuvîntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi:
(24) ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească…. Elisabeta Eleonora!
Biserica: AMIN!
(25) Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine …Elisabeta Eleonora!
Biserica: AMIN!
(26) Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea … Elisabeta Eleonora!
Biserica: AMIN!
(27) Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.”
Apoi cîntăm o cîntare specială pentru binecuvîntare. Din acest moment începem să ne rugăm pentru călăuzirea pruncului spre deciziile mici, spre deciziile mari şi visăm să-l vedem în faţa noastră, în baptisteriul, care-l va aştepta peste cel puţin 13 sau 14 ani.
Astăzi aşa se potriveşte, continuăm studiul nostru din Efeseni. Am studiat capitolele 1-5 şi acum sîntem în a doua parte a cărţii, în partea aplicativă.
Iată ce vom citi pentru predică:
Efeseni 6:1-4 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. (2) „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- (3) „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.” (4) Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.
Partea de care mă voi ocupa mai mult, după ce vom face un drum scurt spre cele 10 porunci, este ultimul verset.
Efe 6:4 Καὶ οἱ πατέρες μὴ παροργίζετε τὰ τέκνα ὑμῶν, ἀλλ᾿ ἐκτρέφετε αὐτὰ ἐν παιδείᾳ καὶ νουθεσίᾳ Κυρίου.
Cuvîntul este adresat taţilor, dacă rămînem în slovă, şi voi taţilor. Ar fi avut şi o altă opţiune, vezi în versetul 1 (γονεῦσιν), dar nu la întîmplare ne ia pe noi în vizorul pîlniei, taţii, atunci cînd vorbeşte de mînii şi urgii, de enervări. Adrenalina pluteşte undeva în subtext.
Cinstire din partea copiilor se cere pentru amîndoi, mamă şi tată.
Unii termeni din verset sînt compuşi, generînd culori şi nuanţe care merită explorate.
Enoriaşii de la Aleşd ştiu că nu-i chinui cu limba greacă, deşi asta mi-este meseria, nu doresc să epatez şi nici să recurgem la preţiozităţi fără noimă, dar de acestă dată merită să ne obosim puţin.
Termenul παροργίζετε are un preverb care are rol intensiv. Semnificaţia ar putea fi… „nu-ţi enerva copilul pînă la paroxism, nu-l călca pe nervi pînă nu mai rezistă”, „nu-i încerca limitele răbdării”. Un termen din aceeaşi familie se mai găseşte în 4:26, unde se vorbeşte tot despre o mînie scurtată, care nu trebuie să se coacă pînă la limite: să nu apună soarele peste mînia voastră.
În Romani 10:19 Pavel foloseşte verbul tot într-un sens asemănător celui din Efeseni 6. Cornilescu traduce:
Romani 10:19 ….. Vã voi întãrîta la pizmã prin ceeace nu este neam, vã voi aţîţa mînia printr-un neam fãrã pricepere.`
Există situaţii… şi părinţii care au adolescenţi în casă pricep cel mai bine acest lucru, în care nu mai poţi cere ascultarea în felul în care o cereai vreme înainte, presînd cu porunca, cerînd ascultarea necondiţionată, folosind pedeapsa. Mînia, urgia copilului este gata să se aprindă. Un conflict ăpate escalada la proporţii nebănuite doar în momente.
Ce să facem în astfel de situaţii? Adversativul ἀλλἀ contrabalansează fraza şi oferă soluţia: asigură-te că l-ai hrănit (ἐκτρέφετε). Verbul din text, compus şi acesta la rîndul lui, dar cu un preverb lexical de acestă dată (preverbul intensiv – intensifică acţiunea – kaiw – înseamnă a arde, katakaiw – a mistui), acelaşi verb folosit în capitolul 5:29, cu referire de această dată la relaţia dintre soţi, „îl hrăneşte … precum Hristos Biserica”
Dacă relaţia dintre soţ şi soţie presupune numai iubirea, acceptarea, ascultarea, relaţia dintre noi şi copii se dezvoltă între două coordonate: disciplina (παιδεία) şi învăţătura (νουθεσίᾳ).
Pedagogia paulină presupune restrîngeri, restricţii cu rol pedagogic, chiar pedeapsă (vezi cum apare acelaşi termen în Evrei 12:11) pe de o parte, dar şi învăţătură, care presupune cîştigarea unei autorităţi epistemice asupra copiilor noştri, dincolo de cea naturală, care ne este dăruită genetic.
Pedagogia noutetică presupune sfătuirea, încurajarea, explicarea, vremuri şi timpuri îndelungi în care să descoperi copilului mecanismele acţiunilor pe care le intreprinzi şi dedesubturile ascultărilor pe care le pretinzi.
Nu mai poţi spune simplu „fă aia, că aşa trebuie”, „fă aia şi nu mai întreba”, „fă cutare că ai să vezi tu mai apoi”.
Încerc acest lucru zilnic cu fiul meu. Am observat că atunci cînd nu-i explic ce-i în mintea mea cînd îi cer un lucru, atunci se mînie, atunci izbucneşte şi se revoltă. Ascultă, dar acum vrea să ştie DE CE.
Vă aminţiţi cînd au început să ne vorbească prima dată copiii? Întrebau DE CE, DE CE, DE CE, DE CE…. de ce floarea-i moale, de ce scaunul are patru picioare, cum putem trece pe sub curcubeu, şi de ce soarele nu are raze ca în poze?
Acum nu ne mai întreabă, dar necesitatea de a ne deconspira raţionamentele este tot acolo. Întrebarea DE CE este ascunsă în inima copiilor noştri şi le va rămîne împlîntată în suflet pînă se vor fi întîlnit faţă în Faţă cu Răspunsul.
Pînă atunci, cu porunca, să încercăm să articulăm raţionamentul ascultării în contextul Poruncilor, ca taţi cu Tată, cum sîntem.
Oare nu acest lucru face şi Dumnezeu-Tatăl cu noi copiii Lui? Ne explică de ce să ascultăm şi ne arată promisiunile şi consecinţele, ne învaţă să privim holistic contextul şi să ne bănuim urmările deciziilor. Chiar în versetele citate din Efeseni, Pavel, dascăl priceput, începe cu cele 10 porunci.
Marius Cruceru 
Totuși, acest act liturgic al binecuvântării copiilor nu-și găsește nici măcar aluziv un corespondent în Noul Testament. Deci este o practică nescripturală, inventată. Întreb: cu ce argumente te prezinți în fața unui ortodox care-ți ”bagă pe gât” ale lui 100 de practici nescripturale și tu (având câteva active) nu mai poți rămâne ferm pe Sola Scriptura”? Nu-i poți spune de exemplu: ”nu facem că nu scrie?” Sau facem?
Cât despre adolescenți, bune gânduri, am și eu și adolescenți și gânduri (aici, din iulie): http://vesteabuna.wordpress.com/2011/07/30/voi-parintilor-cresteti-i-in-mustrarea-si-invatatura-domnului/
Nu cred că slujba (ritualul, liturghia) ajută. Poate chiar încurcă, dă speranțe false: ”lucră Domnu’!”
Zic că învățarea copiilor este o slujbă a părinților creștini, apoi a adunării. Har!
Daca momentul acesta al biecuvantarii ar fi foarte pragmatic iar Amin-ul celor prezenti ar fi si hotararea/promisiunea de a purta pe cel mic si familia in rugaciune MEREU, atunci ar fi ceva deosebit. Altfel, cred ca si binecuvantat si nebinecuvantat public e tot acelasi lucru.
Doar un obicei evanghelic …
Teribil cuvant, „apartinatori”. De ce nu li se zice „atasamente”?
Uite un subiect interesant Marius. Nu iti fac eu agenda, dar ar fi bine sa il scrii tu, ca de nu … o sa-l abordez eu si atunci nu e de bine. 😉 Adesea baptistii sunt provocati de catre cei ce boteaza copii mici cu privire la soarta copiilor nebotezati, in orice caz, care nu au apucat sa marturiseasca o pocainta si o decizie constienta de a-L urma pe Cristos. Daca nu sunt „membri” ci „apartinatori”, e de rau, e de bine? De unde stim noi unde ajung? Nu cumva ne hranim cu proiectii ale unor sperante, in loc de realitati? Ne-ar prinde bine un raspuns baptist argumentat si fundamentat ca la carte. Te prinzi?
„O întrebare spinoasă: unde ajung pruncii nebotezați după moarte?
Credința baptistă își are rădăcinile în Mișcarea separatistă engleză (care includea creștini ce s-au separat de Biserica Anglicană în secolele XVI, XVII, XVIII, nemulțumiți de abuzurile, erorile și lipsa de reformare a acesteia).
În 1606, englezul John Smyth a rupt legăturile cu Biserica Anglicană și a început să organizeze întâlniri cu alți 60-70 de separatiști. Dar persecutarea acestor nonconformiști l-a determinat pe Smyth să plece în exil în Amsterdam, alături de adepții săi. Acolo a fost înființată, în 1609, cea mai veche biserică baptistă din lume, John Smyth fiind pastorul ei.
În același an, Smyth s-a botezat singur, iar apoi i-a botezat și pe ceilalți. Credea cu tărie că doar adulții credincioși se pot boteza, iar actul trebuia realizat ca urmare a unei mărturisiri personale a credinței. Potrivit interpretării sale a Bibliei, copiii care mureau nebotezați nu aveau să fie damnați (în religia catolică, ei ajung într-un spațiu intermediar între rai și iad numit „limbo” („margine” în limba română); Biserica Ortodoxă evită să se pronunțe asupra acestei chestiuni, susținând că soarta copiilor nebotezați e la mila lui Dumnezeu).
Succesorul lui Smyth, Thomas Helwys, i-a călăuzit pe membrii bisericii înapoi în Anglia în1611. Noua practică s-a răspândit rapid în insulele britanice, iar în 1638 Roger Williams a înființat prima congregație baptistă din coloniile nord-americane. La ora actuală, în lume există în jur de 120 de milioane de baptiști, potrivit datelor de care dispune Secretariatul de Stat pentru Culte din România.”
Sursa aici- http://verticalnews.ro/cum-sunt-baptistii-din-romania/
de ce pt invatatura: νουθεσία si pt disciplina: παιδεία ?
nu trebuia invers ?
stiu de exemplu de la „consiliere noutetica” ca inseamna confruntare, a baga in cap, mustrare
iar din „jurnalul paideic” al lui Liiceanu ca inseamna instruire, educatie, training …
si ma gandesc ca avand ambele posibila nuanta de mustrare daca apostolul ne spune ceva de genul:
„OK cresteti-i tatilor pe astia mici in disciplina si mustarea domnului; dar nu-i aduceti in pragul exasperarii”
are dintr-o data logica =)
oricum multumesc pt cuvantul „tatilor” nu l-am observat in text; intr-adevar ii da un cu totul alt inteles pasajului [o mica perla]
Iata cum ne invartim in cerc.Noi ,tudoristii ,suntem atacati de catre baptisti si nu numai cu acest pseudoargument”ce stie copilul cand e botezat?”.dar noi nu spunem ca va fii mantuit prin botez ,ci intra sub „umbrela”crestinismului.”Eu si casa mea vom sluiji Domnului „,”Tu si casa ta” „,A fost botezat el si toata casa lui”,etc.Acestea sunt cuvintele Scripturii.Era o vreme cand barbatul era seful casei si cand el trecea de la o religie la alta (in cazul nostru ,crestinismul),toata familia il urma in baptisteriu.Si apostolii au continuat sa faca asa.
„ce stie copilul cand e botezat?”
Aceeași întrebare pt. baptiști: „ce știe copilul când este binecuvântat?”
Dar ei, baptiștii, oare nu se rătăcesc fiindcă nu cunosc Scriptura când pun astfel de întrebări? Luca 1. 41 – 44 nu le este cunoscut?
Ei mai spun că la botez trebuie să ai un cuget curat, dar nu știu când omul are, într-adevăr cugetul curat? N-au citit Isaia 7. 15?
Textul din Numeri 6 nu se poate transpune in Noul Testament. Lucrarea de binecuvintare dupa cuvintele stabilite de Dumnezeu in cartea Numeri, era exculsiv pentru Copiii lui Israel. Era total interzis a se aplica neamurilor. Apoi ca regula erau stabilite acele cuvinte, care trebuiau rostite, neinsotite de o rugaciune ulterioara. Este total interzis a mai adauga ceva la ceea ce este stabilit de Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit lui Moise si lui Aaron si le-a zis, asa sa binecuvintati pe copiii lui Israel ( adica cum va spun eu ), fara a mai face alta rugaciune in care sa incepi de la copil si sa termini cu bunicii !!!
Si eu m-am gandit la acest lucru si inca nu sunt foarte luminat: putem lua si aplica tot ce ne place din VT chiar daca nu ne este adresat noua?
Nu cred ca poti folosi orice oriunde-ti place, dar cred ca poti folosi binecuvantarea asta in particular pentru ca:
1. Nu se spune nicaieri ca ar fi numai pentru evrei.
2. Evreii insisi au fost in-fiintati ca purtatori ai binecuvantarii catre toate neamurile, asta o spun pentru ca mi se pare ca defineste un oarece context. „Toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta”. Nu e vorba de o restrangere, ci dimpotriva.
3. Crestinii nu mai sunt „Neamuri”, din cate stiu eu.
Ți se pare că rugăciunea este o adăugire actului binecuvântării? Ce facem atunci cu textul „rugați-vă neîncetat”? Ți se pare greșit să te rogi dacă Moise nu a precizat rugăciunea după un act religios? Și de ce să nu te rogi pentru părinți, bunici, etc.? Nu ei vor avea nevoie de călăuzire pentru a crește copilul în frică de Dumnezeu?
Sunt de acord că nu apare practica aceasta în NT însă nu poți afirma că e greșit să te rogi și să binecuvintezi un copil doar pentru că nu apare nicăieri practicată în NT. Noi adulții ne adresăm des saluturi de genul „Dumnezeu să te binecuvinteze”. De ce nu am binecuvânta și pe copii noștri?
În fond, nu există nici un text care să interzică în vreun fel această practică. Iar dacă nu e greșit să mă rog, de ce să nu mă rog pentru copilul meu? Dacă unde se adună doi sau trei, e prezent și Dumnezeu, atunci de ce să nu să se roage împreună cu mine si pentru acest copil?
Nu aduci copilul la binecuvântare pentru că e o poruncă din VT însă o faci pentru că vrei ca să fie adus în rugăciune înaintea bisericii și a fraților. Iar dacă frații vor să se roage pentru acel copil și pentru părinții lui, de ce nu ar face-o pe baza unui text insuflat de Dumnezeu, chiar daca e din VT? Nu văd nimic greșit.
E doar punctul meu de vedere…
Binecuvântările nu fac rău nimănui, dacă sunt după Cuvântul lui Dumnezeu, dintr-o inimă sinceră și fără fariseismul spectacolului. Dar strică, în cazul copilului, când înlătură botezul, când îl exclude pe copil din casa tatălui.
Copiii vor fi sfintiti prin parintii sfinti, altfel e cam greu sa intelegem unde se vor duce ceilalti…
1 cor 7-14.
„altfel copiii vostri ar fi necurat, pe cind acum sunt sfinti”
si eu sunt in mare dubii cu privire la invatatura despre binecuvantare. sunt tare curios sa aflu radacina invataturii. banuiesc eu ceva dar ma abtin.
Se pare ca aceasta practica are provenienta americana , si a fost importata sub comunism pentru a prelungii programul de Duminica dimineata , cand dupa lege , aveai voie doar la 2 ore.(Rog sa fiu corectat de fr mai in varsta care au apucat acea perioada.)
Interesant este si cu actul oficierii casatoriei religioase. Biserica nu recunoaste pe cei doi crestini ca si casatoriti cu certificatul de casatorie in mana de la Starea Civila, insa nici fara certificatul de casatorie nu oficiaza casatoria religioasa in Biserica !!!
Iata o mare contrazicere a pozitiei Bisericii fata de acest act. Pai daca Biserica nu-i recunoaste casatoriti, atunci de ce le mai cere certificatul inaintea oficierii casatoriei religioase ? De ce Biserica nu-i casatoreste religios prima data si apoi crestinii sa mearga la Starea Civila ?
Se vede clar, ca Biserica se incurca rau in ce priveste anumite lucrari.
Multe polemici pe aici… Acum e problema si cu binecuvantarea copiilor, ca nu ar fi un act biblic. Chiar daca nu se mentioneaza explicit ca acest act trebuie facut, este o sarbatoare frumoasa atat pentru familie cat si pentru biserica. Un suflet nou, o persoana noua a aparut printre noi, si ne rugam lui Dumnezeu ca El sa binecuvinteze copilasul, El sa ii binecuvinteze pe parinti, si sa le dea putere si intelepciune sa isi creasca copilul asa cum trebuie.
Chiar nu inteleg argumentul de mai sus in legatura cu casatoria. Casatoria civila si casatoria religioasa sunt doua parti complementare ale actului. Biserica nu ii poate declara casatoriti pe cei doi, daca acestia nu traiesc dupa legea statului in care se gasesc. In Biblie ni se spune ca trebuie sa respectam autoritatea statului si legile, atata timp cat acestea nu sunt in contradictie cu Scriptura. Pe de alta parte, doi oameni care sunt credinciosi, nu pot sa se considere casatoriti doar prin actul cununiei civile, pentru ca partea mai importanta este legamantul inaintea lui Dumnezeu.
deci nu toate legamintele sunt inaintea lui Dumnezeu? cel de la starea civila ce fel de legamant e?
de ce-uri cu privire la actele de cult sunt tot mai dese printre noi tinerii
nu e nimic de mirare. Iata ce scrie in scriptura: Caci noi nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.
„Pe de alta parte, doi oameni care sunt credinciosi, nu pot sa se considere casatoriti doar prin actul cununiei civile, pentru ca partea mai importanta este legamantul inaintea lui Dumnezeu.”
Serios?! Unde ai citit asta (in Scriptura sigur nu)? De ce nu sunt RE-CASATORITE / RE-CUNUNATE cuplurile care se pocaiesc si vin din lume (fara „actul cununiei religioase”)?! Traiesc ei in adulter?
Cine a inventat „cununia religioasa” si de ce? Ia sa vedem, stie cineva?
Asa vorbeste un traditionalist evanghelic , netinand seama de „este scris” ci doar de potrivirea cu ideile generale , casatoria trebuie facuta ca la religiile „traditionale” „popa” trebuie sa „oficieze actul” altfel nu este valabil ??!! curioasa treaba , eu cred ca treaba cu „legamantul” este o decizie a celor doi si nicidecum treaba „pastorului-popa”, dar numai asa se poate impune autoritatea sistemului religios, legandui pe oameni de astfel de „acte”,ca la ortodocsi si la celelalte religii , casatorii, binecuvantari ale copiilor, inmormantari….tot cam asa au gandit si cei ce au vandut Adevarul si pe frati „trebuie sa respectam autoritatea statului si legile”
Frate Marius va rog sa puneti in paranteza la comentariu de mai sus pid-http://interpretaribiblice.wordpress.com
Remus, chiar că zici ceva: ” De ce Biserica nu-i casatoreste religios prima data si apoi crestinii sa mearga la Starea Civila ?” mai ales că este scris ”El în toate lucrurile să aibă întâietatea::!”
Eu zic că oricum și căsătoria religioasă este tot o formă goală inventată de cei ce au inventat și biserica după mintea lor. Ce zici de cazul când doi tineri au fost dați afară din bisericile lor pentru că nu au vrut să se cunune religios, nu au găsit biblic acest lucru? La insistența mirelui să i se arate susținerea biblică a ceremoniei i s-a răspuns: ”noi așa facem, dacă vrei să fi cu noi trebuie să te supui!” Și n-a vrut!
În mulți creștini tradiția, datina a învins scriptura. Obiceiul a fost mai tare decât Cuvântul lui Dumnezeu.
Iar cei în care se petrec aceste stări se numesc învinși.
Chestiile astea: ceremoniile, binecuvântările și sfințirile sunt industrii sociale, împopoțonate cu slavă deșartă și sunt bune prilejuri pentru a da pe fața arama poleită.
Mărit să fie Domnul!
Nu exista nici un fel de baza Scripturala cu privire la „actul religios al binecuvantarii copiilor”, haideti sa nu ne mai imbatam cu apa rece, ca sa nu zic „mintim unii pe altii”! Cautati, si nu veti gasi! Tot acest ritual sau traditie, sau ce-o fi, e o inventie umana bazata pe texte biblice interpretate fraudulos, sentimentalisme ieftine, plus motivatii si mai ieftine, gen: „ca asa-i frumos!”. Dar, cum ramane cu „sola scriptura”?!
Cum ramne cu enoriasii disperati pentru ca din diferite motive nu li se binecuvinteaza copilul si din cauza asta daca moare ajunge in iad?! Cum de s-a putut cladi in mintile oamenilor o asemenea erezie?
Cum ramne cu ECCLESIA Lui care este comparata cu CASA Lui, mai sunt acolo lucrurile puse dupa randuiala Lui (in DUH si in ADEVAR), sau sunt puse dupa randuiala UNORA?!
IN CASA LUI EXISTA DOAR REGULILE LUI, + / – NIMIC. „Sau dispreţuiţi Ecclesia lui Dumnezeu…?”
Cum ramna cu conceptul „celor vechi” – „pentru tot ce credem si practicam trebuie sa avem capitol si verset”?!
Sunt doar cateva intrebari generale si de bun simt… stiu ca o sa apara cei care nuantiaza si filozofeaza pana-i dor buricele degetelor, doar ca ALBUL ramane ALB, iar NEGRUL, NEGRU.
Multa LUMINA!
Bine, daca binecuvantarea copiilor nu e dupa Scripturi, atunci spuneti-mi de ce este un lucru rau? Daca ar fi sa aplicam si in alte domenii principiul sola Scriptura, atunci ar trebui sa nu avem biserici uriase (de toate denominatiile) construite mai mult sau mai putin de dragul confortulu, ci sa ne intalnim pe grupuri in case. Sa nu ne intalnim duminica de la 9, ci fiecare cum vrea, ca sa nu cumva sa facem traditie din asta, in biserici sa nu se cante (decat eventual ce s-a cantat si in vremea apostolilor). Sa nu spunem nou nascutilor „Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca”, pentru ca nu scrie in Biblie sa spunem lucrul acesta. Nu vi se pare un pic absurd ce caz se face pe subiectul asta in comentariile de mai sus? Vom da socoteala de multele cuvinte nefolositoare, fie ele vorbite sau scrise. Chiar ca avem nevoie de lumina.
Draga beni,
1- Raspunsul la prima intrebare se afla continut chiar in prima propozitie enuntata de tine.
2- Dumnezeul meu este Dumnezeul logicii, bunului simt si oranduielii, nu stiu de unde-ti venii impulsul anarhic; probabil din cauza lui Viola…
3- Nu mi se pare absurd sa incerc sa ma apropii de Scriptura cu sinceritate, gata sa lepad traditiile si/sau obiceiurile pagane. Niciodata nu e absurd. Absurd e sa nu faci asta. Absurd e sa le iei pe toate de bune si de-a gata sa nu-ti mai bati capul. Parerea mea 🙂
4- Da, vom da socoteala mai ales de cuvintele pe care le spunem (sau scriem) fara sa le fi cantarit intai in lumina Cuvantului Sau si a Vointei Sale. Multe ni se par noua bune si frumoase; si tare grabnici suntem la adus jertfe in locul ascultarii si la pus mana pe chivot. Sti cu ce e pavat drumul spre iad, nu?!
„Chiar ca avem nevoie de lumina”
Fii binecuvantat!
Dragă Beni
Toată Scriptura mărturisește pe Cristos. Nu sunt în Scriptură lucruri scrise haotic, darwinist.
Iar cele nescrise în mod sigur nu trebuiesc urmărite. Argumentul tău din întrebarea : ”dacă ceva…nu e după Scripturi atunci spuneti-mi de ce este un lucru rau?” merită un răspuns pe măsura grozăviei întunericului ce emană astfel de mirări.
Cuvântul este Dumnezeu. Cuvântul S-a făcut trup. La început a fost Cuvântul, nu carnea, gândirea, nu maimuța, ideea, nu țărâna.
Descoperirea Cuvântului, întregirea Lui s-a făcut treptat. Hrănirea cu Cuvânt, cunoașterea Cuvântului ne conduce la cunoașterea lui Cristos și prin ea la salvarea sufletului și apoi la Har peste Har. Cuvântul nu are în sine altă descoperire în afara descoperirii lui Cristos. Preocuparea pentru cunoașterea lui Cristos, seriozitatea, urgența și insuficiența noastră spre această cunoaștere fac ridicole alte preocupări. Făcătorii de spectacole în mod sigur nu cunosc nimic despre cunoașterea lui Cristos prin Cuvânt(descrierea, zugrăvirea lui Cristos), ei numesc cunoaștere perceperea extazului ce însoțește matraplazâcurile lor sentimentale, ochii dați pe spate, mâinile pe sus și gândurile pe nicăieri. Căci unde ar putea să stea gândurile dacă nu agățate de ancora ce pătrunde dincolo de perdea? Iar dacă aceste amănunte descrise în Scriptură ale cunoașterii lui Cristos nu preocupă pe nimeni, gândurile stau furate și adormite în capcanele și cârciumele spirituale ale fabricanților de falsuri religioase, sentimentale.
Dragă Beni, scriptura este Cristos, Cristos-Cuvântul, Cel ce poate crește și în tine, înoindu-ți mintea, să nu mai pribegească departe de Domnul. Căci a fi departe de Cuvânt înseamnă a fi departe de Domnul. Ne rămân destul de multe lucruri restante de făcut în adunare, fără să inventăm ceremonii rușinoase. Slujirea cu Harul ce l-am primit fiecare, unii altora este o treabă mult mai plină de Slavă, dar din păcate, până la deschiderea ochilor minții, necunoscută de administratorii Vechiului Legământ cu nume de Nou. Har!
Dupa cate imi amintesc, nu am scris: ”dacă ceva…nu e după Scripturi atunci spuneti-mi de ce este un lucru rau?”, ci daca binecuvantarea copiilor nu e dupa Scripturi. Ai transformat intrebarea mea intr-una cu totul diferita, si pe care n-as fi pus-o niciodata, si asta nu e frumos. In contextul tau ‘ceva’ poate fi inlocuit cu orice, si nu acesta a fost sensul intrebarii mele. Am intrebat foarte specific: de ce sa nu binecuvantam copii in biserica? dar se pare ca fiecare e cu linia lui aici. Ori eu nu am destula logica in cap, ori altii au prea multa, Fraze ca: ‘ei numesc cunoaștere perceperea extazului ce însoțește matraplazâcurile lor sentimentale, ochii dați pe spate, mâinile pe sus și gândurile pe nicăieri’, nu vad cum sunt legate de subiectul in discutie. Eu nu vreau sa mai continui aceasta discutie despre o asa zisa ‘ceremonie rusinoasa’. Nu am crezut ca exista oameni pe care asa de mult ii deranjeaza faptul ca ne rugam pentru un copilas.
,,Majoritatea evanghelicilor nu-şi botează copiii de mici, dar există totuşi o poartă de intrare în comunitatea eclesială. Copiii devin “aparţinători” ai noului popor al lui Dumnezeu, Biserica, prin “binecuvîntare”.” suna a teologia legamantului concept inventat de Calvin, cu mici modificari.
A folosi un text Vechi Testamental (Num.6) pt o practica ,,Nou Testamentala ” este echivalent a pune vin nou in burduf vechi.
Botez la 13 -14 ani , exprima iresponsabilitate din partea candidatului si inconstienta din partea membrilor maturi.
Interesant cat de multi sunt contra unei ceremonii care este un lucru bun (o cerere de binecuvantare) acuzand-o ca nu are baza scripturala mai mult sau mai putin pe drept. Sa luam cazul cel mai grav posibil si sa zicem ca este o fapta rea. Insa de cate ori in viata un om trece printr-o asemenea ceremonie? Nu este nici macar cat o calcare de lege in gravitate (nu este o lege care sa o interzica explicit) si de facut se face doar o singura data in viata.
Dar ceea ce ma mira pe mine este cat de putini sunt contra pacatelor explicite, clar subliniate in lege ca fiind condamnate si care se fac zilnic de cateva ori… Nu ma credeti? Se pot vedea postarile despre minciuna…
Nu este normal sa ascultam mai intai ce spune legea clar si de abia apoi sa catalogam ca fiind in afara legii lucruri din zona unde legea insasi nu da sentinte clare? Intreb si eu retoric…
Pomisor, pe langa lipsa flagranta de respect fata de Ecclesia Lui (nu a ta, nu a lor, nu a noastra), mai bagi si legea intr-o discutie in care nu era vorba espre lege.
Cine e impotriva pacatelor explicite?! Numarul de postari probeaza ceva, este asa de relevant?! pentru cine?
PS. O data-n viata – e o emisiune tv, din cate stiu eu. 🙂
1) Nu ar fi rau daca ati defini ce intelegeti prin Ecclesie. S-ar putea sa fiti destul de surprins…
2) Corect nu este vorba de lege … si tocmai de aceea parerile unora devin doctrinele unui grup care se cristalizeaza mai rigid si sunt sustinute mai vehement decat Legea data de Dumnezeu… si totusi El (va) judeca toti oamenii dupa Legea Lui si nu dupa pareri sau doctrine umane…
PS: Nu ma uit la TV.
1) Ce sa identific? Termenul e strict si clar celor ce vor sa-l priceapa. Nu am de ce sa fiu surprins.
2) Nu am pomenit nimic de pareri sau doctrine umane, m-am referit strict la ce e scriptural.
Ps. Te felicit! Zece puncte & mult har! 🙂
Eu v-am cerut sa definiti Ecclesia. Pentru ca este foarte dificil sa ii incadrati pe toti oamenii care fac parte din ea. Si aceasta pentru ca exista atat de multe diferente minore intre ei tocmai datorita unor doctrine umane cum este chiar si cea pe care o discutam la acest subiect (binecuvantarea copiilor), bazate pe interpretari pur umane acolo unde Dumnezeu a lasat libertatea de decizie fiecaruia…
Multumesc, nu merit (oricum nu am timp…) la fel si dumneavoastra!
Nu e deloc dificil daca cuvantul e inteles in sensul sau strict si clar. Nu cred intr-o „ecclesia” mistica, desfasurata pe toata durata existentei umane, invizibila si mai ales universala. Asa ceva pur si simplu nu exista. E inventia (gaselnita) lui Luther (cu ocazia excomunicarii) si este un nonsens. Excomunicarea catolica aducea cu sine si pierderea mantuirii, iar el trebuia sa-si justifice cumva pozitia/mantuirea. A facut-o cum s-a priceput mai bine! 🙂
Da, cred cu tarie in libertatea in Cristos, dar asta nu da dreptul nimanui sa faca ce vrea in Casa Lui, in Adunarea Lui, in Ecclesia Lui. Acolo El e SEFUL, El e PROPRIETARUL. Daca e cazul, daca nu, nu…
Ei nu toata durata existentei umane, Biserica (Ecclesia) se intinde in timp doar din momentul mortii Domnului Isus si pana la rapire. Ea este formata din toti oamenii care se supun Domnului Isus si Ii asculta poruncile. Este invizibila fiind o entitate spirituala dar fizic se regaseste sub forma oamenilor cu adevarat crestini raspanditi in toate colturile pamantului sub diferite umbrele cultice. Toti formeaza 7 grupuri relativ diferite, fiecare grup fiind unit de un anumit tip de ideologie crestina care, fiecare in parte, este coordonata de cate un inger (cele sapte stele din mana Domnului Isus, impreuna cu cele sapte sfesnice de fapt sapte biserici cu calitatile lor din Apocalipsa 2-3). Iar ceea ce ii leaga impreuna sunt Domnul Isus ca punct central de referinta si faptul ca toti asculta de legile Lui. Si chiar exista. Faptul ca dumneavoastra (si multi altii…) nu ati experimentat existenta unor asemenea entitati spirituale nu inseamna ca ele nu exista. Doar nu le-ati experimentat…
Biserica si ca institutie si-a pierdut unitatea odata pentru totdeauna in momentul marii schisme din 1054. Inca din perioada anterioara coruptia din institutia umana numita oficial „biserica” ajunsese atat de mare incat nici Dumnezeu nu a mai tolerat ca sa existe doar o singura umbrela care sa gestioneze titlul de „crestin”.
Deci in perioada de acum avem o biserica „difuza” care nu mai este concentrata in mainile unei singure institutii. Astfel ca reguli de interdictie de genul celor pe care le promovati dumneavoastra au putere reala doar in casa si familia dumneavoastra, eventual in grupul din care faceti parte (daca ii convingeti si ei se lasa convinsi…), dar nu au nici o importanta la nivelul intregii biserici.
Si in plus logica spune destul de clar ca sunt mai importante legile pe care Domnul Isus le-a dat precum „Sa nu urasti pe fratele tau!” (si multe altele) decat faptul ca unii crestini se boteaza intr-un fel, altii in alt fel si multe alte ceremonii in care sunt atatea pareri diferite. Deci consider mai mult ca fiind „frate in credinta” pe cineva care asculta zilnic de legile pe care Domnul Isus le-a lasat, decat cineva care desi este in acelasi grup cu mine imi este frica sa am de a face cu el pentru ca nu le asculta…
,,Lexicoanele şi dicţionarele greceşti sunt unanime în privinţa sensului cuvântului
„ekklesia”:
Lexicon grecesc, Thayer – „o strângere de cetăţeni chemaţi de la casele lor într-un loc
public; o adunare”
Lexicon grecesc, Lidell şi Scott – „o adunare de cetăţeni strânsă de un convocator,
corpul legislativ.”
Dicţionar grec-român, Bărnuţ, Hubert, Kovacs – „O adunare a unui grup de oameni chemaţi de la casele lor într-un loc public; întrunire a unui grup de oameni [pentru un anumit scop]; adunarea lui Israel; adunarea unui grup de creştini pentru închinare, biserică, congregaţie” “
Sensul ekklesiei greceşti era acela de „strângere, adunare, întrunire, congregaţie” organizată, convocată cu regularitate, cu condiţii de membralitate. Ecclesia nu era o „basileia”, o Împărăţie, nici o „bazilike”, o Biserică, clădire a Împărăţiei. O adunare generală a întregului popor era „panegyris” (cuvântul apare şi în Evr. 12:23). Ecclesia grecească nu era doar „cei chemaţi afară”, ci era strângerea celor chemaţi, adunarea lor. Ideea de întrunire este absolut esenţială, căci nu putea exista o ecclesie ce nu se putea aduna.
O dovadã suplimentarã este oferitã de verbul ekklesiazo, derivat din ekklesia. Verbul „ekklesiazo” (traducerea verbului kahal), derivat din ekklesia, este tradus în Cornilescu prin „a strânge”, „a chema” (când Cornilescu traduce însã prin „a chema”, sensul e întotdeauna „a se strânge într-un anumit loc”) – Lev. 8:3; Num. 20:8; Deut. 4:10; Es. 4:16. Rezultatul, exekklesiazo, timpul trecut este „s-a strâns” – Lev. 8:4 [la usa cortului întâlnirii]; Num. 20:10 [înaintea stâncii]; 1 Împ. 8:1 [la Ierusalim], etc.
Este evident, deci, cã dacã ekklesiazo înseamnã a se strânge într-un loc, ekklesia este strângerea respectivã, nu o multime neadunatã.
Ideea de strângere, de întrunire este prezentã peste tot unde apare cuvântul ecclesia în Septuaginta, la fel cum este prezentã în toate izvoarele grecesti. Sensul ecclesiei, deci, atât în izvoarele antice grecesti, cât si în Septuaginta, este de „adunare, congregatie organizatã”.
A spune :,, Deci in perioada de acum avem o biserica “difuza” ” inseamana a fi total confuz in ceea ce priveste sensul cuvantului ekklesia . Multa lumina si studiu!
Ok. Nu neg. Dar atunci care dintre cele n grupuri care fiecare se declara biserica este cea „a Domnului”? 😀
Si daca imi raspundeti „Al meu.” va pot raspunde ca sunteti partinitor ca ori care grup ar fi nu puteti sa nu lasati pe vre-un sfant dovedit pe afara…
Frate , cerecetati de-a lungul veacurilor si vedeti care au insemnele unei Adunari ale lui Cristos Domnul (exista destule materiale la indemana pe net) . Eu va pot da unele semne ale celor care nu sunt Ekklesii ale lui Cristos – si anume :
– au cler si ierarhii suprabisericesti ; predica o mantuire prin fapte sau au o evanghelizare umanista de tip arminian care lasa in seama liberului albitru decizia mantuirii si nu in mainile unui Dumnezeu Suveran.
– au ajuns biserici legislative si nu executive asa cum le-a lasat Cristos .
– au pastrat (adoptat ) legatura cu Statul
– marturisesc concepte gen ,, universal vizibila sau invizibila”
– sustin conceptul ca Adunarea Domnului a cazut in apostazie (bis. catolica ) si este nevoie de reforma sau restaurare ;
-au persecutat si au dat legi in sensul acesta
– sunt implicati in ecumenism si sunt promotori activi ai acestuia.
In ceea ce priveste pe vre-un sfant lasat in afara Adunarii Scripturale , va marturisesc ca sunt destui . Botezul in apa este cel care te introduce intr-o Adunare . Poti fi mantuit si sa ai un botez invalid si ca atare sa nu faci parte dintr-o Adunare a Lui.
„Iubitorii Domnului Isus” (crestinii din ideologia bisericii Filadelfia) si „Protestarii Domnului Isus” (crestinii din ideologia bisericii Sardes) nu se inteleg nici intre ei si nu vor intelege nici „Misticii Domnului Isus” (crestinii din ideologia bisericii Tiatira)… dar totusi doar crestinii din ideologia bisericii Tiatira sunt cei care vor avea „stapanire asupra neamurilor” mai exact doar cei care se califica prin victorie (!), pe cand celelalte ideologii crestine nu pregatesc oameni care sa poata ocupa aceasta slujba in viitor…
Fara suparari dar rasplatirile date fiecarei biserici din Apocalipsa 2,3 sunt specifice fiecarui grup ideologic din cele 7 si doar membrii din acel grup vor avea parte de ea pentru ca sunt singurii pregatiti specific pentru a putea duce respectiva slujba…
Asa ca fiecare crestin isi ocupa locul in adevarata Ecclesie (cea definita de mine) dupa calitatile pe care le are pentru viitorul pe care il va avea in cer…
Eu nu zic ca grupurile nu sunt bune, sau ca biserica locala nu ar avea importanta. Au un rol foarte important in pregatirea oamenilor. Deci aceste lupte intre diverse formatiuni crestine de fapt nu isi au rostul. Si cei care le duc se cam exclud din intreg edificiul bisericii pentru ca drept conditie a victoriei este ascultarea de Domnul Isus si El a spus sa nu fi un ucigas.
Mie personal mi-ar fi plăcut să particip la această binecuvântare la fel cum îmi place să particip la nunți. În ambele cazuri e motiv de bucurie și parinților cred că le face plăcere să știe că frații lor duhovnicești le sunt alături. Totuși, se pare că aflu despre evenimente tot prea târziu 🙂
Se pare ca mingea a fost aruncata la fileu si … cei ce stiu sa o paseze … joaca bine 😉
Intrebare: cine si-a binecuvantat copilul cu o binecuvantare ca a lui Avraam pentru Esau? (Gen. 27:38-40) De ce nu l-a adus inaintea Domnului? … poate capata o binecuvantare mai buna, ce ziceti? Oare nu binecuvantase El deja pe fiecare dintre ei? (Rom. 9:10-13 si Maleahi 1:1-3) … de ce luam doar ce ne place din VT si nu aplicam tot ce este scris?
Casa celor neprihaniti Domnul o binecuvinteaza (Prov. 3:33), chiar daca nu asa cum am vrea noi. Ce poate face omul mai mult?
Sa nu ramanem la lucrurile simple pe care El Le-a poruncit este in natura noastra rebela si plina de pacat care doreste mai mult implinirea dorintelor sale decat cea a voiei Lui.
Foarte usor ne putem folosi de Cuvantul Sau pentru a sluji firii pacatoase luand versete de ici si de colo pentru a sprijini ceea ce facem. Suntem profesori in a jalona printre poruncile Lui astfel incat sa iasa asa cum ne place noua.
A ajuns Biserica D-lui asa de impodobita cu sarbatori ca de-abia se mai vede Domnul in ea … dar ce conteaza … „noua ne place” si … „ce este rau cu aceste sarbatori”, doar nu suntem singurii si nici primii care le practica caci … toate religiile o fac intr-un fel sau altul.
Sa nu uitam cu cine avem de a face. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. A adauga la ceea ce El a zis sau facut inseamna a-L desconsidera/nesocoti pe El si Cuvantul Lui.
Mult har si … indurarea Lui in viata si slujirea noastra!
1) In vremea lui Isaac oamenii aveau un cuvant mult mai greu decat in zilele noastre. Isaac deja isi dadu-se cuvantul binecuvantand pe Iacov si nu s-a mai gandit la alte tipuri de binecuvantare. Ceremonia binecuvantarii nu a fost una speciala deoarece patriarhii erau ferm convinsi ca tot ce spuneau era inaintea Domnului. Totusi Iacov a fost mult mai darnic in binecuvantari (Geneza 49).
2) Este adevarat ca Dumnezeu da binecuvantari si fara cererea parintilor si poate trece peste dorinta lor daca planul Lui este astfel dar nu este un lucru rau daca parintii cer binecuvantare (Geneza 17:18-20). Totusi ultimul cuvant tot Dumnezeu il are si de aceasta cred ca sunt constienti cei care fac aceste lucruri.
3) Sarbatorile daca sunt alese in ascultare de Dumnezeu (la porunca Lui) au roluri foarte importante in viata unui popor: 1) acela de a face cunoscut copiilor elemente care altfel nu vor auzi de ele si astfel sa transfere modul de inchinare din generatie in generatie; 2) de ai distrage de la ganduri pur materialiste pe oameni; 3) de a asigura unitatea de constiinta a acelui popor. Acestea erau rolurile pe care le aveau sarbatorile in cazul poporului evreu. Deocamdata biserica nu este un popor (o natiune) dar in momentul in care va fi o natiune sigur vor exista sarbatori (Zaharia 14:16-21 descrie o perioada la scurt timp dupa Imparatia de o mie de ani si Isaia 66:22-23 descrie o situatie aflata in perioada pamantului nou). Repet momentan Biserica nu este inca o natiune de sine statatoare deci nu sunt inca legiferate expres sarbatori si in afara de ziua de duminica nu stiu din noul Testament ca ei sa fi tinut vreuna. Se subintelege ca inca mai mostenisera unele sarbatori evreiesti totusi cu ocazia discutiilor de la Ierusalim din Fapte 15 au fost retrase toate obligatiile de acest tip.
Asa ca momentan nu putem condamna tinerea unor sarbatori pentru ca nu avem legi in baza carora sa o putem face. Totusi intelepciune nu strica sa avem, ca de exemplu sarbatori de genul Valentine’s Day care promoveaza imoralitatea sau Haloween-ul care promoveaza ocultismul si groaza nu pot fi declarate crestine oricata bunavointa ar fi…
1) Cine se poate baza pe cuvantul omului daca acesta nu vine de la Dumnezeu? Exista oameni mai cu greutate fata de altii? Si cine sunt acestia? (Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi (Iacov 5:17) si acelasi lucru pot spune despre tot ce este pamantesc. Doar acolo unde a pus Dumnezeu ceva este cu adevarat o valoare, dar nu inaintea oamenilor ci doar inaintea Lui Dumnezeu.
“Ceremonia binecuvantarii” de ce este astazi nevoie de una “speciala” noi nu mai suntem “fermi convinsi ca ceea ce spunem, spunem inaintea Lui Dumnezeu”? Vai de noi daca am ajuns aici …
Apropos … tu ti-ai binecuvanta copiii asa “darnic” ca Iacov? Iata primele trei binecuvantari rostite : Ruben – “tu nu vei mai avea intaietatea” (pentru ca s-a suit in patul lui 😉 ); Simeon si Levi – “blestemata sa fie mania lor … ii voi imparti in Iacov si-i voi risipi in Israel.”; Iuda – “tu nu vei primi laudele fratilor tai … ”;
2) Daca este adevarat ca Dumnezeu face ce vrea si binecuvanteaza pe cine vrea, poate un om fie el pastor sau parinte, poate o ceremonie sa schimbe ce El a hotarat? Rugaciunea lui Avraam pentru Ismael venea dintr-o lipsa de viziune fata de ce avea Dumnezeu in plan caci Domnul binecuvantase dinainte pe Ismael (Gen. 16: 10 – 12)
Parintii pot sa se roage si sa-si binecuvanteze copiii inca dinainte de a se naste acestia si, tot timpul vietii lor ne rugam pentru ei si ii binecuvantam. Nu stiu care ar fi rostul unui spectacol – ritual in care parintii sa se intreaca intre ei folosind rugaciuni cat mai sofisticate pentru a-si binecuvanta cat mai bine copilasii si care este rolul pastorului – preot, care este rostul unei formule “magice” pe care o preluam din iudaism si cand a fost poruncita si instituita de Domnul ca sa fie o sarbatoare in ecclesia Lui?
3) Ce sarbatoare a ales Israel in ascultare de Dumnezeu? Oare nu au fost toate poruncite si instituite de El? (Lev. 18:2-44) Toata religia Iudaica se invartea in jurul sarbatorilor si toata lumea religioasa apeleaza la ele. Poporul Israel la fel ca si Bisericile astazi, nu au instituit nici o sarbatoare. Ei au preluat de la popoarele/religiile in mijlocul carora locuiau/esc. Ex. “Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.” (Lev. 18:3) „Au urmat obiceiurile neamurilor pe cari Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, şi obiceiurile rînduite de împăraţii lui Israel”, “… şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rînduite de Israel.” (2 Imp. 17:8 si 19)
Bisericile evanghelice au preluat din mediul ortodox sau catolic multe sarbatori si nu doresc sa le enumar aici … le stim fiecare caci, daca ne uitam in istorie vom vedea cand, cum si de cine au fost instituite iar astazi se fac dupa modelul si in zilele fixate de acestia.
Este in firea omului sa-si faca sarbatori pentru a avea o „o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită”. (Col. 2:23) se refera si la sarbatori (judecata din vers.16 se refera la faptul ca celebrau sau nu acele sarbatori?).
Enumera cateva sarbatori pe care Domnul le-a instituit si poruncit Ecclesiei Lui?
Soli Deo Gloria!
1) Nu este vorba de increderea unui om in cuvantul unui alt om. Ce spuneam eu este ca unii oameni pun mai multa valoare in cuvintele lor. Adica chiar le pasa de cuvintele pe care le vorbesc. Cuvintele sunt si ele o moneda, cu cat ofera mai mult in mai putine cu atat mai bine. Si Domnul Isus este contra inflatiei de cuvinte. De aceea un om ca Ilie desi cu slabiciuni umane a putut fi ascultat cand s-a rugat deoarece cuvintele lui nu erau cuvinte aruncate in vant.
In principiu nu ar trebui sa fie nevoie de o ceremonie mai speciala pentru ca nu poate o ceremonie oricat de speciala ar fi in care sa se vorbeasca cele mai alese cuvinte sa stearga cuvintele rele chiar spuse la manie din timpul vietii cotidiene… (!)
Eu de regula cand binecuvantez pe cineva aleg ceva care se potriveste situatiei nu folosesc formule standard. De aceea binecuvantarea lui Iacov mi se pare foarte frumoasa si potrivita.
Domnul Marius a spus in postare ca aceasta practica ar fi un mod de intrare in biserica. Dupa parerea mea inutil deoarece oricum din punct de vedere juridic copii sunt sub umbrela parintilor si deci apartin bisericii din care fac ei parte oricum pana cand copii sunt capabili sa aleaga singuri si atunci sunt si responsabili de alegerile lor… Ceea ce se numeste mostenire… (Si reversul medaliei este valabil… copii oamenilor pagani sunt considerati ca apartinand sistemului in care s-au nascut (!) {desi cred ca daca mor pana la varsta in care devin constienti au un loc in cer prin faptul ca nu sunt condamnabili dar cu un alt statut}).
2) Raspuns: nu prea… Totusi avem in biblie cazuri in care oameni care erau sfinti si au venit inaintea lui Dumnezeu cu idei proprii si au fost acceptate. Exemplu: ideea construirii templului (1 Cronici 17) sau ideea de a pune o cununa (Zaharia 3:5 si context). Se poate observa ca aceste idei nu erau opuse planului lui Dumnezeu. Deci de putut se poate aduce „imbunatatiri” daca cineva doreste (lui David de exemplu cand cu Batseba, Natan ii reproseaza ca daca ar fi considerat ca fiind putin ce avea deja, putea cere si Dumnezeu i-ar fi dat, 2 Samuel 12:8). Totusi se cere multa intelepciune in asemenea lucruri…
Daca cineva face o slujba inaintea lui Dumnezeu pentru a fi vazut si apreciat de oameni ma tem ca respectiva slujba nu va mai fi primita de Dumnezeu… Deci daca se doreste sa fie facut ceva pentru Dumnezeu atunci sa fie facut pentru El nu pentru oameni si ceilalti oameni ar face bine sa nu critice, sa nu fie invidiosi sau sa se amestece in lucrarea altuia… ca nu li s-a dat dreptul de a judeca jertfele altora.
3) Exista in poporul evreu cel putin o sarbatoare adaugata pe parcurs: Sarbatoarea Purim stabilita de pe vremea Esterei. De fapt poporul evreu a renuntat la sarbatorile pe care le stabilise Dumnezeu si au acceptat sarbatorile neamurilor intre care traiau. Si era firesc: sarbatorile stabilite de Dumnezeu erau mult prea sobre si cereau infranare, Astartea si Baal dadeau liber la desfrau. Deci erau mult mai atractive… Asa se face ca de exemplu au existat zeci de ani daca nu chiar secole in care sarbatoarea Pastelui nu s-a tinut… Si efectele neascultarii nu s-au lasat asteptate prea mult: decadere morala de la generatie la generatie si razboaie fraticide…
Dupa cum spuneam in aceasta perioada a bisericii nu avem sarbatori stabilite la fel cum nici evrei nu aveau sarbatoari cat erau robi in Egipt. Le-au fost date dupa ce au devenit liberi si asa va fi si in cazul nostru.
Eu cred că practica aceasta nu este , în sine , una rea , însă problema poate fi alta → foarte mulţi dintre cei care stau cu copiii în braţe în acele momente de binecuvîntare nu înţeleg ce se întîmplă cu adevărat în acel loc , sînt căzuţi şi par a fi ca de pe o altă planetă.
Nu toţi procesează conceptul de binecuvîntare potrivit cu propriul său conţinut spiritual , ci în mintea multora se produc asocieri ale actului cu puternice conotaţii ritualice , şi cred mai tare-n RIT decît în binecuvîntare.
(Nu sînt un susţinător al acestor proceduri , dar nici potrivnic lor nu sînt)
O PARANTEZĂ
(despre intrările şi ieşirile din Împărăţia lui Dumnezeu)
╠ ╬
DAR ,
în Împărăţie există şi se întîmplă INTRĂRI şi IEŞIRI , iar formele lor sînt extrem de diverse : ╚ ╝ ╦ ╠ ═ ş.a. 🙂
Unii intră vii şi ies morţi ╫ , cum este exemplul soţilor Anania şi Safira din Fapte 5 , care , în urma minciunii lor , au căzut jos şi şi-au dat sufletul.
Nu intră toţi în Împărăţie , dar nici nu ies afară (n-o părăsesc) toţi cei care intră.
Şi , de asemenea , NU toţi INTRĂ ÎN ACELAŞI FEL în ţinuturile împărăteşti. Timpurile intrărilor lor sînt , iarăşi , diferite.
Cei care intră şi rămîn sînt , defapt , acei oameni care primesc(acceptă) darul credinţei , se supun şi devin resortisanţi ai ordinii divine.
Intrările şi ieşirile din Împărăţie sînt regula circulaţiei libere în dioceza divină a lui Dumnezeu , iar promenadele prin Împărăţie se pot lăsa cu BINECUVÎNTĂRI neaşteptate şi necuprinse de voinţa , cenzura sau receptaculul bisericii.
În primul lor plan , acele binecuvîntări se constituie în emolumentul spiritual al celui care a pătruns în Împărăţie , binecuvîntări pe care , ulterior , dacă va vrea , nu le va mai împărtăşi cu biserica , ieşind afară din dioceza ei spirituală ( dar cu consecinţe).
Nu ne va indica nimeni pentru cine să ne asumăm sau nu obligaţia (dacă vrem , chiar în mod public) că-l vom lua într-o plimbare/ucenicie/călăuzire şi creştere spirituală prin Împărăţie , şi-i vom arăta , astfel , frumuseţile şi plăcerile din ea , dar este de datoria noastră de creştini să-i împingem pe oameni în Împărăţie ( s-o poată vedea şi ei , să le-o prezentăm în splendoarea sa şi s-o guste , că doar gustînd ce bun este Domnul vor putea să-L aleagă pe El).
Primul invitat , luat la un tur de forţă prin Împărăţie de Însuşi Mîntuitorul , a fost Iuda.
Acesta a fost chemat la binecuvîntare , împins spre/în ea , dar la un moment dat a ieşit din Împărăţie şi , automat , a ieşit din mijlocul binecuvîntărilor.
El a gustat (poate doar a atins şi nu a mîncat – după Ioan 13:30) chiar Însuşi trupul şi sîngele Domnului la Cina de dinaintea morţii Sale [ „Iuda , după ce a luat bucăţica , a ieşit afară în grabă….” ].
În Luca 22:21 Mîntuitorul spune „Dar iată că mîna vînzătorului Meu ESTE CU MINE LA MASA aceasta.”
Adică , Iuda era prezent în locurile unde se înfăptuia Împărăţia şi binecuvîntările ei , deşi el nu aparţinea Împărăţiei.
Mîntuitorul a luat pîinea , a binecuvîntat şi a frînt-o , iar la aceste acte a fost prezent şi Iuda.
Cînd Domnul Isus i-a trimis pe cei doisprezece doi cîte doi , prima dată I-A CHEMAT LA SINE , apoi LE-A DAT PUTERE ASUPRA DUHURILOR NECURATE ( asta înseamnă că toţi 12 au fost binecuvîntaţi , deci inclusiv Iuda , cum n-ar fi prevăzut biserica ce urma să se constituie ulterior ).
Niciodată nu va putea spune cineva că Iuda nu intrase în interiorul graniţelor Împărăţiei lui Dumnezeu. A intrat de-a binelea în ea , şi , la fel de bine , a ieşit din ea.
Intrarea în Împărăţie NU înseamnă MÎNTUIRE / sau intrare în mîntuire , şi , implicit , ieşirea dintr-o astfel de intrare-fără-mîntuire nu presupune pierderea mîntuirii ( fiindcă nu poate fi pierdut ceva ce , mai întîi , nu s-a cîştigat ).
Aşadar , există şi o realitate factuală , dar chiar şi una factice (artificială / prefăcută) , care se întîmplă în Împărăţie , şi , astfel , nu trebuie confundate plimbările „de facto” PRIN aria lui Dumnezeu cu intrarea „de jure” ÎN Împărăţia Sa.
Eu te pot ADUCE , cumva , în Împărăţie ( sau în Lumea lui Dumnezeu) , te pot conduce într-o plimbare binecuvîntată pe acolo , ÎŢI POT ARĂTA LOCURILE binecuvîntate , dar asta nu înseamnă că te-am închis în sfera lui Dumnezeu , din care , dacă nu ţi-a plăcut gustul binecuvîntărilor , prin refuz , mai apoi , poţi ieşi afară în bună regulă.
În Ioan 1 : 35-39 , Mîntuitorul , după ce i-a văzut pe doi dintre ucenicii lui Ioan (numiţi „cei dintîi ucenici”) , i-a întrebat „Ce căutaţi?” , iar ei I-au răspuns tot printr-o întrebare „Învăţătorule, UNDE locuieşti?” , apoi El le-a răspuns „Veniţi de vedeţi” , iar în cele din urmă ei „s-au dus şi AU VĂZUT UNDE LOCUIA ; şi în ziua aceea AU RĂMAS cu El”.
După ce AU VĂZUT locul Domnului , le-a plăcut şi AU ALES să rămînă cu El.
↓
Ai obligaţia să-l duci şi să-l conduci pe copil în şi prin împărăţie (sau pe un oarecare alt om ) , dar , la timpul său trebuie să liciteze Împărăţia potrivit credinţei personale sau , în caz contrar , se va lepăda de ea potrivit necredinţei sale.
Cei care intră în Împărăţie au parte de diverse şi veritabile gustări ale binecuvîntărilor lui Dumnezeu ; unii chiar le gustă şi le plac , dar apoi pleacă prin necredinţă , configurîndu-şi fiecare statutul său spiritual. / ÎNCHIS PARANTEZA.
►BINECUVÎNTAREA – ca act public
Actul binecuvîntării copiilor nu este un fapt juridic , ca izvor de obligaţii născute în sarcina copilului , şi nici un simbol-metodă de plasare a plodului într-un ermetism spiritual din al cărui sistem de gîndire respectivul copil , ulterior , să nu mai poată raţiona liber şi ieşi vreodată după libera sa voinţă , dar este , însă , un veritabil act de obligaţie al celor doi părinţi (un jurămînt părintesc) , adică o PRELUARE PUBLICĂ A EXERCIŢIULUI DATORIEI PĂRINTEŞTI , un act de recunoaştere şi un act de DECLARAŢIE PUBLICĂ prin care cei doi părinţi îşi iau angajamentul că-l vor purta pe copil prin odiseea experienţelor şi binecuvîntărilor lui Dumnezeu , că-i vor arăta locurile şi binecuvîntările lui Dumnezeu din care-i vor da şi să guste ; şi copilul VA GUSTA din belşug din ele.
Nu reprezintă o intrare propriu-zisă sau definitivă în acel „summum bonum” al lui Dumnezeu , dar semnul acesta al aducerii copilului pentru o vreme la plimbarea prin Împărăţie tare mai intră în asemănare cu starea aceea de siguranţă pe care a dat-o altădată sîngele mieilor/iezilor de la pragul uşilor evreilor , şi care i-a protejat pe copiii acestora de nimicire ( Exod 12 : 5,7,13).
Nu insinuez că ceilalţi copii , care nu au trecut prin actul acesta al binecuvîntării publice , nu ar avea şi ei parte de protecţie divină , dar există o PUTERE MENTALĂ în REGULILE ( numite de unii , în mod simplist , cutume ) pe care LE SUBLINIEM , CA OBLIGAŢII SPECIALE şi EXPRESE ASUMATE de noi înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu opreşte , în sine , juruinţa , ci îndeamnă la împlinirea ei , iar dacă recomandarea juruinţei este temperată , atunci este doar din cauză că El ştie că făgăduinţa se respectă cu greu.
Cît va fi purtat şi va sta în Împărăţie (nu leg asta de binecuvîntarea publică) copilul va fi sub protecţia lui Dumnezeu , pînă în momentul cînd , pe contul lui propriu , hotărăşte să iasă afară , moment în care pierde şi protecţia divină.
Sau , nu vi se pare că sînt încărcaţi şi beneficiază de o altă încărcătură spirituală şi protecţie copiii noştri din Împărăţie faţă de ceilalţi din afara ei , chiar şi pînă înainte de a face legămînt cu Domnul ?!
SOLA SCRIPTURA
►Am observat că atît e de învîrtită formula aceea „Sola Scriptura” , mai ceva decît un buzdugan , dar pe care cel ce-l învîrte nu ştie nici ce vrea să facă cu el şi nici unde-l aruncă pînă la urmă ( dacă nu cumva se loveşte cu el în cap , fără să vrea !).
Oare de unde ştim noi , ca oameni , ce-i aia „Sola Scriptura” ( noţiune care , din punctul meu de vedere , folosită în contextele contradicţiilor date de înţelegerile scripturale diferite , este de-a dreptul o expresie intraductibilă ) , cu care se încearcă despicarea şi felierea LOGICĂ a anumitor părţi din Vechiul Testament, care apoi sînt aşezate (I)LOGIC „la locul lor” în Noul T. ? fiindcă adevărurile scripturale nu sînt cognoscibile în întregime , şi nu se rezolvă prin cîteva reguli „teologice” cum sînt unele învîrtite ca „Vechiul T. nu-i Noul Testament” şi invers ?
Nu poţi felia Scriptura autentificîndu-i unele interferenţe în detrimentul altora , cu satîrul „Sola Scriptura” , fondat pe simple deducţii logice.
Există interferenţe de dimensiuni spirituale mult mai mari decît logicităţile noastre raţionale între conţinuturile spirituale ale celor două testamente scripturale.
Aş folosi expresia „Sola Scriptura” doar pentru a defini cunoştinţele necesare pentru salvarea sufletului uman , dar nicidecum pentru polemica sensurilor raţionale.
Ca să spui ce-i Noul Testament şi ce-i Vechiul Testament ( să le delimitezi , prin toate locurile , în mod absolut , pe unul de celălalt ) trebuie să le cunoşti toate sensurile şi corespondenţele spirituale , sau , altfel spus , să deţii o cunoaştere exhaustivă a tuturor interferenţelor spirituale inter-testamentale , ceea ce , din punctul meu de vedere , nu e posibil ;
ŞI
un singur lucru nu a făcut Cristos Domnul : nu a trasat cu linie clară de hotar graniţa de delimitare dintre cele două testamente , lăsîndu-le pe ambele să vorbească , să se întrepătrundă , să opereze împreună , ba chiar să se complinească unul pe celălalt.
Cele două testamente sînt mai degrabă două spaţii de degajare / emanare scripturală , iar nu de delimitare ( sau de hotărnicie între ele).
Avem precizat cu rigoare HOTARUL TIMPULUI , care la un moment dat începe de la Cristos spre viitor , dar nu s-a delimitat cu rigoare nici sabatul de duminică , nici carnea de verdeţuri , nici zeciuiala de un alt tip de închinare prin dărnicie ş.a. „antiteze” spirituale.
Institutele lui Dumnezeu nu sînt tot una cu institutele sau mentalităţiile lui Calvin , şi nici cu sistemul de mentalităţi al vreunuia dintre noi , fiindcă niciunul din institutele lui Dumnezeu nu pleacă în constituirea sa de la noi , ci din afara noastră , şi doar ajunge cu cîte-o mediană pînă la noi , atingîndu-ne.
Fundamentele scripturale nu le cuprindem , ci doar le atingem întinderile lor cu care „ne-au ajuns” (deci , nu pe care „le-am cuprins”).
Emolumentul nostru spiritual nu este cuprinderea , ci atingerea care ne-o îngăduie Dumnezeu.
Nu poţi schimba jertfa lui Cristos , dar poţi SUBLINIA APARTENENŢE spirituale (chiar declarîndu-le în mod public) , poţi eficientiza şi întării REGULI sănătoase , fiindcă ele există , sînt constituite şi vor fi operante cît va ţine Împărăţia.
Multă interferenţă/fuziune spirituală între noi !
Cu toate ca ai alambicat si filosofat din belsug, nu ai reusit sa justifici scriptural „actul sacral” al binecuvantarii copiilor si nici prezentarea istoricului acestui „act public”; nici nu cred ca ai urmarit asta. Cred ca ai urmarit elogierea sinelui propriu si persiflarea „nestiutorior” (ca sa nu folosec ceva mai dur) care inca se mai tin (in naivitatea lor) de CE ESTE SCRIS plesnindu-se singuri cu tot felul de buzdugane in freza, in loc sa-si copieze in caiete (pe curat) micile desene reprezentand intrari si iesiri ale imparatiei, stand cuminti in bancute si daca se poate si cu mainile la spate si cu Scriptura inchisa. Unde mai pui ca poate, (punem cazu’) astia cu buzduganu’ infipt in teasta nici nu au studiile lu’ matale!
Multumim! Ne-ai „luminat”!
PS, Fuziunea si interferenta raman cu buzdugan, sau punem sabie?
@ terminator teologicus
( asta are legătură strictă cu ID-ul , nu cu persoana 🙂 )
Dragă T…, îmi pare rău , dar nu ştiu cum să te apelez , în schimb vreau să-ţi mărturisesc că sînt pe burtă de rîs atunci cînd privesc la ID-ul acesta !
Te rog frumos , nu te supăra pe mine , fiindcă nu există în persoana mea rea-credinţă sau rea-voinţă , dar sînt lucruri care mă amuză , şi , înainte de orice haz , cel faţă de care rîd fără nicio problemă sînt tocmai eu.
Probabil că tu cunoşti mai multă teologie decît mine , dar nu despre asta e vorba.
(Eu nu fac teologie)
Tot ce am vrut eu să spun constă , în esenţă , în aceea că nu toate lucrurile ce par a fi albe sînt şi albe , şi nu tot ce se vede scris negru poate fi definit cu aceeaşi claritate.
Am vrut doar să fiu un pic glumeţ în chestiunea cu buzduganul (asociind-o şi cu ID-ul tău comic – demolator , nu ?! ), dar nici tu nu eşti mai puţin spiritual ( hazliu) decît mine !
Însăşi alegerea ID-ului tău arată că eşti animat de suficient umor , chiar contondent. ( deja , în cele cîteva rînduri pe care mi le-ai adresat , cu zîmbetul pe faţă , mi-ai aplicat o grămadă de lovituri de buzdugan în cap 🙂 ).
Uite ce ai scris mai sus :
„Sunt doar cateva intrebari generale si de bun simt… stiu ca o sa apara cei care nuantiaza si filozofeaza pana-i dor buricele degetelor, doar ca ALBUL ramane ALB, iar NEGRUL, NEGRU”.
↑
Asta e o perspectivă periculoasă , adică să vezi lucrurile perfect în rigurozitatea celor două culori : alb şi negru.
………………………………………….
Apoi , aş vrea să mai fac o mărturisire generală.
Nu scriu cu mîndrie ( eventual, scriu din auto-frăiereală personală) , dar mi-ar plăcea să scriu frumos , iar , pe de altă parte , nici dacă aş vrea să scriu altfel , NU AŞ PUTEA-O FACE ÎN RUPTUL CAPULUI ! Asta e , nu pot altfel , şi gata !
Însă , din păcate , ştiu că apare o problemă de impresionism şi de „lecţionism” ( de la „a da lecţii” cuiva) în felul meu de a mă explica , şi asta se datorează faptului că de aproximativ 17 , 18 ani sînt nevoit să formulez diverse explicaţii pentru oamenii care-mi cer serviciul profesional. Asta crează un anumit stil pedagogic , iar semenii te pot judeca greşit pentru el.
Fr. Terminator , dacă m-ai cunoaşte personal ai constata că te poţi lega cu mine la rană şi că sînt mai mult decît modest ! ( asta în situaţia în care înţelegem corect ce înseamnă a fi modest )
Cu haz şi sinceritate !
1. Ecclesia D-lui nu este construita pe practici care lasa la latitudinea omului daca este una buna sau rea si care este formata din “foarte multi” care “nu inteleg ce se intampla in acel loc” daca asa stau lucrurile, atunci … nu mai este ecclesia Lui deoarece tu insuti afirmi ca “sînt căzuţi şi par a fi ca de pe o altă planetă.” si ne punem atunci intrebarea: cum au ajuns aici? Si cred ca nici tu nu esti departe deoarece dupa cum afirmi “ Nu sînt un susţinător al acestor proceduri , dar nici potrivnic lor nu sînt” nu stii pe unde esti 😉
2. Cat despre paranteze … se pare ca Imparatia Domnului a ajuns sa fie pusa de oameni intre paranteze, o obtiune in afara sferei de influenta a Lui Dumnezeu, in care omul alege daca vrea sa intre si cand sa iasa, uitand ca numai cei nascuti din Duh sunt beneficiarii acesteia iar ceilalti doar se amagesc.
Cine poate sa-mi spuna cum si cand un copil iese din „Imparatie” in ciuda faptului ca acesta a trecut prin ritul ceremonial al binecuvantarii si la adolescenta (ca sa nu zic 13-14 ani) primeste si botezul pe motive religioase nescripturale, de dragul parintilor sau de ce nu …. poate pentru ca ii place dar nu este nascut din nou ci este doar formal pana la sfarsitul vietii lui?
3. Pe a cui invatatura te sprijini atunci cand afirmi ca acest act-ritual este o “PRELUARE PUBLICĂ A EXERCIŢIULUI DATORIEI PĂRINTEŞTI , un act de recunoaştere şi un act de DECLARAŢIE PUBLICĂ prin care cei doi părinţi îşi iau angajamentul că-l vor purta pe copil prin odiseea experienţelor şi binecuvîntărilor lui Dumnezeu”? Suntem noi datori cu educarea copiilor nostrii fata de oameni? O putem face numai daca ne luam “angajamentul”?
4. Pentru mine “sola scriptura” a fost strigătul de luptă al reformei si se regaseste intr-un context mult mai larg aplicat multor grupuri care, în ciuda separării în diferite denominații, au avut în comun doar lupta împotriva bisericii romano-catolice (care acum nu mai este) dar, nu au mers mai departe cu reforma, adica pana la invataturile si practicile de baza lasate de Dl. Hristos si Apostolii Sai, Ecclesiei. Este ceea ce primele ecclesii faceau si staruiau “FA 2:42” si exista destule versete prin care Apostolii indeamna si poruncesc ca ecclesiile sa pazeasca si sa lupte.
Astazi gasim ecclesii care sunt un amestec de practici si invataturi atat vechi testamentale (iudaice) imbinate cu putin crestinism si practici traditional pagane. Unele mai mult … altele mai putin, dar toate, nu se lupta sa cunoasca si sa ramana fidele doar la cele poruncite si instituite de Domnul. Daca definim Ecclesia Lui ca fiind “Imparatia” atunci este normal sa avem din toate materialele la constructia ei, dar daca Ecclesia este doar o parte din “Imparatie” si ea este “Mireasa” un singur trup cu El atunci, Ecclesia ramane ca dupa o perdea ascunsa pentru iudaism si toate celelalte religii din care Domnul Isi va forma “Imparatia”.
Nu doresc sa vorbesc mai mult nici sa filozofez, caci poate ma ating la cap si nu vreau. Am vrut doar sa raspund acelor “nedumeriti” si “cazuti de pe o alta planeta” … poate isi vor reveni si se vor intoarce la ei acasa 😉
Domnul sa ne ajute prin mila si indurarea Lui!
Historic , te rog să mă crezi în ceea ce-ţi spun , că nu o fac cu rea-intenţie , dar tu înşiruieşti doar date care nu intră deloc într-o logică , şi , drept urmare , numai judecăţi nu emiţi.
De exemplu , la pct.1 ai făcut un amalgam , din care sînt sigur că nici tu nu înţelegi nimic.
Ce are „înţelegerea multora” cu „ecclesia” şi cu întrebarea „cum au ajuns aici”(adică, probabil , vrînd tu să spui : cum de au ajuns acei „mulţi” în biserică dacă ei nu cunosc exact ce presupune actul binecuvîntării copiilor) ?!
Poate trebuie să fac o paranteză :
(Cînd am spus că mulţi nu înţeleg ce se întîmplă „în acel loc” , nu m-am referit la faptul unei neînţelegeri scripturale generale din partea unora , ci la necunoaşterea semnificaţiei actului binecuvîntării copiilor)
Te întreb :
-Tu , personal , consideri că manifeşti o înţelegere exhaustivă asupra Cuvîntului şi , în special , asupra tuturor corespondenţelor dintre V.T. şi N.T.?
-crezi că biserica este un trup mecanic , care manifestă o înţelegere omogenă asupra tuturor aspectelor scripturale şi că ecclesia se justifică fiinţal prin omogenitate raţională ?
-crezi că în biserică se ajunge prin cunoaşterea absolută a tuturor adevărurilor lui Dumnezeu atinse în Scriptură ?
Iar faptul că un ins nu susţine o anumită procedură , dar nici n-o reprobează , nu înseamnă că nu-şi cunoaşte poziţia. Faci extensii superflue , doar aşa ca să te afli în treabă…
Şi cînd mă gîndesc , defapt , cît de multe sînt lucrurile negrăniţuite în scripturi…., ehe ! să tot vrei să le cuprinzi şi nu le poţi , nici măcar , atinge !
H.B. Nu se merita sa arati o floare la cineva care nu pretuieste culoriile ….oricat de puternic ar fi mirosul ei …..
Wau , cîtă bogăţie de spirit şi culoare… !!!!
🙂
Imparatia nu este ceva inlauntrul unui individ. Aceasta idee este bazata pe o intelegere gresita a versetului Luca 17:21 – „Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru” – nu inauntrul tau ca individ, ci Isus a spus ca Imparatia era inauntrul lor ca grup, adica, printre iudei, fiindca Imparatul era prezent acolo. Un studiu si putina meditatie asupra contextului va dovedi ca acesta este intelesul Sau, fiindca el vorbea cu Fariseii ipocriti si neevlaviosi. A intelege ca Isus a spus ca Imparatia este inauntrul individului, ar insemna ca El a vrut sa spuna ca Imparatia era inauntrul fariseilor ipocriti si neevlaviosi – un asemenea gand este inimaginabil! Acestia erau chiar oamenii care au respins Imparatia!
Ca Imparatia nu este „inauntru” se vede de asemenea cand ne amintim ca in Imparatie se intra – nicaieri nu se spune ca Imparatia intra in noi. Intrarea in Imparatie necesita ceva efort din partea individului (Mat. 11:12) si cineva poate fi impiedecat sa intre in ea (Mat. [23:13]). In Familia lui Dumnezeu se intra prin nasterea din nou, ori regenerarea este un act suveran al lui Dumnezeu, nici permitand, nici necesitand vreo actiune cauzativa de partea celui ce este nascut, si omul nu poate opri pe Duhul lui Dumnezeu sa nasca pe cineva in Familia Lui. Deci se vede clar ca Imparatia si Familia sunt doua entitati diferite, in care se intra in doua moduri diferite.
Conceptia scripturala de Biserica se vede prin intelegerea distinctiei dintre Biserica lui Dumnezeu si Imparatia lui Dumnezeu.
a. Cei care cred teoria unei Biserici universale invizibile in general confunda Biserica cu Imparatia si Familia lui Dumnezeu. Dar Biblia nu foloseste niciodata acesti trei termeni alternativ, si nici nu ii confunda.
b. Observati urmatoarele contraste dintre Biserica si Imparatie:
1. Biserica este o adunare – Imparatia este domeniul Imparatului
2. Ca adunare, Biserica este in mod necesar locala – Imparatia consta din agregatul Bisericilor adevarate ale lui Cristos si se poate spune ca este mondiala, si in acest sens, universala
3. Despre Biserica se spune ca este ceva ce urma sa fie si era zidita – la imparatie nu se refera niciodata in acesti termeni
4. Cristos a spus: „spune-l Bisericii” (Mat. 18:17), dar nici o asemenea porunca nu ii este data imparatiei.
5. Biserica este numita un trup (Ef. 1:22, 23; Col. 1:18; 1 Cor. 12:27) – dar Imparatia nu este niciodata numita sau asemanata cu un trup.
6. Biserica este o democratie sub Cristos Capul – Imparatia este o monarhie.
7. Biserica este o institutie specific nou testamentala – Imparatia a avut o existenta vechi testamentala nationala, in prezent are o existenta spirituala, si va avea o existenta viitoare, separata de Biserica, atunci cand Israelul va fi restaurat.
8. Biserica este organizata ca vizibila, avand lucratori alesi – Imparatia nu este nici vizibila, nici nu are lucratori alesi.
9. Imparatia se predica si odata, s-a anuntat ca fiind „aproape” – dar un asemena limbaj nu se foloseste despre Biserica
10. Biserica trebuie sa exercite disciplina, si uneori sa excluda membrii, datorita pacatelor de care nu se pocaiesc, dar nu se face asa ceva in Imparatie – de fapt, opusul este afirmat in Mat. 13:24-30.
11. Biserica este ilustrata ca Mireasa lui Cristos si va fi „totdeauna cu Domnul” (1 Tes. 4:17) – dar odata, Cristos va da Imparatia restaurata Tatalui (1 Cor. 15:24).
12. Deseori citim despre Evanghelia Imparatiei, dar niciodata despre Evanghelia Bisericii
Cit de binecuvintat este un copilas daca cel care face slujba este spre exemplu un fost tradator de frati, care nu s-a pocait?
„A fost botezat el si casa lui” nu inseamna ca avea si minori, nu specifica in niciunul din cazurile din Fapte.
Poate sugarul sa aibe constienta actului botezului? el nici macar minimum nu cunoaste : ca a fost botezat, i-o spun altii cind e mare. Atunci ce valoare are ? i s-a aplicat „ceva” despre care el nu este in cunostinta de cauza.
Tudoristii (am prieteni acolo, citiva chiar) spun „pai daca moare si nu e botezat?”
Pai de ce nu ati ramas in credinta ortodoxa?
pentruca ei gindesc la fel.
Pe urma botezul este o porunca , in marea trimitere.
Cei cercetati de Duhul cum de se imptrivesc atit de vehemnt botezului?
inseamna ca nu au aceasta cercetare;
si nici nu o doresc fiind prea convinsi omeneste, altfel ar cere lumina de la Dumnezeu.
O prietena mi-a spus: daca mai imi vorbesti de botez te dau afara.
Am intrerupt pt.o vreme relatia, apoi am cedat; am vizitat-o din nou si am cautat sa nu mai spun nimic despre ceea ce nu-i place.
Fiind impreuna cu o alta doamna, ne-am rugat; doamna respectiva sare dintrodata in sus de pe genunchi si zice;
nu ma mai rog, trebuie intii sa ma botez, nu spune asa Cuvintul?
Eu am inlemnit.NU se discutase nimic referitor la acest lucru.
I-a vorbit Domnul prin gura acestei femei prietenei mele sau nu?( si inca in timpul rugaciunii)
Si a mai facut-o Domnul de multe ori, mi-a poestit chiar ea; dar tudoristii NU VOR sa inteleaga.
( unii sunt botezati pe ascuns sa nu se supere fratii, asta este CULMEA.
(culmea credintei. 😦
“A fost botezat el si casa lui” nu inseamna ca avea si minori, nu specifica in niciunul din cazurile din Fapte.
Dar nu ni se spune ca nu existau copii minori .Asta inseamna sa spunem mai mult decat spune Scriptura. ‘Pe urma botezul este o porunca , in marea trimitere. ‘”Da, pentruca atunci existau in lume doar pagani si evrei si toti care credeau trebuiau sa fie botezati .Dar ce nu vi se spune voua ,baptistilor ,e ca atunci cand un pagan se convertea la crestinism ,se boteza cu toata familia.De aici a aparut invatatura ca toti din casa trebuie sa fie „increstinati”,in realitate se trece pe taramul Binecuvantarilor lui Dumnezeu ,asta e ideea si in „binecuvantarea baptista „a copiilor ,numai ca noi predam copii in mod real in Mainile sfantei Treimi.
Bati campii, si habar nu ai ca pentru refuzul botezului copiilor a curs mult sange in decursul istoriei, si au murit multi SFINTI au fost martirizati. Citeste, informeaza-te!
Intai se studiaza si abia dupa, se posteaza.
Si ce are a face ideea ta cu tema noastra?Nu cumva imi reprosezi si Cruciadele,Inchizitia,Prigoana importiva evreilor si altele?
Afla ca nu conteaza cum ai fost botezat .Apa nu iti schimba inimasi viata si nu te duce in cer.Rautatea crestinilor care doar poarta numele de crestini e pana in ziua de azi.Si se vede si la tine .Si te magulesti cu un botez.Afla ca asta nu te scapa de iad.Numai Sangele Domnului Isus si pocainta sincera.
Lucian, spui ca se boteza toata casa? dar voi nu asa faceti, voi botezati numai copilul care se naste.De ce il botezati?
Deci e limpede ca nu respectati nici ce faceau paginii care isi botezau toata casa.
Cind unul din voi se intoarce la Domnul, va botezati toata casa?
nu, nici macar cel care s-a intors.;dar daca el nu a fost botezat cind a fost mic
Ascultarea face mai mult decit jertfele;dar cind nu e ascultare, ci e numai incapatinare, ce facem?
Domnul sa te lumineze., sa vezi doar Voia Sa.
Tilharul nu a stiut de botez si nu l-a refuzat; invocarea aceasta este o scuza penibila.
Daca ar fi stiut sa se boteze, ce ar fi putut face?
Si daca a-ti intalnit „tudoristi”care s-au botezat e si din cauza presiunilor pe care le exercita unii ca dumneavoastra ,care sunt plini de ravna pentru lucrurile adiacente crestinismului si nu dupa lucrul central Mantuirea prin Jertfa Domnului Isus si viata de sfintenie.
Si pe vremea apostolilor erau unii „plini de ravna pentru Lege” si nu pentru Hristos.Va intereseaza asa de mult botezul in apa ,ca zdruncinati sau mai bine spus siluiti constiintele celor mai putini intemeiati in Scripturi ,dar care au o credinta simpa in Hristos.
Domnul Lucian trebuie sa recunoastem ca botezul copiilor este o mostenire din biserica ortodoxa din care noi tudoristii am provenit, care la randul lor l-au luat ca o inlocuire a circumciziei. Ma rog asa se intampla cand un grup ideologic de tip „Iubitorii Domnului Isus” imprumuta elemente care apartin grupului „Misticii Domnului Isus”…
Totusi ce ma mira pe mine la crestini este ca au defectul de „a da cu stangul in dreptul” unii daramand ce altii construiesc… Acum daca botezul este o porunca a Domnului si a fost facut de mic de ce nu este valabil? Sau daca este facut la maturitate de ce ar fi mai valabil? Talharul de pe cruce a fost botezat? Nu dar mantuit a fost! De ce? Pentru ca dincolo de ceremonia botezului exista o realitate care de fapt este cea care cu adevarat conteaza: A fi un om nou/A te lepada de vechea natura (trairea dupa fire) si a incepe sa trairea in ascultarea de Domnul Isus. Talharul care s-a pocait a experimentat realitatea botezului si astfel a fost mantuit.
Acum revenind, odata ceremonia botezului facuta ca asa este porunca Domnului ce mai ramane de facut este restul poruncii si anume sa creada (Marcu 16:16), in esenta sa implineasca realitatea botezului.
Dar unii crestini zic nu… trebuie sa va botezati din nou… Dar de ce??? Apoi care din cele doua botezuri va fi considerat cel valid? Si asa au pornit razboaie fraticide in care dupa cum arata domnul Terminateologul s-a varsat mult sange. Practic din lipsa de intelepciune… Intelept ar fi ca fiecare grup sa contribuie la ajutarea celuilalt: Misticii pot aduna oamenii Iubitorii ii pot invata cum sa traiasca… Ca in rai se ajunge doar daca esti invingator…
PS: Multumesc lui Dumnezeu ca in rai cei care vor fi pe tronul lui Dumnezeu nu sunt nici Iubitorii, nici Misticii si cu atat mai putin Protestatarii… ca la ce dictaturi ar putea instaura ei din acea pozitie ar face raiul cam insuportabil… Doar grupul ideologic al „Relativistilor Domnului Isus” (biserica din Laodiceea) sunt suficient de toleranti si pot amortiza socurile astfel incat sa fie poata conduce. Dar din nefericire grupul de Relativisti sunt ca procent de respinsi pe locul doi la concurenta stransa cu Protestatarii ca marea majoritate se inneaca in marea relativitatii…
Oare de ce si noi care pretindem ca suntem Nascuti din Nou ,nu putem trece peste lucrurile secundare si sa ne concentram pe Lucrul Principal?
Pentru ca traim in lume si aici ne intalnim si avem de rezolvat mult mai des lucruri secundare, saracacioase si neimportante? 🙂
De aceea nu le putem ocoli complet asa cum s-ar dori atat timp cat traim in lume. In plus aceste lucruri fac parte din „obiectul muncii” pentru grupul de Mistici…
Bun ,nu le putem ocoli.Dar de ce baptistii si penticostalii nu ne accepta pe noi tudoristii? Doar ca ne botezam altfel decat ei? Pai ani la rand daca ne duelam in argumente nu ajungem la nicio concluzie .argumente biblice aducem si noi ,aduc si ei.
Se accepta in schimb alte lucruri ,cum ar fii dansul in biserica ,purtarea de podoabe ,si altele care pot fii usor combatute.
Lucian, gresit spus :
„nu ne accepta”.
Am citiva prieteni tudoristi , prieteni buni;
deci nu numai ca-i accept. 🙂
Dar daca Scriptura spune : Un Domn, o credinta, un botez, de ce nu vor ei, prietenii mei. 🙂
nu altcineva ,sa inteleaga ca este vorba de credinta in Domnul Isus si ca e valabil botezul pe care L-a facut Domnul la maturitate, ca botezul copilului mic nu rezolva nimic, pentru ca, opilul est ein neunostinta de ceea ce face;
ca botezul este o porunca; Domnul nu a fost botezat mic, desi se putea, nu?
Leagamintul cu Domnul Isus in fata oamenilor si marturisirea ca Il iei ca Domn si Mintuitor, este un eveniment UNIC in viata cuiva; este o zi de cer.
Bineinteles daca esti un om matur care are un cuget.
Citeste despre botezul lui Steinhardt;
el a fost evreu si a fost botezat adult.
Descrie minunat ce se intinpla atunci; noi care am trecut pe acolo putem confirma ce face Duhul Sfint la botez, dar trebuie sa fii fost dea nascut din nou.
Eu iti doresc sa ceri Domnului lumina; stiu sigur ca ti-o a da.
In Fapt 2-38 spune :
Pocaiti-va si fiecare sa fie BOTEZAT…..
Domnul Isus a spus :”Duceti-va in toata lumea si propavaduiti Evanghelia la orice faptura…” stiti porunca pe care o cunoastem sub denumirea de „Marea Trimitere”.La scolile teologice de orice fel,deci si baptiste ,(am mers si eu cativa ani la o scoala baptista teologica)si exista o parere unanima .Si la noi ,la tudoristi e la fel .Adica,ORICE TEXT TREBUIE INTELES IN CONTEXTUL ISTORIC IN CARE A FOST SCRIS.Pentru ca sa intelegem ce vrea sa spuna Domnul .Sa ne intrebam prima data cui i s-a adresat vorbitorul sau scriitorul In cazul nostru Domnul Isus s-a adresat Apostolilor.
In Faptele Apostolilor 2v42 citim ca „ei staruiau in Invatatura Apostolilor…”
Apostolii ,ce au facut.Au tinut prima predica la multimea adunata ,in ziua Cinzecimii,in care le-au spus „Pocaiti-va si fiecare sa fie botezat …”Acolo erau evrei veniti din toata Lumea Antica.Deci erau in piata publica si cum era lumea de atunci formata din Evrei si pagani ,era si cazul ca ei sa CREADA dupa aceea sa fie botezati.
Mai tarziu ,Biserica s-a dezvoltat si au aparut bisericile de casa.( Fapte cap.10,16 ) Aici lucrurile iau o alta intorsatura .”Au fost botezati ei si casa lor…”De aici Biserica a luat invatatura botezarii si a pruncilor .Crestinii TREBUIE sa staruiasca in „Invatatura Apostolilor”
Chiar daca vi se pare revoltator Biserica Ortodoxa si cea Catolica vine din negura vremii si radacinile lor se duc ,chiar daca ne place sau nu ,ele vin si pastreaza la temelia lor multe practici „mostenite” de la apostoli.Cu vremea au adaugat si alte invataturi ce poarta numele de Sfanta traditie.
Au venit vremurile Reformatorilor .Au dat deoparte tot balastul adunat in Sf.Traditie si Au descoperit Evanghelia in toata frumusetea ei .Toti reformatorii ,deci si Tudor Popescu ,al nostru ,au pastrat un lucru si anume BOTEZUL CASEI CRESTINE.
bine inteles ca in tara noastra nici un alt lider crestin evanghelic ,nu e mai calomniat ,batjocorit ,denigrat ,deopotriva de ortodoxi ca si de „botezati ” ,asa cum e Tudor Popesc
De acceptat ne accepta ca oameni dar privesc „de sus” pe cei care nu au botezul cum il au ei care de fapt este un fel de neacceptare. Bine daca acest dispret ar avea si alte motive decat botezul ar fi intemeiat dar daca este doar in baza botezului consider ca nu este intemeiat.
Domnul Isus nu putea sa se boteze de mic ca nu se putea, botezul evreilor a fost instaurat de Ioan Botezatorul, pana atunci era o ceremonie facuta doar prozelitilor evrei dintre pagani.
daca botezul inseamna scufundarea omului vechi atunci cum ramane cu spusele ap. Pavel despre copii ca sunt sfinti daca unul dintre parinti sunt crestini. Deci ce logica mai are botezul pruncului daca el este deja sfant?
Daca incepem sa speculam hai sa o spun si pe asta. Ne nastem pacatosi sau mai bine spus morti in pacat .Cu mortul ce se face.se ingroapa. asa facem si noi.se naste copilul ,dar mort in pacat ,noi il ingropam ,iar cud vine vremea ,aude glasul Domnului si cei care il vor asculta vor invia.
nu reprezinta botezul si ingroparea omului vechi? iata logica.
deci in urma auzirii vine credinta. si in urma credintei vrei sa te botezi.Aveti prunci genii daca reusesc de mici sa inteleaga toate acestea
Da astfel de argumente intra in sfera ridicolului .,a ironiei .De exempulu :caine il bagi in apa ,caine il scoti.Aluzie la cei ce isi pun incredera in apa botezului ca dupa aceea vor fi mai sfinti .Am auzit despre baptisti care pacatuiesc grav ,iar ceilalti il scuza „lasa-l frate ca inca nu e botezat”???!!!.Dar in Cer va merge?
Raman uimit cum dumneavoastra baptistii ,faceti atata caz de respectarea Cuvantului asa cum scrie ,cand aveti practici si principii in Biserica Baptista contrare Sfintei Scripturi.
1.Institutia pastorului.biblia ,in cazul nostru Noul Testament ,vorbeste de „Ceata Prezbiterilor.”,”Batrani” etc.Ori Pastorul isi are radacina in Iudaism ,in Vechiul Testament,si atunci,ori suntem crestini nou-testanentali ori iudei sau in cel mai rau caz adventisti..se poate ca „Pastorul sa fie o ramasita de la biserica Catolica sau Ortodoxa si atunci inseamna un schelet al „Tainei Preotiei”.
2 biblia spune ca femeia cand vine inaintea Domnului sa isi acopere capul in semn de respect ,smerenie si supunere.Dar cum sunt surorile baptiste in biserica?…
3.”Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii”…Dar s-a ajuns ca sa vedem femei -pastor!?
4 Biblia vorbeste de Unitatea Bisericii .Dar in BB avem bisericile segregate .Adica Biserica impartita in „Departamente” : De copii ,De tineret,de femei ,de barbati ,de tigani ,de ,…etc.Biblia vorbeste de principiul „unii pe altii „.Nici vorba de separare pe criterii de varsta ,sex,etnie,etc.
Am dat doar 4 exemple .Si ne umpleti pe noi tudoristii cu acuze grave si neimtemeiate cum ca nu respectam Scriptura.!!!!
Nu e asa,e dificil ca un tanar de la oras ,cu facultate ,cu fite,sa mearga pe strada cu un frate batran ,in baston si sa-l mai tina si de brat.ca sa dau doar un exemplu.E mai „cool” ca tinerii sa mearga impreuna la fotbal si alte „distractii „fara batrani prin preajma..Sau ce fast ,ce spectacol la un botez baptist ori penticostal.! Pe cand pocainta e un proces dureros ,nasterea e un proces dureros .Nici cea Din Nou nu e scutita de durere.suferinte de pricina pacatului ,ca e scarbos ,e afara din cale de pacatos ,ca pentru pacatele pe care le-am facut a trebuit sa moara Fiul Lui Dumnezeu. Iata ce trebuie sa facem .Nu niste ritualuri ,ca asa a ajuns botezul in bisericile neoprotestante.Un ritual.
In VT Dumnezeu a spus sa se faca tamaie si sa fie adusa pe altar .Cu vremea evreii au cazut in formalism si pacat .Asa ca in Cartea lui Isaia ,Dumnezeu spune „mie scarba de tamaie”.
Vazand ce loc i se da botezului in bisericile Baptiste si Penricostale imi vine sa spun ,parafrazand-o pe Maria Magdalena:” Au luat pe Domnul meu ,de la locul lui si nu stiu unde L-au pus?”
Cine ti-a spus ca Botezul estE un lucru secundar?
Domnul? ori Tudor Popescu?
Conteaza mult cine.
Vad ce importanta dati voi botezului.ar trebui ca biserica Baptista sa ia o decizia la nivel national si international ,in privinta rolului botezului .Este un simbol sau o taina. Daca e un simbol ,mai bun e cel al pruncilor ,pentru ca el reprezinta trecerea de pe taramului pagan sau iudaic ,pe terenul crestinismului. Adica familia il preda Sfantei Treimi ,si familia e inclusa in Comunitatea Bisericeasca.Stiind ca Familia si Biserica sunt doua institutii sfinte .Au fost creeate direct de Domnul.
Daca e o taina ,atunci e o lucrare mistica ,la fel ca la ortodoxi ,care cred ca la botez se petrec niste lucruri in trupul celui botezat .Voi credeti in Misticism?
„Poate sugarul sa aibe constienta actului botezului? el nici macar minimum nu cunoaste : ca a fost botezat, i-o spun altii cind e mare. Atunci ce valoare are ? i s-a aplicat „ceva” despre care el nu este in cunostinta de cauza.”
Citește Luca 1. 41 – 44;
🙂 Da, ID-ul meu are treaba cu umorul (e evident). Si eu am treaba cu umorul si umorul are treaba cu mine (mai ales in timpul lui liber), doar ca atunci cand vine vorba de ECCLESIA Lui (cea pentru care Si-a dat viata si careia i-a predestinat biruinta) nu mai e loc de gluma si de nuante. Nu mai e loc de adaugiri, taieturi si imbunatatiri (carpeli) umane/umaniste. E loc DOAR de VOIA Lui, deci ALB si NEGRU (ma refer aici strict la contextul functionarii Ecclesiei). Cat timp ramanem la CLARITATEA si SIMPLITATEA Scripturii, NU PUTEM GRESII. Cand o luam pe alte cai, avem toate sansele.
Imi cer scuze de „contondenta”, doar ca asa am perceput postarea ta. Multumesc de explicatii, si sper ca ea sa „repereze” si onoarea altori postatori. Mult har si pace de la Tatal Luminilor!
Poate ca, prin voia Lui ne vom cunoaste intr-o buna zi si vom face schimb de modestii! 🙂
Zambind, TERMINATEOLOGUL
Nu stiu cum de a ajuns postarea mea in care ii raspundeam ieri lui Gabriel aici si acum. 🙂
Astazi as fi fost putin mai ascutit.
Cred ca cei ce vor sa traga concluzii dupa atatea postari o pot face fara probleme. Principiul pentru cei cu inimi alese ramane cel practicat de cei din Berea. 🙂 Fiti binecuvantati!
A bvfuuu tfuu tfuuuuuf , a bfrrrrr , bfrrrr , bfrrrr…. bfaaa , ba , ba , ba , ba , pfoaaa…
A ptruuu tu tu ciuuu… Ha? iii……. , oooo , nhhhhaaaa…..
Ehhheeekkhleeeesssiiiiiaaaeee … bfuuum , bum … kaput !
┼
Cum se face schimb de modestii ???!!!!
exact ca schimbul de timbre.
Nu cred ca si „terminateologul” are aceeasi parere:)
adică?
Botezul dupa pocainta; acela e valabil.
Copilul mic nu se pocaieste.
El este botezat apoi duce o viata fara Hristos.
Dupa 40 de ani poate ca se pocaieste, dupa ce a fost al Vrajmaului;
dar unii nu se pocaiesc nici pina la moarte, atunci ce fac cu botezul, ce rol a avut el in viata acestora?
Spune Domnul Isus sa ne botezam?
De ce ne e asa de greu ?
este o impotrivire omeneasca.Nu am cerut noi baptistii ori penticostali botezul, ci Domnul, care ne cere ascultare;
Domnul care El insusi a fost ascultator si a fost botezat, ca sa asculte de Tatal Sau.
Noi suntem mai ceva si decit Domnul cind e vorba de ascultare.
Suntem tari la cerbice.
El a facut si ascultare de Cruce; daca noi nu dorim din inima Botezul, mai facem ascultare
suportind si Crucea?ducindu-ne EUL la Cruce?
Impotriirea fata de Botez vine din acest Eu;
pentruca nu se paote ca un nacut din nou sa nu ceara Domnului sa-i artae ceea ce are de facut.
Ne place sa facem ceea ce vrem noi ca si oameni, mai putin de dragul Domnului care merita toata ascultarea.
Sa ne ajute Domnul la asta.
Daca duce o viata fara sa se pocaiasca botezul nu are nici un rol in viata lor (in afara doar de condamnare), valabil si pentru cei care il fac adulti fiind dar nu il traiesc.
Problema nu este neascultare cum dumneavoastra sustineti ci o duplicare a ceva care deja a fost facut. Ca daca am fi fost pagani si niciodata nu am fi fost botezati atunci refuzul ar fi fost neascultare. Dar aici este vorba de o duplicare care implicit duce la anularea unuia din ele. Si tot botez a fost si acela! Si astfel unii crestini distrug ce construiesc altii… si in loc ca fiecare sa construiasca sa puna caramida lui in constructie unii crestini pierd o gramada de resurse si timp distrugand munca altor slujitori ai Domnului…
Doreste cineva sa faca botezuri la maturitate? Foarte bine! Sa converteasca paganii care nu au avut in viata lor parte de un botez! Pe cei care deja sunt cu numele de crestini sa ii invete cum sa traiasca viata de credinta.
drags pomisor(poate pom ?) defineste-mi si mie botezul biblical.
Prima data cand apare in biblie notiunea de botez este in Matei 3. Prima data a fost practicat de profetul Ioan care din cauza aceasta si-a atras supranumele de Botezatorul. Dupa cate am auzit (via niste predici vechi ale d-l Ton) Ioan a preluat ceremonia botezului prin scufundare in apa din ceremonia convertirii paganilor la mozaism, profetul atragand atentia asupra faptului ca evreii trebuie pentru a se considera cu adevarat evrei sa aiba alta viata, o viata de ascultare de Dumnezeu. Ioan Botezatorul boteza oamenii cu un botez al pocaintei in care oamenii isi marturiseau pacatele (Matei 3:6; Marcu 1:4,5; Luca 3:3). Alt scop al botezului lui Ioan a fost descoperirea Domnului Isus: Ioan 1:33.
Domnul Isus nu a botezat pe nimeni: Ioan 4:2.
Din momentul coborarii Duhului Sfant botezul se schimba putin in sensul ca nu se mai face spre pocainta ci in numele Domnului Isus: Fapte 2:28;8:16…
La Efes Pavel se intalneste cu Apolo si alti crestini care fusesera botezati cu botezul lui Ioan (adica nu in numele Domnului Isus) Fapte 18:24-28,19:1-7 (interesant ca tocmai efesenilor Pavel le scrie in Epistola catre Efeseni: „Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.” Efeseni 4:5 tocmai lor unde fusesera doua botezuri, unul al pocaintei al lui Ioan botezatorului si unul in numele Domnului Isus).
In lumina acestei treceri in revista pot spune ca botezul biblic este cel facut in numele Domnului Isus. Din nefericire in biblie nu ne sunt date multe detalii ale acestei ceremonii. 😦 Asa ca in lipsa lor … exista spatiu suficient de interpretari…
Cert este ca este importanta esenta ceremoniei, realitatea de dincolo de ea: Romani 6:3-5 explicit dar tot capitolul 6 formeaza contextul discutiei despre botez.
Consider personal ca odata cuvantul fiind dat (ceremonia facuta) nu ramane decat sa fie implinita in trairea practica de zi cu zi.
Este interesant de observat ca si apostolii daca initial au pus mare accent pe botez (apostolul Petru in prima predica a lui recomandandu-l vehement), acest accent in trecerea timpului se mai tempereaza (in epistolele sale apostolul Petru il mentioneaza doar o data si doar cu titlul de „icoana” – simbol): Fapte 2:28 1 Petru 3:21.
Va rog sa ma scuzati: Fapte 2:38 peste tot pe unde apare Fapte 2:28. 😦
Pomişor , vezi cum vin interpretările multiple şi cum ele ne întristează atunci cînd , oriunde sîntem dispuşi să privim , dar numai la cuvintele clarificatoare ale Domnului nu ?! (acelea lăsate „cu limbă de moarte” înainte de înălţarea Sa la Cer , din Marcu 16:15-16)
hihi
Ar fi mai bine si muuult mai simplu sa nu iesim din Cuvintul Domnului; nu este cazul aa invocam distrugerea a ceea ce fac unii slujitori.
Sa raminem la cele scrise si sa nu mai adaugam interpretari dupa voia noastra; sa ne deschidem ODATA inimnile si sa-i cerem LUMINA.
Daca unul a gresit dintre lucratori (Tudor Popescu) sunt atitia slujitori care s-au botezat si au botezat printre care si Spurgeon, Tozer, J.M.Arthur, Wurmbrand si atitia altii.
Nu ne punem intrebarea daca noi gresim sau toti acestia.
Nu se poate contesta ADEVARUL.
Domnul insusi a facut-o, desi nu avea nevoie; a facut-o desi era KING, ca sa-L asculte pe Tatal.
Noua tare ne place sa ne ascultam pe noi insisi.
Domnul sa se-ndure ca fim mai atenti cu ceea ce citim.
Cuvintul este atit de limpede:
POCAITI_VA si apoi botezati-va.
Se boteaza unul care s-a pocait, nu un bebe care nu stie sa zica nici :mama. 🙂
Elisa ,voi baptistii ,faceti aceeasi greseala ca adventistii.Adica luati lucrurile „de colo pana colo”fara discernamint.Si mai si insultati si denigrati un om a lui Dumnezeu.Numai in vesnicie veti pricepe cu adevarat ce a facut Tudor Popescu pentru Romania .Nu mai exista egal intre teologii evanghelici care sa ajunga la inaltimea lui.Aveti pe Iosif Ton ,despre care se putea spune ca e un teolog de luat in seama,dar viata practica a Dansului l-a discreditat.
Faceti o mare confuzie cu botezul facut de Domnul Isus si botezul pe care trebuie sa-l facem noi.El a facut un botez care nu avea legatura cu pacatul.Ci prin botez El s-a identificat cu noi .De atunci El a umblat ca un om ,a suferit ca om si a murit ca om.,pentru noi.
Domnilor ati deviat de la subiect .Treceti va rog la binecuvantarea de prunc (subiectul postarii ).
Ştim că am deviat ! 🙂
Domnul Aurel aveti dreptate 😦 s-a deviat puternic 😦 . Cred ca ar fi util sa incheiem, cel putin eu il inchei pentru ca sunt lucruri mai la ordinea zilei pentru mine decat aceste ceremonii. Parerea mea este ca fiecare poate sa faca cum doreste astfel incat sa nu aiba regrete mai tarziu adica mai exact potrivit constiintei fiecaruia, momentan domeniul nu este reglementat stric. Doar sa fie facut in respectul adecvat lucrurilor sfinte.
@Gabriel Dinca
Botezul are doua componente: ceremonie fizica (scufundarea in apa plus rostirea rugaciunilor potrivite) si realitate spirituala (ce simbolizeaza botezul si am spus ce intr-un mesaj anterior tot la acest subiect). Desi copii sunt sfintiti de parinti aceasta sfintire datorata parintilor nu tine mult ci doar pana cand ei devin capabili sa aleaga in completa cunostinta de cauza. Totusi botezul ceremonial nu sfinteste si nici nu aduce avantaje ci doar trairea realitatii lui spirituale aduce mantuirea si trecerea in Biserica cu statutul de membru deplin, parte care poate avea loc doar in viata constienta. (Se pare ca chiar exista o varsta a maturitatii sub care copii sunt doar cum spune si domnul Marius „apartinatori”, nu tocmai membrii cu drepturi depline, oarecum asemanator cu ce se intampla in viata sociala cand devin major doar la x ani (18 in Romania).) Astfel cei botezati de mici au partea ceremoniala deja facuta spre deosebire de cei care se boteaza adulti, nimic mai mult, nimic mai putin.
Domnule Pomisor ,
te rog , fă o distincţie între ceremonie ( sau ceremonial ) şi poruncă !
Şi , dacă s-ar putea , explică-ne , te rog , cum se raportează factorul CONŞTIINŢĂ la cele cele două categorii.
Întreb :
Cum se constituie cele două concepte ? care din care descinde ?
Dacă din PORUNCĂ se naşte CEREMONIA şi o însoţeşte fidel pe cea dintîi sau ceremonialul crează regula/porunca şi formele de îndeplinire ale conţinutului acesteia din urmă ?
Altfel spus , dacă ceremonia poate excede forma şi conţinutul poruncii ?
Şi , ca să abuzăm un pic ( în stil semidoct !) de terminologia lingvistică , întreb :
– Nu este , cumva , ceremonialul un fel de epifenomen [ adică , o manifestare efectuală (de la efect) secundară şi obligatorie ] , care trebuie s-o însoţească , în mod fidel/exact , pe cea principală ( adică , pe poruncă) , deci fără a putea să-i influenţeze coordonatele fundamentale ale celei principale ?!
@ Pomisor
Există o idiomatică de tip discursiv a Cuvîntului , dezvoltată într-o succesiune a raţionamentelor ce se crează / se construiesc din descendenţa ideilor şi , astfel , ajungîndu-se la o concluzie căreia i se stabileşte / i se atribuie valoare de adevăr scriptural , dar mai există şi idiomul scriptural de tip regulamentar (cel de poruncă ) , clar şi neechivoc , care înăbuşe patima de a cunoaşte MULTE şi de a le colora în infinitele nuanţe ale personalităţii.
Este idiomul clar şi răspicat al Împăratului care porunceşte , limbajul pur al Celui ce ERA şi ESTE Însuşi Cuvîntul.
Cuvintele poruncitoare ale Celui ce este Cuvîntul nu mai pot fi trecute şi nuanţate prin diversele stări sufleteşti creatoare de confuzii.
Porunca Lui clară nu mai face susceptibil faptul botezului de primirea unor sensuri , idei şi valori noi , dar străine de natura de poruncă a acelui fapt.
Unde se înfăţişează porunca explicită ( explicită inclusiv în modalitatea în care trebuie executată) , sistematizările diverse de idei nuanţate de artisticism spiritualo-personalitar dispar , iar omul rămîne doar cu obligaţia ÎMPLINIRII poruncii.
Ok! Impliniti porunca! Prunca este conform Marcu 16:15-16:
Care parte este dificil de inteles? Asa cum ii spuneam doamnei Elisa puteti merge linistit sa botezati paganii. Nu va opreste absolut nimeni. Cu conditia sa nu considerati pagani pe cei care deja poarta oficial numele de crestini, pentru ca nu sunt chiar egali cu paganii adevarati din India de exemplu.
Si care sunt deosebirile intre „crestinii” cu numele si paganii din India? Faptul ca unii se inchina la Buddha iar altii la un „Dumnezeu” crestinat care are radacini in paganismul Babilonian. Daca te uiti putin la formele de inchinare si sarbatorile lor vei vedea ca au acelasi „Dumnezeu” si pastreaza aceleasi forme de inchinare. Sa luam cateva exemple: crucea, cladirile – temple, slujbele si slujitorii – ierarhici, locul sfant – amvonul ;), inchinarea adusa „mamei si fiului” – Craciunul si bradutul impodobit … etc.
Vom crede oare ca toti cei ce spun „Doamne, Doamne” sunt crestini si orice poarta cruce pe o cladire este adunarea Lui? Sa inteleg ca de aceea urmasii lui Tudor Popescu accepta botezul ortodox?
Sa va spun cum citesc ei versetele din Biblie ca sa-si sustina pozitia fata de botez: „Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi”?” şi anume botezul”?” care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,” semnul „?” l-am pus pentru ca asa citesc ei.
Cand am realizat mai bine ca nu este nici-un semn de intrebare acolo, m-am simtit mintit prin Cuvantul Domnului.
De ce oare unii se incapataneaza sa ramana la 2-3 vesete (rastalmacite si alea) decat sa creada ceeea ce invata Scriptura in ansamblul ei? …. „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină,” (Mat. 6:22) .. Vai de cei ce se lasa condusi …. „Lăsaţi-i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.” (Mat. 15:14)
Domnul sa se indure de toti si sa ne binecuvanteze!
1.”Domnul sa ne ajute prin mila si indurarea Lui!” şi
2.”Domnul sa se indure de toti si sa ne binecuvanteze!”
Ce frumoase sînt cele două fraze prin care ai încheiat ambele comentarii ! 🙂
În mod sincer , eu îţi mulţumesc pentru ele !
„Si care sunt deosebirile intre “crestinii” cu numele si paganii din India?”
O foarte mica (?…) diferenta: cei care sunt adevarati pagani vor avea parte de o moarte de martir, daca se pocaiesc… Cei care sunt la a doua generatie de crestinii chiar si cu numele nu este obligatoriu sa aiba un asemenea sfarsit daca nu fac alte pacate de moarte… Si puteti sa vedeti aceasta lege de-a lungul istoriei: prima generatie de crestini care au provenit din pagani adevarati au trebuit pana in final sa isi dovedeasca credinta prin martiraj.
Deci nu este bine sa desconsiderati Numele Domnului Isus. Daca unii il folosesc fara intelepciune o fac spre pierderea lor, pentru ca Dumnezeu nu se lasa batjocorit, si numele Lui si onoarea Sa nu sunt lucruri de joaca… La vremea pe care Dumnezeu o va hotari toti care au folosit Numele Domnului fara reverenta potrivita vor plati pentru asta.
Stiu ca Misticii sunt foarte tentati sa adopte anumite invataturi pagane si ca cei care se incred in aceste invataturi si le urmeaza sunt pierduti, nu spune acestea Domnul Isus in scrisoarea catre biserica Tiatira? (Apocalipsa 2:18-29)
Dar dumneavoastra daca faceti parte din alt grup zic sa ii lasati in – ei raspund de ce fac ei – asa este bine sa vedeti ce aveti dumneavoastra de facut astfel incat la sfarsit sa puteti contabilizati lucruri pentru care sa fiti laudat (certurile interminabile cu alti crestini nu sunt eligibile pentru aceasta…).
Erata: Dar dumneavoastra daca faceti parte din alt grup zic sa ii lasati in PACE – ei raspund de ce fac ei –
(Tot editand comentariu am sters si cuvantul pace 😦 .)
Amen
ce publicitate ti-ai facut sora/frate. un cuvant mai decent nu puteai sa folosesti?poate ca unii pe aici iti pot fi bunici.
dacă tot ai fost salvată prin Har, Angela, n-ai putea avea şi tu har pentru alţii,
pntru multă răutate pentru o femeie,
prea multă răutate pentruo creştină,
prea multă răutate pentru cineva mîntuit prin ….. colmea…. har!
Cred ca daca va schimbati sus pe blog numele paginilor intr-o gramatica corecta nu ar fi rau….Deci daca iti exprimi parerea sau daca vrei sa spui un adevar esti rau …este un rationament INTERESANT ….
Angela, nu este vorba de părere, bună sau proastă, ci FELUL în care o exprimi.
Ai exprimat o idee cu răutate. Simplu.
Sper că în gramatica ta există şi „scuze”. Ti-am moderat comentariile anterioare.
În apă era corabia; ea înfrunta furia valurilor. mânia lui Dumnezeu, nu cei care se aflau la adăpost în ea. Cei ce erau în corabie – în Domnul Isus – au fost salvați.
Domnule Hristoric Baptist.Am constatat ca multi baptisti ne doresc noua ,tudoristilor,lumina de la Domnul si cer mila Lui peste noi.Nu e rau ce ne doriti .E un lucru bun.Dar cand vad argumentele aduse de voi ,baptistii,cu privire la botez ,nu pot sa constat ca voi fiind cufundati in prea multa apa ,nu mai vedeti lumina soarelui. In apa,cu cat te afunzi ,e mai intuneric.
Vad ca nu renuntati a-l mai denigra si calomnia pe Tudor Popescu.Vreau sa va spun ca daca nu a-ti fii avut banii americanilor si faptul ca Biserica Baptista nu e o bis.internationala ,nu a-ti fii ajuns la stadiul la care sunteti azi in Romania.Tudor Popescu ,a refuzat banii americanilor ,la acea vreme .A primit in schimb Iosif Trifa ,prin Miscarea „Oastea Domnului”.tudor al nostru a „mirosit niste interese politice si si-a vazut de Evanghelie ,doar prin Duhul Sfant.Nu acelasi lucru pot spune despre voi baptistii ,care recurgeti la ORICE mijloace ,pentru a avea salile de adunare pline.
Voi ne reprosati noua de nerespectarea Scripturii? ganditi-va la cate practici sunt in Bis. Baptista impotriva Bibliei.Una este capul acoperit al surorilor in Casa Domnului.Biblia specifica destul de clar ,iar voi gasiti chitite avocatesti ca sa nu mai folositi baticul .alta e segregarea bisericii ,pe criterii de varsta si sex.Ori Biblia spune „UNII PE ALTII”,adica toti impreuna (barbati ,femei ,tineri si copii)
Un alt aspect.Botezul Casei crestine aduce ideea de COMUNITATE.Botezul baptist ,a adus in Biserica INDIVIDUALISMUL,care astazi a luat forme monstruoase.
Va rog domnule Lucian nu aduceti acuzatii care nu pot fi probate… (Iosif Trifa cu banii americani??? of 😦 )
Si chiar daca ar fi adevarate tot nu este intelept sa le aduceti… Imi pare rau dar cred ca exagerati… 😦 Of daca nu am avea si noi destule probleme… De aceea sa fim mai precauti cand folosim piatra nu ar strica… Vom fi judecati cu aceeasi asprime cu care noi judecam de aceea doar in cazuri foarte grave si complet dovedibile se poate accepta aducerea de acuzatii…
Pomisor,
te rog spune-mi textul in care se spune ca botezul este o ceremonie;
Domnul Cristos a implinit o ceremonie botezindu-se?
Nu crezi ca esti in afara Cuvintului care spune ca El a implinit ceea ce trebuia implinit?
Apoi daca modifici si Petru 3-21 in care spune tot Cuvintul, nu noi baptistii, ca botezul este
marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin Invierea lui Isus Hristos;
ai mari probleme si este necesar sa le rezolvi cu Dumnezeu.
Este vorba de cugetul bebelusului? nicidecum.
Persistenta in neascultare, razvratirea impotriva poruncii Domnului, asta e problema, nu
practicile altor biserici.
Din nefericire problema , nu numai ca e la voi;
problema e ca persisitati cu incapatinare; necerind Domnului prin post si rugaciune calauzire.
Prietenul meu predica la biserica ramura II,dar odata cind a fost la noi in adunare( afost de multe ori) m-am uitat ca a subliniat doar o parte din versetul din Fapte, botezati-va l-a lasat afara.
Este profesor cu dubla specializare, explica altora;
e un baiat foarte fain, de un bun simt si o blindete coplesitoare;
dar NU VEDE si basta.(marama)
Stiu ca fratii care au plecat de la tudoristi se roaga pt.ei, o fac sincer si Domnul nu-i va lasa fara raspuns.
Draga Elissa,Cu tot respectul ,te ratacesti.Chiar vreau sa sti,Bis.Baptista ce Invatatura are?Batezul in apa e un semn sau o taina?Pentruca daca spui ca nu e o ceremonie ,sunteti ca ortodocsi care cred ca la botez se petrece ceva mistic .Si asa cum intrebam ieri,Voi baptistii sunteti mistici?
In aldoilea rand citesti cu ochii impaienjeniti de apa (apa botezului) si nu vedeti ca peste tot in Noul Testament se spune ca botezul REPREZINTA,(adica ,inseamna ceva ,simbolizeaza ceva ,e uo ceremonie ,pana la urma).Dar voi baptistii va incapatanati sa credeti ca botezul face parte ,efectiv,din procesul mantuirii.Adica il dati si voi o mana de ajutor Lui Dumnezeu ca sa va mantuiasca.
In ceeace priveste prietenul tau ,iti mai spun inca odata .Nu mai face presiuni asupra lui.Voi ,baptistii ,aveti obiceiul sa voilati constiinte,mai ales pe ale tudoristilor.Daca il iubesti ia-l asa ,pentruca e mantuit si asta e tot ce trebuie.Pana la urma s-ar putea sa se boteze la insistentele tala ,dar o va face impotriva constiintei lui.Si tu vrei un sot „robot”,care sa faca ce vrei tu? mai citeste si tu Biblia ,fiinca tot ne acuzi pe noi ,tudoristii,ca nu o implinim.Vei afla din Biblie ce trebuie sa faca o sotie in relatia cu sotul ei .Adica SUPUNERE.
Doamna Elisa, Domnul Isus a implinit multe alte ceremonii, practic pe toate ceremoniile cerute de Lege (circumcizia, sarbatorile stabilite), si acestea intra in „tot ce trebuia implinit”.
In probleme de invatatura doctrinara, nu este bine sa se amestece doamnele, de aceea va rog sa impliniti versetele de la 1 Timotei 2:11-12: „Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.” Nu din alt motiv dar daca tot dumneavoastra cereti ascultare de Domnul, este normal sa impliniti si dumneavoastra ce vi se cere foarte clar…
Daca nu ati sustine foarte energic niste lucruri care chiar apostolii au vazut ca genereaza probleme serioase, v-as lasa in pace dar deoarece aici chiar nu stiti ce faceti, ar fi bun „un pas in spate”…
Cu atat mai mult cu cat domeniul repet NU ESTE REGLEMENTAT!!!!!! (Cum erau de exemplu sarbatorile evreesti, in care pana si mancarea si imbracamintea era stabilita cum sa fie, cu titlu obligatoriu, adica trebuiau implinite literal si abaterile de la litera erau condamnabile si pedepsite.) Deci orice se face in acest domeniu nu poate fi judecat decat de Domnul Isus personal! Orice impunere fortata din partea cuiva asupra altora ca acestia sa implineasca modul lui personal de interpretare este destul de abuziva. Punct. Sunt destule legi cu caracter obligatoriu (cele morale) care deja sunt stabilite incat una in plus data de oameni nu isi are rostul.
Va rog sa gasiti alte lucruri de facut/discutat. Subiect incheiat din partea mea.
dar stii pomisor ca in alta parte mai scrie despre femeile batrane ca sa invete pe altii ce este bine nu?
Da, alte persoane de gen feminin si copii, eventual pot da sfaturi la cererea solicitantului… Tit 2:3-5 .
Dar nu ii face cinste unei doamne sa se amestece in probleme in care nu avem un standard… Daca ar exista un standard in privinta botezului la fel cum exista pentru evrei standardele sarbatorilor, nu as avea nimic de comentat. Dar cum acest standard nu exista si chiar apostolul Pavel ii multumeste lui Dumnezeu ca nu s-a apucat de botezuri in Corint (1 Corinteni 1:13-17) cred ca retinerea este cea mai inteleapta cale pe care o doamna poate sa o urmeze.
Pomisor,
Pavel ii multumeste lui Dumnezeu ca nu a botezat pe niciunul din ei;
ca sa nu degenereze discutiile, nu ca era sau nu un standard botezul, care era o porunca.
Aici ca rastalmacesti Cuvintul.
Nu suntem in biserica , unde femeia nu poate da invatatura;
apoi eu nu spun decit ceea ce citesc in Scripturi;
aici proprietarul blogului este cineva care cunoaste f.bine Scriptura;
iar daca ar fi fost asa cum spui, ne-ar fi facut cunoscut ,
ca este la fel precum in biserica;
nu astepta aceasta ocazie. 🙂
Iar eu m-as fi conformat.
Confunzi standardele dupa intelegerea pe care tu o ai; este problema ta in definitiv,
dar nu cauta sa o impui, strecurind o alta intelegere a spuselor lui Pavel.
Imi cunosc bine locul si nu cred ca sfaturile pe care le dai sunt din intelepciune.
Sper sa nu te superi, ca iti spun acset lucru acum.
De curind am citit ceea ce spunea un frate din Carol Davila-biserica tudorista;
ca a fost „atinsa” de secta Kwasizabantu; secta spiritista.
asta deoarece nu staruie intro doctrina sanatoasa.
Pacat>
Domnul sa se indure de toti.
Citește Luca 1. 41 – 44 și Isaia 7. 15.
Va rog sa ma iertati frate Pomisor .Varog frate Marius ,propietarul acestui blog ,sa ma iertati pentru faptul ca am folosit aceasta cale de a-mi exprima ideile.Dar sunt indignat de faptul ca fratii nostrii baptisti ne vad pe noi tudoristii inferiori si incompleti din pct. de vedere spiritual .
Mai sunt indignat pentru ca inaintasul nostru Tudor Popescu ,e colomniat ,defaimat si i se aduc acuze grave neimtemeiate.Numai vesnicia va arata tuturor crestinilor din Romania ,adevarata dimensiune a lucrarii lui.Acum suntem partinitori si judecam lucrurile din punctul bisericii din care facem parte.
Eu cred ca pana la urma testul final va fii RAPIREA BISERICII .Atunci se va vedea pe ce a fost construita credinta fiecaruia.
Eu va iert.
Pomisor, acum recitind am vazut acuza ta: nu face cinste unei doamne sa se amestece unde nu exista un standard.
Intreaba pe fr Marius cum e cu botezul;
asta ca sa nu pleci cu aceleasi idei gresite cu care ai venit si sa mai iei si in partea
Domnului ceva.
cit despre cinste, sa ne cam fie cu iertare, dar…..
Domnul sa te binecuvinteze cu ceea ce stie El ca este mai bun pentru sufletul tau!
nicio problema, scuzele se accepta
Marius ,sincer nu cred ca am suparat pe cineva dar sa sti ca in gramatica mea exista „scuze ” si nu unul ci mii de scuze…..Deci mii de scuze ………..
se admit. Mulţumim.
Pingback: Ce sînt copiii pentru noi? Vehicole, obstacole? (Să privim la Isus – Evrei 12) | Marius Cruceru
Pingback: Cîteva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit | Marius Cruceru
Pingback: Despre binecuvântarea copiilor la evanghelici « Clujul Evanghelic
Pingback: Cateva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit! « Daniela Delibas
Pingback: Ce sînt copiii pentru noi? | Învingem Împreună
Pingback: Cîteva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit | Biserica Penticostala Maranata Vulcan
Si totusi, nu putem fi buni si simpli si bine intentionati fara sa judecam religia nimanui ?? Chiar ne consideram atat de destepti incat sa stim talmaci totul ? Suntem neputinciosi si doar Dumnezeu stie. Hai sa fim toleranti…..!!!
La ce anume va referiți cu toleranța? Ce anume să tolerăm? Orice sau aveți ceva în vedere anume?
Si imi cer si eu scuze, dar unii nu stiu nici macar gramatica dar macar a talmaci cele mai presus de noi !
dupa cum spuneți,
puteți reformula comentariul dvs.?
exact cum spuneți, suferă din punct de vedere gramatical și ortografic.
Pingback: ”Moștenirea pe care (ar trebui să) o lăsăm copiilor noștri” – întîlnire cu famiile tinere la Biserica Emanuel | Marius Cruceru