Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Superbă piesa şi interpretarea! Chiar că a fost un „Buna dimineaţa” excelent. Mulţumesc, frate Marius! 🙂
Mă bucur că vă place!
E super „Buna dimineata” asta 🙂
Foarte frumos…..
cred ca am ascultat-o de vreo 50 de ori la rand… motiv pentru care mi-a fost greu sa nu incalc interdictia (autoimpusa) de a mai comenta… 🙂
Adrian , interdicţiile sînt foarte ispititoare ! Unii spun că ele sînt făcute tocmai pentru a fi încălcate.
Eu aştept la cît mai multe încălcări din partea-ţi ! 🙂
şi eu aştept încălcările tale.
numai aşa o vor lua la fugă manelizaţii, fixiştii şi alte specii şi genuri care au plecat, i-am plecat eu, sau vor pleca de pe acilea.
Pfui! M-ai bătut! Gata, mă dau bătut, eu n-am reuşit de atîtea ori.
Vezi cum se schimbă? Ascultă şi în alte interpretări. Mai sînt cîteva pe youtube.
Merită!
Am acum un sentiment interesant , în timp ce ascult piesa (dealtfel , un sentiment foarte încercat , care mi-e foarte bine cunoscut ) , însă de această dată îl trăiesc împletit , împreună cu un gînd (cu o conştientizare automată , de moment ), prin surprinderea raţională , pe loc , a acţiunii efectului civilizator şi culturalizator al unui anumit gen muzical.
Deşi m-am trezit destul de răvăşit , bulversat , de un ciclu de visuri scurte ( în general , nu prea am visuri simple , adică nu întîmplătoare ) , am simţit cum muzica aleasă te amendează pe dinăuntru , produce schimbare în tine , te normalizează , iar asta se traduce , d.p.d.v. muzical , în ceea ce se cheamă „efect civilizator”.
Da, ce-i ciudat la acestă piesă este ritmul.
Îşi depăşeşte puţin epoca. În felul aceasta „civlizator” înseamnă şi a produce progres prin forţarea limitelor unor producţii artistice.
Este o bucată simplă, dar care sigur că suna ciudat şi pe vremea respectivă.