Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pardon,
am pus un comentariu gresit, am vazut ca am intrat la moderare 🙂
noua politica?
reiau
Buna seara,
N-am mai scris demult, dar aici este foarte ispititor.
Pe scurt; ultima!!!!
are o structura de armonice care ii ofera o personalitate deosebita ca instrument. Este o alta categorie decat celelalte.
Prima este o cutie mica, are sunet nazal.
A doua suna bine, dar infundat.
Trei si patru seamana.
Cinci este este ok.
Sase are un sunet bun, dar nu atat de puternic precum ultima.
UItima are ceva special.
Nu este specialitatea mea lemnele, dar cu ultima as intra in duet 🙂
Aşa…
Da, interesant că te-ai gîndit la ultima.
Este adevărat, este altă categorie.
Ai ghicit cu prima.
Ai ghicit şi cu trei şi patru.
Da, ai intuit bine şi cu şasele.
Se cunoaşte urechea de profesionist.
bravo!
Pai ce faci, vere, unde-i tembelizoru? Ai dat si tu ca Pacala vaca pe giiste si te-ai ales cu o plasa de instrumente 🙂
pe acest blog se spune ori gîşte, aşa este corect, ori frumoaste, cum doreşti. 🙂
da,. am devenit şef de plasă. Majoritatea aclor instrumente sînt achiziţionate pe gratis, vere, deci păcală au fost ceilalţi.
eu sînt un om de afaceri potenţial … ratat.
Nu stiu daca e interesant punctul meu de vedere, sunt complet necunoscatoare in domeniu si nici talent muzical n-am…
Mi-a placut nr. 4 cel mai mult, apoi nr. 1. Nr. 7 mi-a parut ca are ceva special, iar cel mai putin mi-a placut 2.
Da, interesant că ţi-a plăcut 4, este o chitară care are o „mobilă” foarte bună. Va fi prezentată aici.
1??? Este o chitară trei sferturi, dar are 45 de ani.
Mică şi rea.
2? Are 46 de ani, este o doamnă bine, recuperată de pe străzi, ajunsese la gunoi.
Ah, am uitat… 6.
bine, du-te cu spaniolii
ultima chitara este amplificata?
este vreuna dintre ele amplificata?
Nu, este sunetul ei natural, tocmai aici este şpilul.
Prima- Reghin ’64
A doua- Cordoba
A treia- Reghin modificata
A patra- Reghin modificata
A cincea- Reghin ’65
A sasea- speciala ( arhilauta? 🙂
A saptea- Reghin ’75- intr-adevar, suna bine, dar din cauza ca erati deja incalzit 🙂
Cred ca ati gresit ordinea:
1. Reghin vechi, probabil 64 sau 65
2. Tot reghin vechi, are acelasi ton ascutit-uscat, lemnu e vechi
3. Cam tot aceeasi categorie
nu pot sa ma pronunt la urmatoarele, dar sigur 6 si 7 sunt speciale.
As opta pentru 7 ca ARHICHITARA 🙂
da, foarte aproape de realitate.
prima – corect
2 greşit
3 – greşit
4 – corect
5 – greşit
6 – greşit
7 – greşit 🙂
Prima?
Intotdeauna speciala. 🙂
da, e specială, dar … de gustibus:)
Ultima chitară mi se pare ca are un ton foarte cunoscut, are un timbru unic. Pare a fi chitara de lutier, ca si penultima.
Oricum inregistrarea poate pacali orice ureche.
Daca ar fi sa imi vindeti una la acelasi pret cu toate celelalta, va rog sa mi-o dati pe ultima :))
Asa cum spunea cineva aici: are o haina de sunet cu totul diferita.
Inca o intrebare: ce piesa interpretati? Este un inceput de piesa, pare a fi un compozitor sud american.
da, ai dreptate, Chitarost,
Penultima nu este de lutier, dar ultima este.
VEzi postarea de azi.
Ultima…. nu are preţ. Este făcută de prieten pentru prieten. 🙂
Este o piesă care imită o altă piesă celebră Se ela perguntar, vals lent de REis
una dintre piesele pe care le studiez acum… seamănă puţin începutul… am folosit o frazare numai epntru înalte şi joase
dacă ea doreşte… este titlul
cand am inceput sa scriu mesajul nu era linkul si l am pus si eu!!!
mulţumesc
imi place mult piesa lui Reis, are si versuri frumoase. in linkul de mai jos e chiar el
Acum am inteles!!!! 🙂
inregistrarea ca inregistrarea dar pe viu… acolo se clatina fundatiile (sa parafrazez un teolog care mi place!). chitara facuta de Alex Marian este intr o cu totul alta categorie, eu cred ca am pus mana pe 5 din chitarele de mai sus (cred ca cinci, nu mai tin minte sigur). o chitara de lutier este de la sine inteles superioara unor chitare de serie/fabrica. frumoasa initiativa de a salva chitarele reghin vechi, o bucatica de istorie se pastreaza astfel. sunt chitare modeste dupa standardele de astazi dar aveau lemn pe ele nu placaj.
da, sigur, ai dreptate în ce spui…
eu aşa asemăna instrumentele de serie cu şcoala de teologie în instituţii, iese cîteodată ceva bun, şi chiar sună bine.
pe cînd instrumentul de lutier l-aş asemăna cu ucenicia de la om la om. Insturmentul de lutier trece prin toate fazele, lutierul se focalizează doar asupra lui…
pe cînd la serie… totul merge la maşină, dincolo mîna atinge totul
Alex, sper să nu se supere că îl trădez aici, dar nu vrea să pună niciun fel de maşină pe lemn, nimic