Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Interesanta minte si perspectiva! Observ ca toata imaginatia a venit pe fondul unei oarecare bunastari. Artistul a gandit si a visat fara grija „de unde fonduri?” O combinatie rara pentru ca de cele mai multe ori, cei ce au bani viseaza cum sa angajeze pe altii sa le implineasca visele!
Am explorat toate variantele de locuinte sugerate aici pe blog dar cele mai multe sunt mai greu de realizat decat o casa modesta construita clasic. Varianta containerelor cred ca ramane in picioare desi e greu sa infrangi mentalitatile. O am in vedere daca se va dovedi ca nu am nevoie de atatea avize precum la o constructie clasica.
Incerc si eu sa ii repet experienta dar la o scara mai pamanteana si mai romaneasca! Pe deasupra am mare nevoie de sfaturi si sugestii!
Mă bucur că ai evaluat cu ochi de specilalits propunerile şi visările mele.. mai am şi alte idei, stai pe aproape, că ce am eu în minte încă nu s-a arătat.
Sunt abonat si nu pierd nici o postare de pe aceasta capodopera de blog! Abia astept noutatil in domeniul locuintelor si sper sa nu merg mai repede eu cu visarea decat dumneavoastra cu postarea! 😀
Multumesc din inima pentru tot!
Doamne fereşte .. „capodopera”??? asta.-i cobire, am scuipat de trei ori în sîn şi m-am dat trei paşi în spate, după care am încrucişat degetele.
ferească Domnezeu ca aceste modeste texte să fie capo-d-opera, adică ultima operă şi cea din urmă…
Eu caut pe cineva să pună ideile alea în aplicare
Da, şi nu a meritat, Construrea?
Cum altfel s-au realizat marele opere ale umanităţii, prin mecenat, nu?
aici avem un fel de mecenat,
mulţumim pentru ambele clipe
clip – clipe … de gen neutru, conform DEXuneriu
Ca sa raman la „subiect” vin si eu cu o minune a salbaticiei in care omul n-a interveniti s-o „domesticeasca” ci doar s-o poata contempla ca un rasfatat.
Puteti viziona tot ca niste „rasfatati”, celelate privelisti de pe YouTube…
Ca de mers la fata locului nu prea avem sanse…
fost, văzut, biruit … de peisaj.
Nu va invidiez, va felicit !
Am vizitat Vaticanul si inainte de a intra in Capela Sixtina sint vreo 14 camere cu „Arta Moderna Crestina”. Isus, Proletar crucificat intre cosuri de fum si alte bazaconii. In afara de paznici nu era nimeni prin acele camere. Cind am intrat in Capela sute de oameni cu capul dat pe spate si cu gurile cascate admirau Michelangelo. Dupa parerea mea casa lui Wright a imprumutat ceva din caracterul lui. Intr-un peisaj de basm o constructie de beton rece si indiferenta. Sint la fel oripilat si de constructiile din sticla si beton de tip cubisto futurist al unor biserice neoprotestante din Romania. Dar aceasta e opinia mea iar frumusetea cred ca este in ochii celor ce o privesc.
hmmm, nu întotdeauna, unii au glaucom.
Michelangelo? Nu-i pe gustul meu, se ştie că Mişa avea alte preferinţe homosexuale decît ceilalţi. Acum te rog sa te uiţi din nou la Sextină.
Activistii homosexuali l-au acuzat si pe David si Ionatan de relatii care sa le dea lor apa la moara.
Si bineinteles i-au inclus aici si pe Alexandru cel Mare si Michelangelo printre altii. Gusturile e adevarat ca nu se discuta. Mie imi place Michelangelo si imi displace Wright.
Octi, să fim serioşi!
Puţintică istoria artei, domnle….
Chestiunea este mult mai complexă.
da, şi mie îmi place Chopin şi Ceaikovsky,
Dacă ne luăm după ce ne place şi displace…. vai de noi şi copiii noştri.