Îi mulţumesc lui Marinel Blaj pentru felul în care mi-a amintit o istorie pe care mi-a povestit-o David Howard sr., fratele lui Elisabeth Elliot.
Într-un lagăr supraaglomerat pentru dizidenţi politici în Asia era un deţinut creştin desemnat să golească punctele de colectare pentru fecale. Din cauza aglomeraţiei în fiecare dimineaţă la ora 5, cînd trebuia să meargă să lucreze găsea fecale şi urină revărsate pe iarbă. Totul trebuia adunat, golit.
Frustrarea era îngemănată cu scîrba. Singurătatea se adăuga acestora, pînă cînd, într-o bună zi şi-a adus aminte de unul dintre imnurile pe care le cîntau fraţi vizitatori clandestini.
Acesta era timpul pe care îl ceruse altădată, să stea singur în părtăşie cu Domnul într-un asemenea lagăr, unde dormitoarele erau înţesate şi la lucru nu pridideai să rămîi singur cu gîndurile tale.
Acesta era timpul pe care îl primise cadou… într-o grădină cu totul altfel decît şi-a dorit-o,dar singurătatea i-a devenit scumpă prin vizita Domnului, chiar şi acolo în acel fel de rouă.
Credinţa întoarce lucrurile pe dos. Urina putredă devine rouă, izolarea devine singurătate cu Domnul şi munca silnică este loc de refugiu pentru cel setos şi fometat de dor de Domnul.
Am mai amintit acest AICI.
Iată versurile în limba engleză:
I come to the garden alone
While the dew is still on the roses
And the voice I hear falling on my ear
The song of God disclosesAnd he walks with me
And he talks with me
And he tells me I am his own
And the joy we share as we tarry there
None other has ever knownHe speaks and the sound of his voice
Is so sweet the birds hush their singing
And the melody that he gave to me
Within my heart is ringingAnd he walks with me
And he talks with me
And he tells me I am his own
And the joy we share as we tarry there
None other has ever known
UPDATE
Din nou în grădină eu vin
Când pe flori e încă rouă
Vocea ce-o aud sună-aşa plăcut
Şi Domnul mi se-arată…El cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplinEl vorbeşte şi blândul Său glas
Face păsări să tacă uimite
Şi din vorba Lui toarnă-n inimă
O cântare nesfârşităEl cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplinAş sta în grădină cu El
Deşi seara se lasă-ncet
Inima mă-ndeamnă cu El să stau
Când glasul Său mă cheamăEl cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplin
Marius Cruceru 
Adica pe romaneste:
„Eu vin singur in gradina
Cand pe roze inca e roua…”
Inca o placuta surpriza din partea fratelui Marinel, mediatizata aici de fratele Marius !
Sa fiti binecuvantati !
Din nou în grădină eu vin
Când pe flori e încă rouă
Vocea ce-o aud sună-aşa plăcut
Şi Domnul mi se-arată…
El cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplin
El vorbeşte şi blândul Său glas
Face păsări să tacă uimite
Şi din vorba Lui toarnă-n inimă
O cântare nesfârşită
El cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplin
Aş sta în grădină cu El
Deşi seara se lasă-ncet
Inima mă-ndeamnă cu El să stau
Când glasul Său mă cheamă
El cu mine umblă şi-mi spune blând
Că de-acum eu sunt al Său
Bucuria ce-o împărtăşim
Nu-i nimeni s-o ştie deplin
Multumesc din inima, frate Marinel !
Mulţumim pentru versuri!
n-am observat pana cum postarea… canti fain, Marinel. : )
Multumesc, eLioR! Încerc şi eu să-mi pun talantul… Nu ştiu dacă ai observat un alt post despre care, dacă ai răbdarea să asculţi, aş vrea să-mi spui părerea. E ceva mai puţin comun… Postul e „Un zbor – guest post” din 01 iulie…
stiam de acea postare. am ascultat-o si reascultat-o acum. versurile sunt foarte faine, ai voce buna, deci canti bine, dar mie genul muzical nu-mi place. spunea dl Cruceru ca aduce a influente Phonix & Co, insa mie mi se pare ca mai mult aduce a muzica usoara romaneasca a anilor 80.
umila parere a unei amatoare pt care gusturile conteaza mult. : )
Mulţumesc pentru opinie. Eram curios fiindcă am mai citit câteva postări ale tale legate de muzică şi nu reuşeam să „localizez” zona în care se încadrează gusturile tale. Am încercat un fel de „test” cu întrebarea asta, sper să nu te superi! Cât priveşte vocea şi cântatul… sunt cam „pe terminate”… 😦 Avem o vorbă prin zona noastră…”fost-ai lele…” 🙂 Dar ce să fac… boală grea cântatul ăsta; nu te laşi fiindcă nu te lasă… 😀
Încă o dată, mulţumesc!
cu placere. : )
zona mea cuprinde aproape toate genurile de muzica, deci am gusturi variate si mai greu de localizat. : ))
acum ascult un house (intru trezire si spor la munci), remix dupa un latino (cubanez), ambele variante placandu-mi.