Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Superb! Undeva in munti, fara telefoane, internet si vajaitul orasului. O carte, o foaie si un pix sunt suficiente pentru „enterteiment”!
Noapte, cerul ofera un spectacol aparte, cei mai multi dintre noi nu mai stim de existenta lui.:-(
Of, cât de mult am visat şi eu aşa ceva! Şi încă mai visez… 🙂 Am locuit o perioadă de câţiva ani în Câmpulung Moldovenesc, apoi alţi ani în Sinaia, apoi în Brasov, apoi în Lotru-Vâlcea… aşa că e lesne de înţeles de ce iubesc atât de mult muntele…
Cu mulţi ani în urmă am stat o săptămână într-un cătun cu 12 locuitori din Apuseni, într-o căsuţă din lemn (făcută fără un cui măcar!), fără curent electric, cu un pârâu curgând prin faţa casei, mâncând doar produse „eco” 🙂 (nu se ştia denumirea asta pe atunci!). Ca în Rai… N-am să uit niciodată!
te-ai uitat dacă n-ai fost muşcat de căpuşe…
Căpuşele acum rezolvă orice gură de rai şi orice picior de plai cu guriţa şi picioruşele lor adînc înfipte în carnea noastră.
Gandind la relatarile biblice ale Genesei, as fi fost curos sa stiu cum ar fi aratat „rulota” lui Avram Evreul, la plecarea din Haran, din casa tatalui sau si cu ce rulota a ajuns la palatul lui faraon ?…Nostim, nu ?
Parintii nostri au plecat de la tara la oras. Noi vrem sa ne reintoarcem. Cum se schimba vremurile. Si eu imi doresc o casa intr-o zona linistita.
ei, nu chiar, numai ne facem că ne dorim să ne întoarcem, niciunul dintre noi nu ar sta mai mult de trei zile acolo.
„Fiind o rulotă veche, vintage, chiar s-ar putea să nu tragă ispitele asupra ei prea tare”…
Da, e adevărat! Dar ce facem, frate Marius, că uite, ea însăşi e o ispită deja! 🙂
Frate Marinel,
Tocmai asta-i hiba ! Rulota e veche, e vintage…Si, cum vintage-ul e in voga, fratele Marius se asteapta la oarece ispite aici, pe blog, deocamdata !
Păi, nu? Da’ pe mine m-a ispitit doar ideea… rulota mai puţin… 🙂
Si pe mine ! Nu mi-as mai face probleme cu cazarea…
PS.
De-abia acum am observat ca..avatarurile noastre se aseamana putin…
E de mirare? 😉
NU, in niciun caz nu ! Nu se vede ?