Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ultima dată când am depistat un plagiat la licenţă nu mi-au trebuit mai mult de câteva minute să-mi dau seama că studentul nu avea cum să fi scris el teza. 🙂
Cred că lucrul îndeaproape cu studentul (prin întâlniri regulate) face imposibil plagiatul „cu toptanul”. Poate se strecoară un paragraf plagiat (insuficient sintetizat), dar nu un capitol întreg sau o teză întreagă. Din păcate, cadrele didactice cu mai mult de 5 „coordonaţi” nu reuşesc să urmărească atent procesul de cercetare şi de aici încep problemele. Paza academică bună păzeşte bostănăria de plagiatori.
Da, Vaisamar, si mie mi se intimpla la fel, pentru ca de obicei eu propun titlurile temelor de licenta si mi recunosc imediat ideile.
Am patit o singura data cu o teza careia i se modificase titlul, preluata din trecut, in urma cu vreo 10 ani (cind ai 17 ani de predare ca mine, memoria te mai lasa) , teza fusese condusa de un alt coleg, dar fusesem in comisia de licenta,
am recunoscut-o imediat.
eu acest an am doi la licenţă şi unul la master. Odihna si tratament.
De obicei resping la greu teme care nu au relevanta sau nu sint in legatura cu specializarea sau cu interesele mele directe.
Desi intr-un mod impropriu textului, totusi imi „vine” sa afirm ca si fiii lui Sceva au incercat sa-l copieze pe apostolul Pavel in stilul:”Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel…!” (Fapte 19:13-14).
Oricum, cei sapte fii ai preotului Sceva (care stiau cate ceva…), nu s-au „integrat” in scoala profetilor…
Ma bucur de exigenta de care se da dovada. Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie responsabil.
Aşa sa fie!
macar titlul sa il schimbe
Adica sa fie niste hoti mai inventivi (vicleni), nu?
Marturisesc, Mircea, ca mă supăr mai tare cînd sînt minţit prosteşte, este păcat oricum, dar parca, nu ştiu de ce…. o minciună intelingenţă ma anesteziaza mai tare.
Altceva este să te accidenteze un Mercedes, altceva un Trabant, trabantul te chinuie numai.
Am avut un caz care a incercat!
Prins!
Chiar nu face sens pentru mine plagiatul de acest gen. Care sunt motivațiile pentru care cineva ar plagia? Pentru diplomă? (e așa importantă?) De ce mai face școală dacă nu vrea să învețe și să studieze?
Păi face școală ca să nu stea acasă, e foarte simplu. Nu știu cîți merg la facultate cu o motivație seriosă de a învăța.
E trist ca asta se intampla la teologie.
pt diploma ca sa poata sa fie pastor lup
de exemplu, în Anglia în perioada reformei, biserica Anglicană nu permitea nici unui absolvent de colegiu sa predice decât dacă avea licență (nu disertatia ci un act eliberat de autoritati). Ideea ca nu ai nevoie de scoala ci de dedicare a aparut mai târziu dintr-o interpretare gresita a Scripturii. De aici pana la a privi orice fel de pregatire academica cu suspiciune, chiar dispret, a fost doar un pas.
explica-te. Te referi la cei care vor doar diploma?
este greu sa analizam structura motivationala a cuiva. Cine poate judeca porniriile inimii.
sint multi care vin cu totul sinceri si doritori, dar, influentati de unii colegi mai mari si firesti in pornirile lor, atunci se corup.
Nu face sens? Asta nu-i limba moldovenească!!!! Nu are sens este corect.
Studentii nu te cred pe cuvant cand le spui: scrisul putin dar constant te poate scoate din incurcatura.
de asta este bine şi să comentezi pe un blog, este scris puţin, dar constant 🙂
Cred ca cea mai mare implinire e sa termini o lucrare proprie, pe un domeniu care te fascineaza. A fost o placere pentru mine sa scriu licenta aplicand pe un text paulin, reguli de hermeneutica, exegeza si lingvistica. Nu pot sa concep ca Dumnezeu va incredinta unui „teo-hot” supravegherea comorilor mai valoroase decat intreaga lume, si pentru care nu poti da nimic in schimb!
Da, şi imi aduc aminte, David, ca a fost o lucrare bună .
Eu propun ca scoala de teologie sa fie de cel putin 10 ani pentru pastori. Patru ani e destul pentru cei care vor sa studieze teologia, dar insuficient pentru altele.
Pai se poate prelungi, nicio problema, dar de ce numai 10 ani?
incep cu licenta, 4 ani, masterul, 2 ani, apoi o perioada de ucenicie-stagiatura pe linga un pastor mai in virsta, inca vreo 5 ani, 11 ani, apoi 1 an de practica pastorala supravegheata, dar mai liber, dupa o eventuala ordinare… deci 12 ani, minim.
Cu primii 6-7 ani sunt de acord…si-i cred suficienti, DACA incepem sa-i numaram dupa vreo 12 ani (de activitate spirituala confirmata) de la Bac. S-ar numi maturizare (admit, negarantata!). Da’ nu ne-or muri bisericile fara „ei” ?!
Goagal stie software ce depisteaza plagiatul….chiar Ministerul Educatiei cica vrea sa doteze (nu cred ca gratuit) toti rectorii.