Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Păstraţi totuşi „caricatura” 🙂
Marius Cruceru 
Frumos :))))
Dezamăgire! Suntem prea mimetici. Aș fi preferat să nu fie o copie a realității.
Lipsește un nasture.
Am putea inventa un joc: „Găsește X diferențe!” 😛
(Da, tu faci așa la fiecare predică?)
Ati observati nasturele lipsa? Dar sacoul in plus? 🙂
A fost o invitație la joacă. Lipsesc și nasturii de la gulerul cămășii. 🙂
la poza reala gura predicatorului este mai deschisa 🙂
maneca de la camasa are doua nasturi, nu una 🙂
lipseste si amvonul 🙂 mai lipsesc si dungile de pe cravata.
Umbra e mai buna in schita.
Pai da, dar eu ziceam nu de ce lipseste, ci de ceea ce este in plus.
corect, dar are cravată
nu, nu-i o copie a realtăţii, este trecută prin ochii lui Andrei,
în principiu dau cu pumnii numai din cînd în cînd 🙂
Excelent!!!… Şi e student la teologie???… Îmi place sa cred că e cel puţin la fel de…”talentat” şi la „teologie” pe cât de talentat e la… desen… Altfel ar fi păcat să nu cultive talentul ăsta… Într-adevăr e muuult mai mult decât o caricatură…
da, este talentat şi la teologie,
De ce v-a pus si mustata, daca „a vazut” ca nu o mai aveati?. 🙂
Nu, categoric, nu o mai lasati;
va dezavantaja (v-am mai spus cu cine semanti). 🙂
dupa cum ai strans pumnul se vede ca esti shotokan-ist. 🙂
DA, acum am văzut şi eu ca am strîns pumnul absolut REGULAMENTAR 🙂
Într-adevăr nu e caricatură nici pe departe. Dar e un portret excelent , foarte frumos. Şi cît de frumos vorbeşte el despre omul din el ! chiar dacă pe ici pe colo mai sugerează şi nişte dinţi scoşi sau sparţi din unele guri , care crescuseră rău şi erau strîmb poziţionaţi.
Lovitura de graţie pe care o sugerează este , evident , una nimicitoare , de knock-out.
Sînt , din păcate , totuşi unul dintre cei care se uită şi la faţa omului şi , în general , mă simt influenţat de faţa omului. Dar , după cum ştim , lucrul acesta nu e bun deloc şi îţi aduce numai rău.
Mă tot gîndeam , după ce a fost postată fotografia aceea fără mustaţă , cum aş putea eu să aduc în discuţie subiectul pozei de pe blog , dar să fiu şi direct şi să spun deschis nu doar că nu-mi place , că nu-i sugestivă , că nu-l reprezintă cu nimic pe om , dar şi că e cea mai neplăcută fotografie pe care am văzut-o cu persoana în cauză !
Hiba ei nu consta în lipsa mustăţii , ci în faptul că nu semăna deloc cu d-voastră. Cînd am văzut-o prima dată nu v-am recunoscut în ea.
Deci , e bine şi cu mustaţă şi fără , dar poza anterioară NU !
(sînt sincer) 🙂
foarte bine, apreciez sinceritatea.
Mi-amintesc de o poza a lui Lenin in genul asta…Ba nu…cred ca era cu mina aialalta…Tot indemn la o lupta…de alt gen…
da, pentru că tot de revoluţie ne ocupăm 🙂
Totusi v-a „inchis gura” si ma intreb daca a fact-o intetionat 🙂 !? Daca da se poate sa nu va cunoasca indeajuns 🙂
Acuma sa fim seriosi; are talent, a scos in evidenta luptatorul din dv.
Dar totusi a uitat microfonul … 🙂
V-a pus sacoul si v-a luat ceasul :))
Corect!!!!
Ceasul mi s-a furat cînd cu hoţii,
păcat, era un cadou de la cel mai bun prieten,
îl aveam de 10 ani
Exact !
V-a „facut” mai tanar, mai persuasiv (prin pozitia pumnului, avand degetul mijlociu strans „asezat” si expresiv intr-o pozitie de tip…Bruce Lee…); iar parul, freza, v-a „aranjat-o” cu carare pe mijloc, ca si la absolventii zilelor noastre… Sunt gata sa bag mana-n foc, ca a avut intentia de a va da si cu gel prin par…
Reusit tablou, pare original ! Dar in comparatie cu originalul este doar o incercare de a va aminti ca ati fost tanar…
Nu-i Bruce Lee, este Shotokan
ah, nu, încă sînt tînăr, problema este un pic cu exteriorul, la interior tot ul este reezolvat, mai tînăr din zi în zi
@ Naomi
Nu , Naomi , momentul fazei respective , în care ajunge luptătorul , nu e deloc unul al „gurii închise” , ci , dacă te uiţi bine , în acea fază de final gura este întredeschisă pentru ultima comunicare pe care a mai auzit-o adversarul , după ce i s-a spus acestuia din urmă , în repetate rînduri , să tacă şi să fie cuminte ; deci , la final , îi mai spune cu gura întredeschisă pentru pronunţia ameninţătoare a vocalei închise , „î” , adică : …. îîîţi dau una acuma şi am terminat cu tine !
[observă , te rog , poziţia maxilarului inferior (mandibula) care , pentru determinarea ultimei acţiuni , e împins uşor în faţă , depăşind astfel poziţia firească pe care trebuie s-o aibe faţă de partea de sus a maxilarului]
Dacă nu ne oprim şi noi din aceste comentarii neastîmpărate despre portret s-ar putea să ne trezim , aidoma , puşi în faţa acestei faze finale ! hihihi
🙂 Poate fi si un indemn la lupta, adica: „Iiiinainte fratilor!”
Nu. Mandibula dusă în faţă nu poate sugera „îîînainte fraţilor” , ci , mai degrabă , „pîîîînă aici v-a fost fraţilor” !
Cînd îţi plasezi mandibula în faţă eşti deja ameninţător şi pregătit pentru lovitura de graţie.
Deja am făcut o serie de probe de pronunţie cu propria-mi mandibulă , ducînd-o ba în faţă , ba înapoi , riscînd să mi-o scrintesc. Deci , am verificat; ştiu ce spun 🙂 Încearcă şi tu să vezi cum e !
🙂 Orice ar parea ca spune trebuie sa recunoastem ca ii da un aer de biruitor.
Aaadeevăăraaaaat şi vrednic de cre-zaa-re ! Fraza asta tocmai am cîntat-o acum pe un segment din cîntarea „Atîta dor”.
Mai exact , am cîntat-o pe segmentul de melodie al versului al 3-lea de la refren : „O , vino iar pe nori în strălucire”.
Asta, că tot sînt pus pe şotii acum !
Atenţie ! nici cîntatul şi nici melodia ce o fredonam eu nu au legătură cu persoana din portret.
Aşa mai cînt eu , uneori , cînd m-apucă !
Mă gîndeam acum la ideea aceasta de cîntare , cum , defapt , într-un anumit context , cîntul poate fi diversionist. De exemplu , atunci cînd „citirea” Cuvîntului în biserică se face cîntîndu-L ( asta , din fericire , nu se întîmplă la noi în biserică , la pocăiţi ). E cîntat din Biblie în unele biserici „tradiţionale” tocmai pentru a dilua şi deturna atenţia oamenilor de la conţinutul Lui salvator.
Pentru audierea segmentului de melodie fredonat , îţi trimit următorul link :
Ma bucur ca exista un asa talent. Sper sa nu si-l iroseasca si sa fie responsabil. Imi place portretul foarte mult. Felicitari!
La cum il stiu eu pe Andrei, cred ca are talent si la alte lucruri. Cred ca nu-si va irosi talentul, si chiar sunt surprins ca se pricepe si la portrete in desen!:D
multumesc pentru aprecierile dvs. Dumnezeu merită toată slava pentru talentele noastre!
Două observații:
– portretul nu este poza. niciodată nu poți prinde toate detaliile unei imagini pe care încerci să o creionezi. si sincer, nici nu e intenția mea să fac așa ceva. O lecție pentru suflet: NICIODATĂ NU VEI PUTEA MULȚUMI PE TOATĂ LUMEA!!! Întotdeauna vor fi comentarii (că doar suntem la secțiunea „Comments”)
– e foarte amuzant să vezi câte interpretări pot da oamenii la ceva nesemnificativ (cum ar fi buza). O altă învățătură pentru suflet: LĂSAȚI BIBLIA SĂ VORBEASCĂ!!! Cred că profeții, psalmiștii și apostolii se prind de cap când aud ce interpretări putem da la unele pasaje biblice.
Felicitari pentru incercarea reusita !
Se pare ca va adorati profesorul, pe buna dreptate !
Am auzit ca aveti si vocatie teologica ! Poate sunteti si-un pastor bun !
Urarea mea este: „Sa v-admire…turma !” Adica Biserica ! Sincer !
Va doresc binecuvantari sfinte, chiar daca „nu puteti multumi pe toata lumea”! (Doamne fereste de lumea din biserica ! Este si-asa destula…)
E foarte reusit portretul, felicitari.
Interpretarile au fost doar un joc amuzant si ne cerem scuze daca am sarit calul.
ah, ce bine că ai trăit această experienţă ca autor, bănuiesc că prima data, nu?
acum înţelegi mai bine cursul dehermenutică 🙂
@ Andrei Pop
După cum cred că este destul de vizibil , noi , „comentatorii” , nici pe departe nu am încercat să facem o exegeză reală a portretului , ci fiecare am spiritualizat improvizatoric , într-o manieră caricaturală , portretul în cauză.
S-a creat acea atmosferă din clasă cînd profesorul lipseşte iar elevii ţopăie cu picioarele pe bănci , fac avioane din foile caietelor , trîntesc perdeaua de la geam ( aoleu , aia era cea mai gravă situaţie ce se putea crea ) ş.a.
Cît despre interpretările biblice date… !!! nu-mi dau seama la care din ele vă referiţi , că eu nu văd nicio interpretare a vreunui pasaj biblic !
Prin urmare , cred că în privinţa acestei postări sînt liniştiţi atît profeţii cît şi psalmiştii , dar şi apostolii ! 🙂
Pai parca nu purtati cravata? Sau ati zis doar asa?
da, am zis doar aşa..
Chestia este doar pentru blog, în rest … nu-i… adică este. Cravata!
Nu prea înţeleg unde bateţi cîmpul, Codlea media, aşa că v-am moderat.
Cu plăcere, şi cu altă ocazie!