Am avut câteva luni de zile bune în care nu m-am mişcat nicăieri. Mi-am amintit de intimitatea inconfundabilă din fotografiile lui Andre Kertesz şi din cele a lui Joseph Sudek. Mi-am dat seama că perimetrul în care te mişti are o încărcătură aparte, poartă cu sine un soi de melancolie inevitabilă. Că obiectele din jur pot căpăta o valoare în plus dacă sunt privite cum trebuie.
Aşa că într-o zi, am început să fotografiez lucrurile din jur, închis fiind ca un prizonier al propriului meu perimetru. Am devenit un veghetor, atent la tot ce se întâmpla în jurul meu, încercând să spun astfel o poveste despre propria existenţă şi familia mea.
Citeşte mai departe AICI şi vezi AICI.
Pagini
Meta
Calendar
Arhive
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
-
Marius Cruceru
Oare sa fie asta o boala contagioasa? Si pe mine ma incearca aceasta ispita de-a fotografia tot ce-mi sta in cale … spre disperatea alor mei.
practice makes perfect
Nu e boala contagioasa, ci doar semn de maturizare. incepem sa vedem si sa pretuim lucrurile pe care le avem deja, nu cele pe care visam ca le vom avea:). Si e asa frumos sa vezi floarea de apartament pe care o uzi uneori indiferent, sau apusul de la geamul tau… Sau pagina postata acum care imi aminteste de cele scrise de mine in clasa a II-a:).
da, mie mi se pare ideea lui Voicu foarte interesantă,
cascada niagara o avem pe desktop, poze spectaculoase putem găsi pe google,
dar fascinantul, extraordnarul se poate ascunde dincolo de cheile de la maşină aruncate în bucătăre lîngă solniţă
ai ce pedeapsa?!! : ))
Nu sunt artist, si nici macar nu am talent. Dar cred ca unele lucruri personale ar trebui sa ramana personale, nu publicate pe net…
Cat despre melancolia data de propriul perimetru, nu cred ca este un lucru bun.
Oare de ce nu o fi un lucru bun? M-ai facut curios.