Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Sa incercam sa vorbim limba romana mai ales cand este vorba de teologie, ca si asa este greu de inteles pentru uni, iar daca se mai si imprumuta termeni straini este „varza”.
Of, e chiar „naşpa” cu atâtea „bibileli” legate de „engla”… „LOL” Nu că nu m-ar deranja şi pe mine cumplit când aud, mai ales în predici, limba noastră „înghesuită” în expresii împrumutate din engleză, dar mă doare şi când îi aud pe tineri că „acum, că am halit şi liceul, bine c-am scăpat de profa de mate, că mă termina, era naşpa de tot…” Nu? Că „varză, viezure, barză” oricum nu mai fac nicio „brânză”… 🙂
Frate Marinel,
Plin de o ironie fina, ai incercat sa fii „tru” si chiar esti „trendy” pentru cei initiati de prin bisericile neo…carora le vine greu sa vorbeasca intr-o romaneasa neaosa…
„Suna ca porcul in limba romana” (vorba fratelui Marius), si pentru noi care incercam in mod fals sa parem „cool” in ochii lor.
Pana mai ieri, se foloseau expresii devenite „vintage” de-acum…(naspa, nasol, babaci, malai, cheag, gineala etc.). Anii saizeci-saptezeci era reprezentata de generatia „beatlesilor”; apoi, anii optzeci-nouazeci era generatia „punk”…; nouazeci-douamii, generatia „retro” ! A urmat generatia „x”, „y” si „zet” si, iata-ne surprinsi de o noua generatie :”net” ! Genaratia care scrie si vorbeste limba romana ca si pe messenger, cu: „mai vb”, „pls…, „k” , „sh”, „propiu” in loc de propriu, „propietate”, in loc de proprietate, „fortuit” in loc de fortat (constrans), expresii, de altfel atat de familiare senatorilor si deputatilor romani.. Dupa cum se vede si din lipsa examenului de bacalaureat la unii ministri, printre care si cel al invatamantului… Nu e „haios”, frate Marinel ?
Vorba regretatului Fanus Neagu, de curand disparut dintre viii literaturii romanesti care mai pastrau inca din demnitatea si maiestatea limbii romane atat de mioritic exprimata:
„Voi toti acei ce conjugati
„oua” cu „boua”,
Ce v-as da vreo palme noua
Pentruca stalciti limba romana !
Fratele meu, poţi să nu fi „trendy” în ziua de azi? Păi, cum altfel să înţelegi ce se vorbeşte în jurul tău? 😉 Cândva, de mult, am fost pus în situaţia de a corecta nişte lucrări de control ale unei clase de liceu. Am simţit atunci pe pielea mea ce înseamnă cu adevărat „râsu’-plânsu'”. Şi-mi mai amintesc acele afişe de acum câţiva ani, care anunţau că „avem ovizi mici” (cu referire la statuete mici reprezentându-l pe Ovidiu) şi celebrul afiş cu „az e oo” (dorind să informeze că în acea zi se vindeau ouă)! =))
Cel mai dureros lucru mi se pare însă că nu prea văd cum s-ar putea vindeca boala asta! Fiindcă, dacă încerci să corectezi un tânar, ai toate şansele să auzi: „Da’ nu mi-s curios”…
Frate Marinel, nu vreau sa caut nod in papura, insa „dadeti-mi” voie sa va spun ca ati omis un „i”, din graba cred, la expresia „sa nu fii”. Rugam pe fratele Marius, daca binevoieste, sa modifice. C-apoi se iau tinerii generatiei mele de dvs. pentru ca, din fericire, toti stiu cu sta treaba cu i-urile astea…
Ori ati vrut cu tot dinadinsul sa fiti trendy? 😀
Bunicii si ai nostri tati
Au suferit rusificarea
Iar pe ai nostri nostri “graduati”
Ii chinuie-americanizarea!
🙂
„Graduare sună ca porcul în limba română…”
La fel cum suna tot „ca porcul” expresia: „am fost fortuit” sa folosesc cuvantul…”graduare !
Astfel este plina limba romana (cea mult prea-dulce si frumoasa…) de astfel de cuvinte hibridate dar neasimilate de nici-o logica, precum blana cainelui de puricii intr-o continua migrare: de gat spre coada (pe traseul spinarii) si de la coada spre gat (pe traseul burtii), via zona sacral-codala…
PS. „Nicio…”
am fost fortuit să rîz la aceste rînduri.
:))
De bunavoie si…nesilit de nimeni, bineinteles !
Draga Frate Marius,
Cu tot respectul pentru domnia-ta precum si pentru postarile „pastelate” ca diversitate, dar toate de o calitate de tip „no comment…”, provocatoare, prin care „ne arunci cavalereste manusa” provocandu-ne pe noi cititorii la un duel al mintilor (uneori mult prea infierbantate, aici, pe blogul domniei-tale,), la reusite sau mai putin reusite „flotari de logica”;
Ingaduie-mi, frate, si fie placute domniei-tale postarile mele, sa particip si de data aceasta cu o poezie ce tine tot de…Romania (mai mult sau mai putin) pitoreasca…
România…
pitorească !
EFESENI 4:29-30; COLOSENI 3:15-17;
COLOSENI 4:6; IACOV 3:2-12.
Nu-i tablou de Grigorescu
Imortalizat pe pânză;
Ci, cum se exprimă…Escu
Româneşte: “mânză, brânză,
Varză,viezure, plăcintă,
Iepure şi huhurez”;
Şi vorbirea ne incântă
Căci din el ne facem…crez !
Din mulţimea de cuvinte
Ce cuprind fondul activ;
Şi reprezentânt sorginte,
Popor comunicativ
Şi în gesturi şi-n vorbire,
România pitorească !
Ne cuprinde-aşa uimire
Când începe să grăiască
Naţiunea românească,
În metafore-epitete;
Continuând să ne uimească
Înjurând pe îndelete…
Nu e naţie pe lume
Cu-aşa-njurături buluc;
Cum rostesc românii-n spume
Vrednici doar de…Guiness Book…
Dublu sens are cuvântul
Şi-nţelesu-i este-ascuns;
Plin de tâlc ne este-avântul,
Scopul, noi ni-l vrem ajuns…
Conotaţii de tot felul
Lasă loc de-interpretare;
Ne-am atins indata telul
Cand rostim o cuvantare…
Picatura chinezeasca
S-a nascut…intre Carpati !
Talcuit ne limpezeasca;
Pe chinezi i-avem ca frati !…
Plasam ironia fina
In declaratii de iubire;
Pitoreste se imbina
Cu o crasa nesimtire !
Cand “balacarim” vreun frate,
Cu aplomb il laudam;
Sa-nteleaga nu mai poate
Bietul, cand il lepadam…
Cand dam sfaturi intelepte,
Cu aere de…rabini,
Bestelim pe indelete,
Metaforici, blanzi, senini…
Folosim “Kerougma”-n parg,
Necioplita si vulgara;
Cand ne etalam cu sarg,
Periferici, foc si para…
Suntem plini de aforisme
Cand e vorba sa-ndreptam
Fratii,cu…mahalagisme
Si-n argou ne exprimam…
Unde-i sarea, unde-i Harul
In vorbirea noastra-aleasa ?
Cum de ne…”sare mustarul”
Cand cu balarii e…”dreasa”?
Tufe de urzici, scaieti,
Ne tot cresc pe langa…gura;
Si-i bagam in sperieti
Cand vorbim trufasi, cu ura…
Ne erijam apoi, pe loc,
In grup de lauda-nchinare;
Si cantam umpluti de…foc,
Nonsalanti, in Adunare !
Vrem sa amagim poporul
Cu cantarea noastr-aleasa;
Cand slujim cuprinsi de dorul
De-afirmare-n Sfanta Casa !
Domnul, niciodata n-are
Trupe-n fire, interpreti
De lauda si-nchinare,
Falsi si varuiti pereti…
Cum ? Cand gura ta aduna
Doar expresii “pitoresti”;
Crezi ca se aud cum suna
Sus, in slavile ceresti ?
Cand traiesti printre stihii
Si vanturi de-nvatatura;
La gura cand balarii
Iti tot cresc, pline de ura,
Crezi ca amagesti pe Domnul?
Ca nu iti cunoaste firea ?
Crezi ca il confunzi cu omul
Cel naiv, privind slujirea
Falsa si-artificiala,
De roman duplicitar ?
Ce traieste-n mare fala
Cu un substitut de Har ?
Nu te amagi-n vorbire
Mioritic, precum esti !
Pitoresc si plin de fire;
Plastic, cand tu ne vorbesti !
Simtim falsul din cantare
Si-n straina ta slujire;
Fara Har si fara Sare,
Fara psalmi, fara iubire !
Luciferic, te inalti
Pana-n zarile senine;
Nu cu ravna te incalti,
Ci-n mandria ce te tine
Sus, pe-a ta ‘nalta estrada
Cu mult talent cand “prestezi”;
Ca…profanii sa te vada
Cum stii sa te-mpaunezi…
Daca Domnul este Duh,
Cu inchinatori la fel;
Pentru ce-negresti vazduh
Cu un duh de menestrel
Car are-un singur scop,
Sa-si adune…aplaudaci ?
Vrei sa fii primul in top,
Sau in iadul plin de draci ?
Domnul n-are-alese grupe
De lauda si-nchinare;
Nici reprogramate trupe
De…”hip-hop”, in Adunare !
Are doar INCHINATORI
SFINTI, IN DUH SI-N ADEVAR !
In traire roditori,
Pocaiti din…fir-a-par !
Vorba lor este aleasa,
Dreasa-n Har, plina de sare;
Nu-i o limba…”pitoreasca”
Si-n doi peri in…Adunare !
Este-atat de-adevarat
Cum ca suntem…”mioritici”;
Dar de nu ne-a transformat
Duhul Sfant, suntem…rahitici
Si-n credinta si-n putere,
Si “in vorba si in port…”;
Pitoresti in Adunare,
Interzisi in Sfantu-I Cort
Ce pogoara-se de sus
De la Domnul Savaot;
Mireasa pentru Isus,
Sfanta in traire-n port !
Lauda si inchinare,
Nu e doar vorba scrantita;
Prefacuta-n Adunare,
Fara viata mantuita !
Domnul vrea inchinatori
Sfinti si sinceri in traire;
Nu doar cabotini actori
Interpretand fara iubire
Partituri de simfonie
Care nu sunt potrivite;
Nici o viata-n letargie,
Cuvinte “pitoresc” rostite !
ACIDUZZU, Timisoara,05.06.2010, 07.06.2010
eşti inepuizabil, Aciduzzu, inepuizabil,
de unde le tot scoţi? :)=
Bineinteles ca nu numai din „putul gandirii” ci si din impactul cu realitatea cotidiana, vorba ceea „de prin…biserici adunate si iarasi la biserici date !”
Vrand-nevrand, trebuie sa le acceptam ca realitati, dureros de incomode…
Multumesc de aprecieri, draga frate Marius !
Sursa asta „inepuizabila” poate fi candva, undeva, cuiva, de folos, mai ales daca iubeste viata de credinta traita asa cum trebuie: dupa Biblie !
Graduare, termen strain pentru abolvent?
Mai mare mirare am, cind, ducindu-ma la biserica, sa ma inchin si sa ma rog,
„trebuie”sa vad cum se graduaza (eaza?)unii;
numai ca eu nu de aia ma duc la biserica.
Termenii ca tremenii, dar de ce nu facem si noi ca ortodocsii:
in biserica sa ne intilnim pentru cea ce a fost ea lasata de Domnul,
inchinare catre Dumnezeu.
Apoi pentru altele, sa folosim un alt timp.
O folosim pentru serbari inchinate omului firesc (mame, apoi tati, apoi vor veni :matusi si unchi, verisori si cumetrii) si pentru a inmina diplome ca la scoala.
De ce in timpul de inchinare?
Sa nu mai pierdem alta vreme?. 😦
Ba, facem ca si ortodocsii, sora Elisa !
Intram in biserica de doua ori pe an (la Craciun si la Pasti), stam cinci minute (mai trebuie sa muiem degetele in agheasmatarul instalat la intrare) vedem cine mai e, ce se mai predica, ne ferim de ora rugaciune ca…de tamaie si apoi plecam intr-ale noastre ca, deh…, ca la ortodocsi, biserica are efect euharistic, sfintitor , Doamne iarta-ne !
ce ma deranjeaza pe mine foarte mult este „de-grad(u)area” acuzativului: nimeni nu mai spune „cartea pe care o citesc”; toti spun „cartea care o citesc”.
păi avem, avem şi despre asta. …
„BTW” 🙂 Dacă tot vorbim despre limba română… Aş fi curios să aud o părere despre corectitudinea exprimărilor următoare în predică (scriu două variante):
a) „Să lăsăm Duhul să locuiască în INIMILE NOASTRE”
b) „Să lăsăm Duhul să locuiască în INIMA NOASTRĂ”
ambele exprimari sunt corecte.
Trimiteti link la un fisier audio, a spus ca vrea „sa auda”.
Ascultarea ,
lipseste zimbetul
. 🙂
Mulţumesc pentru ironie 😀 Mi-a fost (oarecum) de folos…
Cred ca inimile noastre, ca sunt mai multe. 🙂
Aciduzzu;
imi pare rau, dar fiul meu ortodox, de unde abia acum vad ce inseamna ortodoxia; se roaga ma mult decit mine; sta la biserica in picioare, sau cu capul jos pe podea, trei ore duminca dimineata;
nu face rabat din ceea ce numeste inchinare si nici la slujbele din bisericile lor nu vom auzi glume. 😦
Adevarul este ca noi numim ortodocsi pe cei nepracticanti.
Ortodoxia insemna multa, multa infrinare; multe posturi, si multa seriozitate in toate.
asa o vad eu acum, aici.
@ Sora Elisa,
Nu „dau foc la toata casa pentru un singur soarece” spune proverbul batranesc.
Odata lansata fiind, in lumea virtuala a blogosferei, expresia ce va apartine: „Termenii ca termenii, dar de ce nu facem si noi ca ortodocsii:
in biserica sa ne intilnim pentru cea ce a fost ea lasata de Domnul,
inchinare catre Dumnezeu.”,
n-am facut decat s-o „exploatez” la maxim !
Felicitari sincere pentru fiul dumneavoastra care a inteles, se pare, etimologia si incarcatura semantica a expresiei „ortodox”, adica cel ce da dreapta slava lui Dumnezeu ! Sunt convins ca o traieste cu prisosinta, intr-un mod unic, binecuvantat, nefolosind-o (expresia) doar ca pe un banal ecuson de circumstanta… Domnul sa va binecuvinteze pe dumneavoastra si pe un asemenea fiu care, dupa spusele Domnului Isus „nu e departe de Imparatia lui Dumnezeu” ! Amin !
Daca tot se spune in biserici „SCULATI-VA IN PICIOARE ” de ce nu se spune si
sedeti in fund.Parca se poate ridica si in cap sau maini in biserica.
Ce frumos suna de la anvon „NE RIDICA SA ASCULTAM CU SMERENIE CUVANTUL LUI DUMNEZEU…..” sau NE RIDICAM LA RUGACIUNE.
Rog pe onor fr .Marius sa …….. ca si absolvwentzi …..
De 77 ani m-am saturat de „SCULATI VOI.. OROBSITI.. IN PICIOARE
Acuduzzu,
multumesc, slava este a lui Dumezeu; sper sa nu ramina doar”nu departe”, adica CRED>
NU este numai el; (singurul soarece. 🙂 )
are o multime de prieteni, care mi-s dragi ( multi sint preoti) si cu care ma zidesc.
Nu el e soarecele…
Pingback: De ce cred că e mai bine să „graduăm” decât să „absolvim”. :) « Methoughts, mefeats and medefeats
Vaisamar… tot ca porcu sună 🙂
„Neoprotestanţii sînt şi mai ispitiţi de astfel de calcuri din pricina proximităţii limbii engleze, limba în care ne-am format limbajul teologic.”
Credeam că sunt singurul care crede astfel 🙂
da, este adevărat, aşa este… sîntem ispitiţi de „propiciere” şi să „facem o decizie” sau să „luăm un şoer”
multumesc frate Marius! O doza buuuuna de ras de dimenata! :))) Credeam ca numai aici la noi se ciunteste bimba noastra, dar se pare ca sunt „mistake”! Cum de nu li se suceste limba in gura ca fara se vreau, cand fac cate o greseala nu-mi suna bine, si asta se intampla forte des, ca stii cum e: acid mancam cartofi pe porci si mai bem cate o soda dupa care draivuim caru! :)))