Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Brînză de burduf în coajă de brad. În desele mele călătorii urmăresc pe marginea drumului, mai ales între Sibiu şi Rîmnicu Vîlcea, acele locuri în care se vinde brînză de burduf cusută în coajă de brad. Brînza de burduf, făcută chiar în burduf, se coase, după cum se vede în coajă de brad proaspătă şi se ţine aşa pînă cînd aroma de brad intră în brînză.
branza buna in burduf de… brad! chiar ca-i buna
exact, o delicatesă..
rizi tu rizi Dorine dar pastorul stie ce spune chiar daca nu e pastor de oi. Eu am folosit intr-o perioada doar astfel de brinza si am dus cadou si la altii care au fost extrem de surprinsi nu doar de estetica produsului ci mai ales de gust. Dar ader si la observatia finala. Nu luati de pe marginea drumului ca produsul e incarcat nu doar de multi praf ci de o serie de substante continute de gazele de esapament. Printre ele o gramada de plumb.
Producatori de branza de burduf in coaja de brad sunt acuzati ca distrug padurile de brazi, vizionativa rog. 🙂
se poate, de aia este o delicatesă… va fi marfă de contrabandă pînă la urmă.
Singura marfa de contrabanda n-a fost, nu este si nu va fi „branza buna in burduf de caine”, dar asta-i alta…delicatesa si nu in exclusivitate, mioritica !
Sunt sigur ca va face obiectul unei viitoare postari ! Se impune pana la urma si asa ceva…
Acidzzu dragă,
Şti care e problema cu brânza şi cu contrabanda? Problema e că brânza adevărată (şi am avut şi eu „privilegiul” să trăiesc câţiva ani în Rm.Vâlcea şi să fac multe drumuri de Sibiu şi Braşov în acea perioadă!) pe care am savurat-o mulţi ani, dispare încet, încet şi apare mai mult cea contrafăcută sau prost făcută de către cei care se includ în categoria celor ce ar putea spune că „strabunicii mei făceau caş, bunicii făceau telemea, părinţii urdă… numa’ eu nu fac nicio brânză!”
Draga frate Marinel,
Votez PENTRU branza in coaja de brad !
Ori de cate ori sunt in drum spre Sinaia, Predeal, Bran, Zarnesti, imi „asigur” o cantitate mai mult decat „smerita” de astfel de produs neaos-romanesc. Dar nu de langa drum, ci…langa o slanina afumata si o ceapa rosie, branza de burduf care „iti asigura” biruinta asupra filistenilor de moda noua (ma refer la puzderia deEuri, care de care mai…egocentrice) mai ditai decat „cele zece casuri…” trimise altadata printr-un copil frumos, cu parul balai… (Stii desigur, despre ce si mai ales despre cine vorbesc !) Aici, in aceasta postare vorbeam si despre o altfel de…branza ! Aceea despre care batranul si regretatul meu tata ma avertiza inca din frageda copilarie: „Draga fiule, ai de grija ! Branza caineasca, doar cainii o mananca !” Cu alte cuvinte, „Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau; si la judecata, sa nu treci de partea celor multi, CA SA ABATI DREPTATEA !” (Exodul 23:2 si chiar incepand de la primul verset).
PS. Intentionam sa inchei dar, permite-mi sa mai completez la acest raspuns cu o pilda din A.P. Cehov, pilda care mi-am amintit-o acum:
Se spune ca un gospodar semanase un ogor cu orz dar nu prea se bucura de recolta. Un stol de cocori se indestulau de fiecare data, ravasindu-i recolta. Necajit nevoie-mare, bietul gospodar aseza laturi (capcane) in orzul semanat si se puse pe asteptat. Dupa un timp, cazura si cocorii-n capcana. Printre ei, prinse si un cocostarc.
Vazand ce soarta ii astepta pe cocorii prinsi, cocostarcul incepu sa ceara indurare:
– Domnule…, bunule gospodar ! Fie-ti mila ! Iarta-ma! Eu nu sunt cocor…,eu sunt cocostarc ! Rogu-te, da-mi drumul…, nu ma pedepsi si pe mine impreuna cu ei !
– Nu ! Degeaba te vaicaresti ! Cu cocorii te-am prins, cu cocorii te voi pedepsi !
Cu alte cuvinte, „tovarasiile rele, strica obiceiurile bune”, sau „prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu „!
Nu-i asa ? „Branza buna-n burduf de caine…”
Corect, frate dragă. Am înţeles prea bine la ce te refereai, doar că eu încercam (vai mie!) să îndrept un deget acuzator spre cei datorită cărora nici brânza nu mai e brânză în ţara asta! Deşi de „ciobani” nu ducem lipsă! 😀
Frate draga,
Asteptam „dezlegarea la…branza” de calitate ! Doar de calitate ! Si nu uita slanina si ceapa rosie ! Pentru noi, fara tzuica !
ah, lăsat gura apă! 🙂
trebuie pusă în trei sau patru pungi, altel miroase de într-adevăr trebuie să o mănînci pînă la Alba sau Cluj 🙂
Da, frate Marius !
Pusa intr-adevar, in trei sau patru pungi…Altfel, vorba proverbului batranesc si plin de intelepciune: „Doar vulpile se pot prinde cu…branza-mputita !”
Asta asa, pentru a…largi orizontul cunoasterii vulpilor, bineinteles, ca de branza alterata sau inchegata cu aracet nu ducem lipsa. Si nici de vulpi, desigur !
Utilizarea cojii de brad pentru „productia” sortimentului „analizat” este infinit mai putin nociva decit jaful institutionalizat si organizat din padurile Romaniei. Este notoriu cazul padurilor din zonele Harghita sau Covasna. Ecologii ar putea fi ceva mai specifici in alta directie ca sunt destule, de la desertificarea Olteniei pina la iradierea la propriu a unei mari parti a populatiei traitoare in zonele cu foste mine de uraniu „neinchise”, de la productia de alimente incarcate de E-uri, mari producatoare de radicali liberi, pina la „productia” de generatii de romani din ce in ce mai lipsiti de educatie in general si educatie culturala in special. Evident sunt n-spe domenii mult mai sensibile inspre care ar merita intreptata atentia celor care nu trebuie sa observe catastrofa morala si spirituala in care ne aflam.
Se pare ca sunt plini de ravna sa implineasca Scriptura: „Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.” Pe cand vulpile mare sunt trecute cu vederea.
Asta-i romanica noastra, sa ne traiasca. 🙂
Acelasi raspuns:“Doar vulpile se pot prinde cu…branza-mputita !” (proverb batranesc)
se taie camioane întregi pentru rumeguş, chestia cu coaja de brad pentru brînză este o picătură de apă într-un ocean, valurile mari vin din altă parte.
ileana, am eu impresia sau ai mai intrat sub alte două identităţi pe blogul meu? Nu se face! Ca urmare nu dau drumul comentariului tău.
cu regrete… temporare,
mc
Dati-ne va rog adresa cu brinza aceea tinuta igienic.
In parvalii a disparut de mult; se aduce in burduf de „ceva necomestibil” si nu este de oaie; calitate zero.
La Brasov aduceau de la Bran si alte localitati, apoi din Covasna.
In Banat nu se pricepe nimeni , desi e tara brinzei; dar n-au brazi. 🙂
nu am adresă, este pur şi simplu pe drum, un loc, mă voi uita la km.
E perfecta. In rarele mele calatorii pe acolo ma aprovizionez. Si eu, tot de la locul cu frigiderul. Sau daca intri in sate e si mai ieftin si sigur mai bun. Cascavalul de acolo e putin amar, dar casul afumat…daca il iau la intoarcere nu apuca Sibiul.
@Naomi:
SUSTIN intrarea in forta cu acel link!PRADALNICIE MAI MARE inca nu am vazut !Chiar daca nu se taie hectare de padure se fac trei greseli enorme:1.se taie de pe brad o portiune mica sa i se ia coaja deci:restul o lasa acolo!INFIORATOR!!.2.bradul lasat asa sa se usuce nu este taiat pentru a folosi restul lemnului:se lasa sa putrezeasca -nu este un avantaj pentru pasari care fac scorbura in lemnul putred deoarece:sunt multi alti copaci uscati care servesc din belsug loc pentru scorbura.3.se folosesc brazi sanatosi nu care au cazut deja.Asa ca :inca o dovada ca :oameni muntelui degeaba traesc in natura ,degeaba mananca mai sanatos daca:distrug natura si nu se armonizeaza cu ea.
Si inconcluzie:am gasit acest articol din urmatorul motiv:cautam despre scoarta de brad si banza pusa in aceasta,pentru ca:in parcul din marginea orasului unde locuiesc este un brad rosu cazut:deci CAZUT de la furtuna nu taiat.Si vreau sa i iau coaja sa tai niste discuri din trunchi sa imi fac niste ulcioare de lemn pentru ca eu find si omul naturii,folosesc oale de lut si am un singur cos si nu am unde pune alunele ,nucile si in pungi de plastic nu ve bine sa le depozitez.Acum imi pun intrebarea :oare e buna scoarta de brad rosu..?..voi vedea.Dar de brazi sanatosi nu ma ating nici daca nu o sa am veci unde depozita alimentele!
Dizidentule verde. Ai luat o decizie bună. Este bine!
Pingback: 1900, Cele 10 porunci ale predicatorului, Brînză în coajă de brad, Sfînta mînie împotriva lui Dumnezeu « La patratosu
Pingback: An Unforgetable Trip | Call of Nature