Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
un film isi pierde din esenta daca este dublat.parerea mea.
din esenţă, nu, din atmosferă, da!
Subscriu propunerii legislative cu condiţia extinderii aplicabilităţii ei şi în parlamentul României. În sensul dublării unor parlamentari. Dacă se poate, eventual cu unii mai inteligenţi… 🙂
excelentă propunere. Se susţine. Merită făcută o „cauză” pe Facebook!
prostie pur romaneasca cu accente majore maghiare. De preferat o alegere a subtitrarii ca la DVD. Vorbeste engleza sa scrie in engleza, mai usor de invatat engleza pentru unii.
mare prostie dublajul. era „mortal” sa l aud pe vremea lui ceasca, pe Bud Spencer vorbind maghiara….
plus ca cititul subtitrarii este un antrenament foarte bun de citit pentru copii
si mai in plus ca auzind textul in engleza iti dai seama cind cel care a tradus missed a point in the translation, si se intimpla din ce in ce mai des.
deci prostie.
De remarcat că domnul Socaciu motivează această propunere a sa cu păstrarea identității naționale, însă dorește această reglementare a dublării fimelor pe motiv că „trebuie să ne aliniem cu celelalte state”. Păi ori ne păstrăm identitatea, ori ne… aliniem? Argh…
bună observaţie… ne aliniem!
Un film nedublat permite ascultarea unei limbi , deci , incet incet , deschiderea catre invatarea ei. Romanii au (inca ?) sansa de a auzi limba originala si a fi deci mai deschisi decat altii la invatarea unor limbi straine . Deci : NU dublajului!
aşa să fie!
Păi la analfabeţi (tot mai mulţi!) nu trebuie să se gândească cineva? Ce-atâtea limbi străine? – zic unii…
nu sunt de acord cu dublarea .este o mare aberatie . engleza am facut la scoala dar si de la filme am invatat expresii sau nuante . chiar daca telenovelele nu sunt un lucru foarte bun eu recunosc ca am invatat spoaniola urmarind aceste producti..nu cred ca legea va trece.sunt prea multi contestatari si ceea ce este bine ca majoritatrea fac [parte din lumea filmului.
sunt dezamagit de Victor Socaciu. Credeam ca are mai multa minte.
Ar trebui sa se uite in istorie si sa vada ca pasoptistii (poate cei mai activi in afirmarea identitatii nationale) erau toti francofoni. Cei mai mari romani au fost poligloti.
Ce-ar fi fost Eminescu fara limba germana (practic, a doua lui limba)?! L-a facut mai putin roman Ober-Gymnasium din Cernauti?!
Deschiderea „lingvistica” a unei natii o face mai puternica, nu o vaduveste de „identitatea nationala”.
A subminat Marcus Aurelius identitatea latina a Imperiului cand a ales sa scrie in greaca?!
Nu cred ca au invatat franceza de la televizor
Nu cred ca ati priceput ce am vrut sa spun (identitatea nationala nu tine de puritatea unei limbi).
In rest, vizionare placuta!
bune şi valide observaţii, Adrian!
Eu cred ca filmele romanesti ar trebui titrate, nu cele straine! Sonorul e asa de defectuos uneori, ca nu intelegi replicile. Asa ar intelege si hipoacustici un film romanesc, ca ar putea citi ca la celelalte filme…
Cand i-am dat drumul comentariului, am vazut ce-a iesit… am vrut sa spun ca :
Filmele romanesti titrate, scris pe romaneste replicile.
Filmele straine, titrate si nu dublate… asa mai stie om cum „suna” o limba straina:)
Eu as propune o exprimare bilingva…simultana, ceva de genul „Wednesday Ciuc”…
PS.
Ingaduie-mi frate Marius o anecdota…bilingva…
Un film unguresc, nou-nout ! Cu titrare romaneasca ! La un moment dat, in peisajul pastoral se aude un tarait de greier: „Cri-cri…trei-trei…” La subsol, apare titrarea intr-o roamaneasca neaosa: „Harom-harom…”