„ekeinon dei auxanein”

Ultimul loc în care mi-aş fi imaginat că poate să apară scris aşa ceva este pe griful (tastiera) unei chitare.

Iată dovada:

După cum veţi găsi AICI, au şi o tastieră cu Alfa şi Omega. Poate că acestă expresie este foarte potrivită pentru o chitară de folosit în trupe de „laudă şi închinare”, acolo unde smerenia este chiar mai rară decît priceperea în mînuirea instrumentelor sau educaţia muzicală.

IAtă AICI şi AICI alte două siteuri cu „lemne” extrem de frumoase. Sau AICI pentru ceva mai „americanesc”. Archtop? AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Chitara. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la „ekeinon dei auxanein”

  1. Hmmm... zice:

    Ioan 3:30
    „acesta trebuie sa creasca, ”
    -frumos motto si mai ales intelept, intradevar inspirational;
    -sa te lovesti zi de zi la repetitii de un asemenea pasaj. Hmmm…. iti da de gandit,
    -mai ales ca versetul continua cu un contrast :
    ” iar eu sa ma micsorez ”
    ἐμὲ δὲ ἐλαττοῦσθαι
    -acesta ar putea sa-l scrie pe tobe =)

  2. ACIDUZZU zice:

    Frate Marius,

    Ingaduie-mi ca aici, cu toata consideratia pentru calitate si conotatia spirituala a subiectului postat, sa „asez” si eu cu smerenie o poezie care include genul „reprezentativ” de…lauda si inchinare dupa…ureche:

    EL MA PASTE,
    NU IMI…CANTA !

    Psalmul 23:2; Matei 11:17;
    Luca 7:32.

    “Domnul este-al meu Păstor,
    El mă paşte, nu îmi cântă !”
    Şi sunt păstorit cu dor,
    Cu iubire, când cuvântă !

    Când Îl recunosc pe El
    De Păstor ce-aduce tihnă,
    El, Păstorul, e un Miel
    Ce îmi dă a Lui odihnă !

    Cu El în comuniune,
    Cu a Sa Turmă de oi,
    El mă paşte pe păşune
    Până-n Ziua de Apoi !

    Când usor, cel rău prelinge
    Soapte pline de venin,
    El, Păstorul mă atinge
    Cu Toiagul Său divin !

    Ca să nu m-abat din Cale,
    Ca să nu mă rătăcesc
    Printre ispitiri prin Vale;
    Ci prin El să le-ocolesc !

    Când sudoarea morţii rece
    În broboane-mi prinde fruntea,
    Valea Morţii-atunci voi trece !
    Crucea Lui îmi va fi Puntea…

    Când mă paşte, al meu pahar
    Este plin, mereu prea-plin
    De-o călăuzire-n Har;
    Căci mi-e Domn, Păstor Divin !

    “El mă paşte” nu îmi cântă
    Din vreun fluier, ca să joc;
    Firea veche nu-mi încântă
    Şi mă pocăiesc pe loc !

    “El mă paşte” pe-a Sa cale,
    Mă hrăneşte doar cu mană;
    Nu îmi cânt-un cânt de jale
    Sau de dor dup-un satană…

    Nu îmi prinde-n pofte duhul
    Doar să tropotesc pe Cale;
    Nu-mi încinge-n nări văzduhul
    După poftele carnale…

    Nu mă vrea doar menestrel,
    Artist liric, cabotin;
    Ci mă vrea Păstorul- Miel
    La-nchinare-n Duh senin

    Şi smerit, de rugăciune;
    Că doar ruga mi-e cântare !
    Nu c-un duh de-ntinăciune,
    Laudă şi…fală mare !

    Trepăduşi din colţ de stradă,
    Zdrăngănind chimvale noi,
    Toata lumea să îi vadă
    Cât sunt de…străini şi goi…

    Poartă-n microprocesoare
    Cântece cu cari colindă
    Fiecare Adunare,
    În amăgire ca să prindă

    Fraţi, surori, tineri, bătrâni,
    Într-un duh străin, de ură;
    Pe biserici sunt stăpâni,
    Percep taxe de…”uzură”

    Pe lumeştile-nstrumente
    Toate electronice;
    Prestând doar cântari stridente
    Cu duhuri demonice…

    Numarând pe degete
    Trupa lor de închinare;
    “Taxa” făr’ să pregete,
    O “palmează”-n buzunare…

    Cu acea “contravaloare”
    A “prestaţiei” depuse,
    N-ar putea o, Doamne, oare,
    Trişti păstorii Tăi, Isuse,

    Să tot predice vreo lună,
    Ne-ntrerupt, necontenit ?
    Dând numai “păşune bună”
    Oilor de păstorit ?

    Oilor, care n-au bani,
    N-au nici lapte, n-au nici…lână;
    Sunt biserici de sărmani,
    Ascultând o săptamână

    “Muzici” electronice,
    Textele repetitive
    Şi-n delir, demonice;
    Stări d-extaz sau…convulsive…

    Melodii ce le sunt dragi,
    Bune de intrat în…”transă”;
    Cămăşi scoase din…nădragi,
    Vieţi străine, fără şansă !

    “El mă paşte” nu incită
    Duh lumesc chemând la dans;
    Profanând Sfânta Incintă
    Cu Sodome în avans !

    “El mă paşte” cu-a Sa Mână
    Pe păşunea cea mănoasă;
    Hrana, sfântă să-mi rămână
    Unică, în Sfânta Casă !

    El nu a dorit vreodată,
    Ca-ntr-o Sfântă Adunare
    Doar să aibă Sfântul Tată
    Grup de laudă şi-nchinare !

    Ci doar fii, trăind curaţi,
    Nou-născuti din Duhul Sfânt;
    Închinători adevăraţi
    Trăitori, pe acest pământ !

    El nu a permis “un pic”
    Din trăirile-efemere;
    Dansatoare din buric
    Prin biserici, baiadere…*

    El n-a poruncit vreodat’
    Cum că-i bună-nlocuirea
    Cu programe surogat…
    Sfântă-i propovăduirea !

    Nicicând, Domnul nu-I uimit
    De vreo trupă de…hip-hop;
    După ploaie-a răsărit
    Minunea de…”pară-n…plop”!

    Cântecele de pahar
    Le-au intitulat pompos,
    Cum că sunt “Cântări sub Har”,
    Laudă pentru Hristos…

    Altădata s-au cântat
    Pe aceeaşi melodie,
    Pe-o estradă, în păcat;
    S-au cântat pentru…simbrie !

    Menestreli, artiştii lirici
    De-azi, bântuie-Adunarea;
    Nenăscuţi din nou, onirici
    “Rotunjindu-şi” bunăstarea !

    Azi, nu mai “lipim” bancnota
    Cu salivă, pe-a lor frunte;
    Pe-un CD trecută-i nota,
    Preţul, în parale multe…

    Nu îţi bagă-n buzunar
    Mâna, după mărunţiş;
    Manieraţi, trăind sub…Har,
    Te înşeală pe furiş…

    * BAIADERĂ- dansatoare orientală.

    După ce-au “prestat” concertul,
    Sufocând Servici divin,
    Inocent, te-ndreaptă sfatul
    Drept la standul ce stă plin

    Cu CD-uri, DVD-uri,
    Cântări de la “A, la…Zet”;
    Te simţi la…Casa de Pariuri
    Când eşti “jumulit” incet…

    De aceea, Doamne mare,
    Vreau să-mi fii Păstor mereu;
    Vreau păşunea-Ţi sfântă-n care
    Să hrăneşti sufletul meu !

    Să mă păstoreşti, să-mi dai
    Doar păşunea Ta, mănoasă;
    Golgota, mai fă-mi-o plai
    De odihnă-n Sfânta-Ţi Casă !

    Să contemplu-a Ta splendoare,
    Să mă satur doar de Tine ;
    Ruga, fie-a mea cântare
    Înălţată-n slăvi divine !

    Fericirea, îndurarea,
    Tot mereu m-or însoţi;
    Şi-mi vor dezvolta cântarea
    Într-un imn ce Te-ar slăvi

    De-aici până-n veşnicie,
    Tot pe-a Ta sfântă păşune;
    S-am o dulce părtăşie
    Sfânt şi separat de lume !

    ACIDUZZU, 28.02.2011

  3. SDM zice:

    De ce instrumentul numit chitara, în general are forma cifrei 8 ?!
    SDM

    • guitarschizofrenic zice:

      buna intrebare, nu m am gandit pana acum. stramosul chitarei este vihuela medievala (diferita de vihuela mexicana, instrument inventat sec XIX) sau cel putin asta e parerea comuna. vihuela medievala are aproximativ aceasi forma insa curburile ecliselor sunt mai plate. chitara din perioada romantica a fost urmatoarea evolutie, cutie mai mica si forma cifrei 8 foarte pronuntata (Lacote, Fabricatore, Laprevotte, Pons, Panormo, Stauffer). La jumatatea sec XIX Antonio de Torres a marit plantilla si a stabilit un standard pentru forma, dimensiuni etc. cam ce spunem noi astazi ca este chitara.
      Legat de poza pare sa fie chitara pentru stanga si nu inteleg rostul acelui inlay acolo… in likul de mai jos o galerie a unui lutier cu exemple serioase de marquetry!
      http://www.williamlaskin.com/gallery2.php

    • Marius David zice:

      nu are forma cifrei 8, nici vioara.
      are altă formă, dar numai pe privat,
      tocmai mi-a explicat un lutier chestia asta,
      nepotul domnului Gliga

  4. Ioa Na zice:

    trist… foarte trist putin stimate aciduzzu … mi-e sincer mila de tine si iti trimit sincere condolenate. si ma intreb, daca sti sa faci rime, de ce faci rime care ucid? nu esti doar acid, si deloc binevenit, dar esti plin de venin! versiunea ta nu are nimic duhovnicesc, ci este un jug pe care te invit sa-l porti singur! succes, si din nou, condoleante!

    cat despre inchinare, aceasta intr-adevar trebuie sa creasca… dara inchinarea in duh si adevar este pentru cei nascuti din nou… nu pentru cei dresati… care inteleg dogmele, dar nu esenta!

    • ACIDUZZU zice:

      @Ioa Na,…ca-ti raspund, desi mi se pare impropriu s-o „comit” eu, intrucat nu sunt apropitarul blogului…Te rog sa ma scuzi ca nu-mi pot onora oficiile de gazda pe blogul altuia. Si nici domnia-ta, saru’ manusitele, n-ar trebui sa te substitui buldogului de paza… Pentru mine este suficient sa te inteleg cum subscrii cu… „tagma cum laudae” la ceata inchinatorilor cu…izma si chimen (adicatelea, eurobotanice usoare) cu care nu-L putem „aburi” pe Domnul Cel Atotputernic , Sfant si vesnic. Iti inteleg apologetica „probatorie” precum si pledoaria incercanato-incrancenato-insangerata intru apararea confratilor de la…”frauda si intinare”. Poate este de vina slaba functionare a sinapselor ce incearca zadarnic sa refaca intr-un mod „scremut” (adica, un prea-indelungat travaliu), distrusele legaturi neuronale…din propria-ti scafarlie !
      Incolo, iti doresc toate cele bune si sincere aprecieri si din partea Tatalui Ceresc in ceea ce priveste calitatea „prestarii” degurgitatei laude si fatarnicei inchinari. Insanatosire grabnica !

  5. Pingback: Evanghelizare, Trinitatea pe limba copiiilor, “for consideration purposes only” « La patratosu

  6. Rog sa alaturati si o traducere in engleza ori romana, ca nu ma pricep la greaca. Multumesc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.