Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Este si credo-ul meu preferat 🙂 Si cred ca nu este mai putin maiestuos ca al lui Bach. Credo-ul lui Gound este impunator , ca un munte de stanca: neclintit, semet…
prefer totuşi Bach…
chestie de gusturi
Multumim, frate, multumim
Este o pagina muzicala remarcabila! Analizand link-urile postate de fratele Marius cu bucati muzicale deosebite, majoritatea la chitara, alauta, harpa si nu numai, am ajuns la concluzia ca mi-e dor de… un compozitor deloc prieten cu morala crestina, dar care a compus clebrul Requiem: Mozart! Cred ca ai face mare bucurie amatorilor de muzica, iubite prieten Marius, daca ai posta si cateva pasaje muzicale, religioase sau nu, ale „prietenului lui Dumnezeu”, cum a fost numit de un critic austriac Wolfgang Amadeus.
Hristos a inviat!
da, am făcut-o, Marius,
am dat tot REcviemul lunile trcute, cu versurile în latineşte
scrise pe ecran
Ce parere aveti de credinta lui Vivaldi?
Rv591
Dupa mine Rv591 exprima certitudinea credintei la Vivaldi
Rv592
http://www.youtube.com/watch?v=OgPMzO3ctB4
Rv592 ar exprima bucuria credintei
Dar de credinta lui Zelenka?
Credo din ZWV18 Missa Votiva
http://www.youtube.com/watch?v=7HJdfE-BmYI
Exprima cam acelasi lucru ca si Rv592 dar mai ornamentat in stilul caracteristic lui Zelenka
Credo din ZWV19 Missa dei Patris
http://www.youtube.com/watch?v=NqKpCLqd_FA
o credinta oscilanta care incearca sa creasca sa se transforme in certitudine
Totusi cred ca de pasti s-ar fi potrivit mai bine un Et resurrexit, aici avand preferinte de suflet:
1) Et resurrexit din Missa in h a lui Bach Bwv232
2) Et resurrexit din Missa dei Patris a lui Zelenka ZWV19 cea de mai sus
am uitat si de:
3) Et resurrexit din RV591 Vivaldi 🙂
oh, mulţumesc, pe Zelenka l-am descoperit anul trecut, concertele pentru oboi, le-am ascultat o lună neîntrerupt.
incredibil ce mult seamănă cu Vivaldi, numai că este mult mai nostalgic parcă.
Vivaldi…? acum mă mişc între Bach – Mozart – Vivaldi.