Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ramane consecvent in indepartarea de la Scriptura. Deloc surprinzător, din păcate.
Eu nu inteleg cum astfel de specimene precum el, sau chiar Rick Warren au acces la amvoane si invata mii si mii de oameni.
Nu te mira. Uită-te în jurul tău. Oamenii pot fi manipulaţi uşor. Le dai apa si stau la coadă, le dai o bucata de os şi se calcă în picioare… iar corb la corb nu-şi scot ochii, dimpotriva, „birds of a feather flock together”. Aceste specimente nu câştigă oamenii pentru Hristos ci cu mici excepţii pescuiesc în bălţile altora. Nu fac ucenici pentru că după ce ajungi să-i cunoşti mai de aproape fugi de ei ca „dracu de tămâie”. Întotdeauna vor avea oamenii în jurul lor care să le fie „body-guards” ca să le apere afacerea. Îţi dai seama ce s-ar întâmpla dacă ar fi „martirizaţi”? Afacerea s-ar duce de râpă, pentru că totul atârnă de ei. Cât de mare diferenţa dintre ei şi apostolii?
Nu mai pot spune „aur şi argint nu avem…” ca Petru şi Ioan altădată, dar nici „ridică-te fii vindecat”. La mulţi totul se rezumă la „logoree” care „gâdilă urechile”.
Pescari care „masează” peştele până când dă tot ce are din buzunare. Între timp ei îşi construiesc templele din banii contribuabililor masaţi. Cu cât templele sunt mai mari cu atât „chipul” lor este mai impunător. Am fost foarte rău…
Sunt şi excepţii…
The minute he mentions „clasic liberalism” (is it worse, better or pretty much the same to be a clasic liberal than a modern or post-modern one?) you know that you are reading another sermon for the same choir. Any practical reason for pointing the finger, again?
Decand a esuat ca pastor principal la Mars Hill, Rob Bell s-a mutat in California unde cica lucreaza la un TV show de vreo doi ani… un show care tocmai nu apare la TV.
Bell se zbatea din rasputeri sa puna ceva in miscare dar n-a reusit, asa ca trebuia sa initieze ceva revolutionar.
A recurs sa isi dea pe fata culorile, pe care le-am depistat de cand TIME l-a pus pe cover ca cel mai popular pastor din America in 2011…
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church.
Nu-l cunosc pe acest domn, dar homosexualii nu ar putea insista asupra drepturilor pentru ei, dacă păcatele sexuale ale heterosexualilor nu ar fi ajuns să fie acceptate pe cale largă. Interesant că în principal în ţările creştine obţin homosexualii drepturi, şi nu în ţările musulmane sau comuniste.