Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
felicitari castigatorilor & participantilor, juriului si organizatorilor pentru initiativa.
mulţumim, GS, te aşteptam data viitoare la ORade,a sper ca premiul să fie o chitară de lutier, Alex Marian 🙂
D-le Cruceru!
Cine credeti dvs. ca este femeia pacatoasa din casa lui Simon Leprosul(Lc.7)? Evenimentul poate fi considerat ca fiind acelasi cu cel mentionat in In. 12? Eu am serioase indoieli ca persoana in cauza sa fie Maria sora lui Lazar. Dvs. ce credeti?
trebuie sa ma gindesc, acum sînt pe picior de plecare, voi căuta cînd ajung la birou. Acolo am materialele de lucru
da, numai ca nu va mai fi o data viitoare. Spun asta din … experienta!
da, numai că experienţa vă înşeală.
1. se presupune că este vorba de Maria Magdanela în Luca 7. se pare că nu este. Nu avem dovezi că aşa ar fi. Nu este nici Maria, sora lui Lazăr. MAria MAgdalena apare în Luca 8.
2. De asemenea, nu există bază pe care să construim o suprapunere între luca 7 şi Ioan 12. Se pare că sînt două evenimente diferite.
cam atîta lumină am pînă acum, dar voi reveni oricuim de aceste sărbători la textul acesta.
Multumesc!
nu presupune prea multe despre mine… am învăţat de la Isus să fiu imprevizibil 🙂
am presupus doar ca in calitate de profesor, poate stiti raspunsul la intrebarea mea. Nicidecum nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu: ”Învățătorule, care e cea mai mare porunca din Lege?”
Apoi imprevizibilitatea, nu stiu daca este neaparat o calitate…
depinde… imprevizibilitatea este o calitate atunci cînd este înrudită cu creativitatea, nu cu haosul.
felicitari david si miriam!!!
da, au cîntat foate bine,
Miriam, din păcate, pentru că nu a avut puncte pe chitara, aşa cum era chitara ei de acasă a greşit poziţia începînd într-o altă tonalitate,
dar … aşa se învaţă. FElicitări.
Amîndoi au avut tehnica foarte curată. asta s-a punctat cel mai mult.
Pingback: Şcoala de vară de chitară clasică “Emanuel” | Marius Cruceru
Pingback: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru
Pingback: REMINDER: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru