Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Rusia, probabil.
se poate, undeva estul europei,
copiii mi-au spus.. e din România, tati!
Nu crez totuşi!
O casuta taraneasca de la munte, casa bunicilor
Cu siguranta este un „cottage” pur romanesc, dupa:
1. poze si icoane; mai ales poza medalion cu stilul de imbracaminte romanesc;
2. floarea-muscata din fereastra; este specific romanilor sa pune ghivece cu muscate in
fereastra;
3. decoratiunile (motivele nationale0 brodate pe tesaturi;
4. politele de tip „credentz” suspendate in colt;
5. lavitele de pe langa pereti;
6. imbinarea lemnului din peretii casei taranesti este especifica zonei Muntilor
Apuseni, Bucovinei sau Maramuresului de la sfarsitul secolului XIX si inceputul
secolului XX.
7. a unor emigranti romani din SUA din secolul XIX – XX…
PS.
Totusi, ceasul cu pendul este un kitsch ieftin care se gaseste si acum pe piata si poate fi de origine chinezeasca, turceasca sau ruseasca. In nici un caz, elvetian sau nemtesc…
Si-o masina de cusut Singer…si-o cadelnita…
nu cred…. dacă e singer acolo, ceasul este autentic
Nu cred ca este o casa din Rusia, datorita florii de pe geam… Rusii nu au asemenea flori, pe cand in Romania asemenea flori poti vedea forate des…
e foarte corectă observaţia ta
Si totusi….privind cu mai multa atentie obiectele din incaperi si modul in care sunt expuse, asezate , imi vine a spune ca imaginile sunt dintr-o casa apartinand unui muzeu al satului de undeva , sigur o tara de credinta crestin-ortodoxa.
Ce se poate vedea in coltul de rugaciune in fata icoanelor este o candela , nu o cadelnita.
Culorile tesaturilor, ale materialelor si ale cuverturii de pe pat nu imi vorbesc despre Romania.
Iarasi, ordinea desavarsita si curatenia impecabila din casa ma duc cu gandul la un muzeu.
Florile sunt un ornament natural intalnit in toate tarile…
Ukraina, Rusia, poate chiar Bucovina noastra?
Icoanele-s rusesti, nu romanesti. Plus, nu stiu, poate in Moldova e altfel, insa in Transilvania nu am vazut sa fie puse pe o polita in colt (ca rusii), ci pe peretele dinspre rasarit.
Ai dreptate!
Eu as zice ca este pe teritoriu american si incearca sa reproduca stilul rustic de prin partile noastre, multe nu par autentice pe-acolo. Poate vreun nostalgic est european si-a amenajat „cottage-ul” …
😦 Nu stiu cati au observat dar… par a fi doua casute diferite (tocul ferestrelor + stilul modilierului + stilul obiectelor diferite)… 😦
In plus este greu daca nu imposibil de spus exact locul unde sunt (au fost), ne putem da doar cu parerea… Posibil cumva Ucraina (zona de la nordul tarii noastre) sau o zona montana de la noi? Posibil fiecare casa intr-un loc diferit?…
Nici in interiorul fisierelor nu vad decat ca au fost editate (Adobe Photoshop CS Windows, prima in 23.06.2010, a doua in 09.10.2009 (ultimile modificari…))…
Prea putine indicii pentru mine… 😦 😦
al doilea interior – rusia
Valerij Uljanov: Inside a Russian country house
http://pixdaus.com/index.php?pageno=17&tag=russia&sort=tag
si primul e tot rusesc, dupa costumele asezate pe bancuta, si baticele din grinda
Mulţumim, Irina. Păcat că întrebarea n-a fost cu premii! 🙂
Primul interior: Letonia
Etnographic Open Air Museum, Riga.