Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Comuniști CENZURAT
Eu tot mă întreb la ce anume se gândesc creștinii care încă tânjesc după comunism. Cât am fost mic m-am aflat mereu între aceste două categorii de oameni: unii care detestau comunismul și alții care îl ridicau în slăvi – persoane din aceeași comunitate, chiar aceeași biserică.
ce bine ar fi sa nu mai gandim noi asa de mult…noi tinerii, noi copii…
vrei sa zici ca erai mijlocas central?
acum crezi în „totala depravare”? 😀
nu pot intelege cum un om poate face unui alt om asemenea torturi.
eu pot! Mă uit la mine şi am răspunsul.
auschwitz-ul a fost usor pe langa ce au facut romanii. Acolo macar erai gazat si mureai. Astia au fost calai. Rusine poporului roman. Este pentru prima data cand imi doresc sa plec definitiv din tara asta. Nu din cauza conditiilor economice ci pentru ca imi este rusine de poporul din care fac parte. Nu pot sa cred!
Dragul meu andrei, iti recomand cartea „Am fost medic la Auschwitz” de Dr. Nyiszli Miklos in cazul in care …
eu cred că după ce vizitati Mauthausen sau Aschwitz vă mai scade entuziasmul comparaţiilor.
FEnomenul a durat cîteva luni. Acestea au durat ani.
FEnomenul a implicat cîteva zeci de deţinuţi.
Acestea au implicat milioane.
De ce sa-i fie rusine poporului roman, pentru ca a patimit? Sau uiti cine a fost in spatele reeducarii de la Pitesti? Daca ai avea in tine sange de roman nu ti-ai parasi tara in care te-ai nascut si ai crescut.
Poporul roman nu este caracterizat de tortionari, ci de zecile de mii de martiri si marturisitori.
Pr. Vasile
Poporul român este poporul român, o amestecătură de sfinţi şi nemernici, de torţionari şi martiri, şi unii şi alţii au făcut parte din acelaşi popor.l
Cînd aud chestii de genul „românii e geniali”, „româncele e frumoase” etc. simt că îmi vine să mă urc pe porţile din maramureş …. Celibidache are un interviu superb în care desfiinţează tocmai „talentull românesc”.
„Sîntem în întuneric”, Pr. Vasile, vorba lui Celibidache.
Aceasta este o afirmaţie patriotică.
Deşi am citit despre fenomentul Piteşti am avut impresia că particip la un film horror.
Nu-i film, Silviu,
realitatea a fost mult mai dură.
aici, în aceste interviuri nu se spune totul.
am stat de vorbă cu cineva care a fost acolo şi la un moment dat s-a oprit.
Mi-a spus: am avut o înţelegere între noi, niciodată nu vom spune anumite lucruri, niciodată.
Aşa că niciodată nu se vor şti anumite lucruri care s-au întîmplat acolo.
Nu putem să ne imaginăm adîncimea la care s-a ajuns.
E cutremurător, nu înțeleg cum un om poate sa asa ceva, altui om, mai mult o asa batjocura la adresa lui Dumnezeu, ca vorbea de sărbătoarea nașterii Domnului.
Mi-a rămas în minte un cuvânt „dezumanizare”, e groaznic!!!
NU POT, înțelege de ce în ziua de azi sunt oameni care mai „plâng” după comunism, cred ca ei au fost cei care au beneficiat cel mai mult din comunism.
Am gasit un articol bun despre cei mai mari tortionari pe care i-a avut Romania in comunism, cred ca merita citit, sa fie cunoscuți și arați cu degetul de oameni!
http://old.cotidianul.ro/topul_tortionarilor_comunisti-24861.html
Se provoaca o suferinta prea mare celor care au trecut prin fenomenul Pitesti ;
prea mare ..
prin evocarea bestialitatilor deacolo .
Cum a ingaduit Dumnezeu pe acest Turcanu, nu pot intelege.
Acesta este un exemplu concret prin care un grup foarte mic de oameni pot, prin violenta extrema + muuuulta minciuna + imprejurari favorabile sa isi construiasca un adevarat imperiu… 😦 Fenomenul in sine nu este unic in istorie… 😦 doar ca la Pitesti au ajuns foarte departe 😦 , dar toate grupurile mafiote/teroriste au aceaste caracteristice…
„Cum a ingaduit Dumnezeu pe acest Turcanu, nu pot intelege.” Daca macar o singura data ai privi la toata tortura si la moartea Domnului Isus si te-ai vedea pe tine in fiecare om care l-a batut,l-a scuipat,te-ai vedea cu biciul in mina lovindu-L,cu mina stinga tinind cuiul iar ciocanul pe care-l tii in mina dreapta tintuindu-L pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu(si acest lucru l-am facut fiecare ) vei gasi raspunsul la intrebarea ta.LaGolgota Dumnezeu ne-a aratat cit de mult ne iubeste, la Pitesti, OMUL a raspuns la dragostea lui Dumnezeu.Turcanu sunt eu si tu si toti ca noi.Pitestiul arata cele doua fete ale omului.La Pitesti satana a pierdut inca odata.Ma doare suferinta lor dar in acelasi timp ma doare cind vad necinstirea lui Dumnezeu si lepadare de EL fara sa ne tortureze Turcanu.Cred ca ceea ce se petrece astazi este la fel de grav.Noi nu suntem lumini cum au fost cei ce au suferit pentru credinta lor in inchisorile comunite. Te poti imagina stind alaturi de un sfint ce a suferit laPitesi, el si tu in fata luiDumnezeu si sa spui „Doamne si eu te-am urmat”?Dragostea lui Dumnezeu si indelunga Lui rabdare acesta este raspunsul, Dumnezeu l-a si pe iubit pe Turcanu si l-a asteptat,l-ar fi strins si pe el ia piptu-i.
Terifiant…
Astfel de marturii te lasa fara cuvinte si stai pur si simplu si te intrebi daca in acei oameni, ale caror torturi erau de-a dreptul demonice, era macar o mica parte de umanitate.
Ma rog ca Domnul sa se atinga de acesti supravetuitori ai „fenomenului Pitesti”.
Ar fi bine sa fie obligatorie si aici vizionarea celor trei clipuri . 😦
sa nu mai citim alte postari pina ce nu cunoastem aceste lucruri teribile.
http://www.experimentulpitesti.org/public/video-clipuri/
… si Dumnezeu ma iubeste la fel de mult cum L-a iubit si pe Turcanu?….
Iata dulcele paradox al crestinismului.
Aici e o discutie pe ideea ca „Dumnezeu uraste pacatul si iubeste pacatosul”. Pacatosul nu poate fi disociat de pacatul lui. Este parte din el. Din natura lui.
Psalmul 5:6b spune ca „Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala”.
Si totusi, Isus ne cere sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit El. Daca ne cere asta in ciuda urii sale pentru oamenii aceia, e cu atat mai paradoxal.
Ce tine de natura pacatoasa a omului, aia o avem toti. La tortionari se manifesta insa in chip extrem de demonic.
Si totusi Cristos a murit pentru noi toti ! Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)
Umanistii pelagieni si altii ca ei care au obiectii legate de doctrina depravarii totale ar trebui sa asculte astfel de marturii. Bietii oameni umiliti si dezumanizati aveau dificultati in a-i incadra pe acesti tortionari. Erau demoni intrupati in oameni, erau oameni posedati, erau bestii …? Erau simplu oameni supusi pacatului. Daca nu sunt toti oamenii ca ei, daca nu suntem NOI ca ei, se datoreaza doar harului lui Dumnezeu. Noi crestinii ar trebui sa stim cel mai bine lucrul acesta.
Ei, ei, ei… eu la asemenea fenomene ma gandeam cand scriam la posturile despre minciuna… ( https://mariuscruceru.ro/2010/12/29/teologia-minciunii-p/#comment-51796 )
Acum poate ar fi necesar sa spun cateva secrete care in caz ca… (Doamne fereste!) vre-un cititor al acestu blog ar ajunge in asemenea situatii critice sa poata oferi victoria.
0) Inainte de toate trebuie iubit adevarul mai mult decat orice si trait pentru ca fara adevar nu poti avea suficienta incredere incat sa rezisti. Aceasta este conditia de ordin zero, fara ea tot ce urmeaza nu are nici cel mai mic rost…
1) Ipoteze fundamentale:
A) Dumnezeul Creator este intotdeauna in controlul lucrurilor. Totusi El poate permite MUUUUULTEEEE… atat lucruri bune/placute cat si rele/neplacute…. Dar deoarece Dumnezeu ESTE Drept, INTOTDEAUNA va da fiecaruia rodul gandurilor lui… Si contabilitatea faptelor unui om este scrisa in 3 locuri: in cer, pe pamant si in iad asa ca sansele ca cineva sa nu se reintalneasca cu propriile ganduri si rezultatul lor este zero.
B) Caracterul limitat al tuturor incercarilor si suferintelor. Toate evenimentele de pe aceasta planeta, fie bune fie rele au o trasatura fundamentala: sunt limitate in timp sau altfel spus au un timp dictat de Dumnezeu peste care NU pot trece. Aceasta perioada de timp este fixa si imposibil de schimbat.
C) Omul este o fiinta duala: trup si spirit. Cele doua componente pot lucra relativ independent chiar si cat timp omul traieste. Apoi in cer nu vor fi nici schiopi nici orbi pentru ca absolut orice defect fizic va fi reparat de Domnul Isus la timpul potrivit la cei care Ii slujesc (Maleahi 4:2).
D) Prin acest fel de tratamente oamenii rai (si in spatele lor Diavolul) doresc ca actionand asupra trupului (asupra spiritului nu pot actiona direct) sa transforme respectivul om intr-unul dupa chipul si asemanarea lor si implicit a Diavolului… Dar pentru aceasta este nevoie sa castige vointa acelui om, fara un act de decizie din partea omului respectiv acestia nu pot face prea multe.
2) Tehnici de aparare.
A) Primul si primul lucru care trebuie facut in asemenea situatie este o decuplare fata de lumea exterioara si o interiorizare mentala puternica, o intoarcere a gandurilor spre interior. Acest lucru NU ESTE DE INCERCAT daca aveti tendinta spre minciuna sau ati tolerat sa mintiti deoarece sunt sanse foarte mari sa nu mai reusiti sa reveniti in universul real (!) … 😦 Lupta desi este la nivel fizic are ca tinta interiorul, asa ca acesta trebuie protejat cel mai mult, lupta este pierduta cand interiorul cedeaza. Aceasta interiorizare are multe avantaje printre care si acela ca poate pur si simplu anestezia loviturile…
B) Niciodata, dar niciodata NU ACUMULA in interior rautatea din jur sau nedreptatile care ti se fac!!! Acumularea este alta cale directa spre nebunie… si in plus nu are nici un rost: oricum Dumnezeu este drept si va da fiecaruia dupa activitatea lui asa ca acumulandu-le ii iei cumva locul lui Dumnezeu ceea ce nu va fi tolerat si va duce la prabusirea ta mai repede sau mai tarziu dar calea este sigura… Totusi apare intrebarea: „Cum sa nu acumulezi?” Raspunsul este: „Incredinteaza-le lui Dumnezeu intr-o discutie mentala cu Domnul Isus (rugaciune mentala).” Este nevoie de ceva exercitiu care se poate face si in „vreme de pace” fara prea mult efort.
C) Pastreaza-ti calmul intotdeauna! Nu permite sentimentelor sa te contoleze! Acest lucru se exerseaza din timp…
D) Castiga batalia minut cu minut. Rugaciune mentala + rabdare. Concentrarea atentiei spre o entitate exterioara (Dumnezeu) va avea efect de anestezic. Si sa nu uitam ca totul are un timp bine stabilit dinainte. Cand va expira timpul va trece si incercarea.
3) Tehnici de atac.
Aici nu discut…
Sunt câteva lucruri care trebuie spuse răspicat şi discutate în clar, cât ar fi de grele. Nu există multe obiecţii la cele spuse de dumneavoastră, în cazul în care eroul principal este „singur pe lume”, sau când deciziile referitoare la propriul lui martiraj nu pot afecta alte persoane. Acestea din urmă mai au sau nu libertatea de a-şi accepta sau respinge propria jertfire, faţă în faţă cu Dumnezeu, dacă decizia o ia altcineva în locul lor? Chiar când e vorba de grupuri compacte, cum ar fi o familie, poate cineva lua hotărâri supreme în dreptul tuturor fără niciun fel de problemă de morală creştină? De fapt, problema ar fi dacă jertfa lui Avraam rămâne o cerinţă cotidiană pe mapamond, după Jertfă şi Înviere? Refuzul martiriului este cădere din har cu respingerea definitivă a mântuirii? Creştinismul de azi se cam fereşte de radicalism, martiri mai există dar cât mai departe, iar Matei 10:37 e uitat în detrimentul altor versete mai comode. În momente de cumpănă ar trebui să mai luăm în calcul şi cerinţa de a nu-L ispiti pe Dumnezeu? Pentru că, am impresia, afirmaţi cumva că dreptatea lui Dumnezeu se manifestă obligatoriu aici, acum sau cel mult în timpul limită suportabil, deci dacă un om o păţeşte rău şi peste limită e clar că e vorba de un tratament meritat, rodul gândurilor lui – altfel drepţii scapă fără nicio umbră de îndoială. Măcar cât la Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să fie…
Mesajul meu era pentru situatii critice. In asemenea situatii de regula nu ai rude/prieteni/cunoscuti aproape si chiar daca ar fi aproape nu sunt demni de incredere…
Apropiatii trebuie sa inteleaga si vor intelege daca chiar iubesc cu o dragoste adevarata asemenea decizii. O persoana care cere o iubire mai mare decat cea pentru Dumnezeu nu este vrednica de nici un fel de iubire… 😦 deoarece ii pierde pe cei care o iubesc…
Sa nu uitam niciodata ca totusi Dumnezeu este cel care decide in ultima instanta daca este necesara jertfa de martir, noi acceptam ceea ce El alege pentru ca El intotdeauna alege cea este cel mai bun lucru pentru cei care Il iubesc.
Daca dreptatea lui Dumnezeu se manifesta automat nu ar exista martiri, si toti care au comis crime ar muri instant… Inca nu traim intr-o epoca a dreptatii absolute… Spun doar ca Dumnezeu este drept si ca absolut nimic din ce se face nu se uita: nici bun, nici rau: Amos 8:7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodata nu voi uita niciuna din faptele lor!”
@Aici e o discutie pe ideea ca “Dumnezeu uraste pacatul si iubeste pacatosul”.
este o idee; dar nu luata din Scripturi, nu?
N-am intinlit-o.
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu.
Pentru mine e destul de clar
Pot spune ca este cutremurator ce comunismul prin propaganda lui putea face unor oameni.Personal am avut ocazia sa ascult marturia unui frate mai in varsta(pacat ca nu ii tin minte numele) despre experienta lui in inchisorile comuniste pt faptul ca se considera crestin.Ma pus in lacrimi atunci cand recita din cap capitole intregi din biblie,lucru care spunea ca la facut sa isi tina credinta in Domnul in timpurile acelea grele.
Marturia acestor eroi trebuie tinuta inainte,ceva din care noi trebuie sa invatam,sa pretuim libertatea care o avem,mai ales libertatea de a crede,a sluji Domnului.
Cutremurător! Cu adevărat toate acestea trebuie neapărat spuse copiilor, tinerilor din şcoli. Să ştie şi ei ce greşeli cumplite s-au putut face în acele vremuri! Să ştie adevărul!
După 1990, când a apărut pentru prima oară cartea „Fenomenul Piteşti” a lui Virgil Ierunca, am avut şansa de a-l asculta pe un supravieţuitor, care ne-a povestit cum a fost acolo. Mărturii terifiante. Mi le-am reamintit acum, ascultând aceste mărturii la fel de cutremurătoare.
Multumesc pentru articol si filme. Doream sa le vad.