Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
exercitarea dreptului la opinie este o utopie si, practic, impracticabila. daca spui ce ai pe limba imediat esti taxat ca superi pe cutare, ca jignesti pe cutare.
este in aceiasi categorie cu utopia de a fi sau a pretinde ca poti fi obiectiv. este imposibil. omul prin definitie este influentat de anumite criterii, idei pe care si le formeaza si pe baza carora isi zideste un sistem de gandire. omul nu poate fi obiectiv. cine pretinde ca este capabil sa fie obiectiv, mie imi pare ca minte. in cel mai bun caz, ar trebui sa ne exprimam parerea subiectiva si sa ne asumam responsabilitatea.
iar in societate, biserica nu are cum sa tolereze statul, pentru ca biserica a fost creata in sisteme politice. e drept, teocratia este sistemul ideal, dar ma intreb cum transformam functiile care acum nu mai exista: mare preot, preot, profet, si altele. sustinem preotia universala? sustinem ca pastorii ii inlocuiesc pe preoti? atunci se anuleaza prima intrebare si instauram o ierarhie. Bine. ne alegem un rege, dar pe cine? ca toti care sunt acum au proprietati, mai mari mai mici, si nici unul nu se indeletniceste cu Scriptura cum ar trebui.
deci? ce urmeaza?
noi de stat nu ne putem desparti, nici ca indivizi, nici ca biserica. in el traim, in el cotizam, in el suntem nedreptatiti.
Și totuși nu sunt, în sine, virtuțile evanghelice compatibile cu democrația liberală? În general, nu („Să nu judeci!”, „întoarce și obrazul celălalt!” ar nimici pur și simplu orice stat de drept.)!
1. Ioan 7:24 (Romanian)
Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.
2. Democratie = Tirania majoritatii.
din pacate, guvernele nu sunt conduse pe baza de dreptate si bunastare a celor care i-au ales, ci dupa interese.
minciunile si incercarile de pastrare a puterii pentru fura si mai mult sunt cat se poate de clare in prezenta guvernare.
Nu ma refeream specific la noi… dar se aplica. De asta SUA nu este o democratie si o republica. Statele pot respinge anumite legi, sunt diferente intre legi intre state, etc. Si puterea, prin constitutie ajunge la individ in cele din urma. Dar e complicat si la ei, si nici la ei nu se respecta constitutia (asa ca fapt divers).
Dar e deja pe langa subiect, doar vroiam sa subliniez ca ideea pe care o avem noi cand ne gandim la democratie nu exista. E o iluzie. Nu zic ca nu se aplica, ci pur si simplu nu exista, si e acea imagine frumoasa: „doi lupi si o oaie voteaza ce se mananca la cina”.
Plus acea referinta la judecata… in Biblia mea nu scrie sa nu judeci „punct”, e o virgula dupa.
Pace
Biserica Domnului nu are nici o legatura cu statul,asa cum nu are cel credincios cu necredinciosul,absolut nici una.
Ea e supusa Capului[Hristos]
Pace
nu are biserica nici o legatura? definiti legatura, va rog.
credinciosul are ceva in comun cu necredinciosul, e inca om.
Pingback: Jonathan Edwards la Yale, nostalgii cu albine, patrimoniu românesc « La patratosu