Bucuria botezului – Nicolae Steinhardt

Publicat pe 7 februarie 2011 de Marius David
Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce-nseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii. S-ar zice că de fiecare dată asediatorii urcă mai sus şi lovesc mai cu poftă, cu precizie. Va să zică este adevărat: este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine.
Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată şi deplină. Linişte. Şi o absolută nepăsare. Faţă de toate. Şi o dulceaţă. În gură, în vine,şi muşchi. Totodată o resemnare, senzaţia că aş putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngăduitor care se împrăştie pretutindeni, nu localizat pe buze. Şi un fel de strat de aer blând în jur, o atmosferă asemănătoare cu aceea din unele cărţi ale copilăriei. Un simţământ de siguranţă absolută. O contopire mescalinică în toate şi o desăvârşită îndepărtare în senin. O mână care mi se întinde şi o conivenţă cu înţelepciuni ghicite.
Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii, Editura “Dacia”, Cluj, pag. 84
Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Citate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 Responses to Bucuria botezului – Nicolae Steinhardt

  1. Avatarul lui Paul Pantea Paul Pantea spune:
    7 februarie 2011 la 12:41 pm

    Ce e frumos e ca intreaga carte, peste 500 de pagini, e scrisa la fel. In acelasi spirit.
    Put your hands up for Steinhardt. 🙂

    Răspunde
    • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
      7 februarie 2011 la 2:32 pm

      DA, Paul, este una dintre cărţile pe care le voi prezenta la mitraliera de cărţi, rubrica anunţată, mi-a marcat viaţa poate că la fel precum imitatio Christi sau Ortodoxia lui Chesterton,
      cel mai tare compliment pe care l-am primit vreodată a fost al părintelui Pintea, ucenicul lui Steinhardt, cel care apare şi în film.
      Cînd ne-am întîlnit… daţi-mi şi mie voie la puţintică nebunie… mi-a spus… pe noptieră am două cărţi… Jurnalul şi Întoarcerea din Oglindă…
      🙂
      se înţelegecă am rîs cu poftă, întoarcerea nu merită nici să stea sub noptiera pe care stă Jurnalul,
      dar nu pot să spun că nu mi-a plăcut complimentul acela, Doamne iartă-mă pentru mîndrie şi nebunie.

      Răspunde
  2. Avatarul lui Alex Alex spune:
    7 februarie 2011 la 2:24 pm

    Extraordinară mărturie! Şi un om cu totul excepţional. Ca „fiu al lui Avraam”, pentru el botezul a însemnat cu mult mai mult. Convingerea că a aflat „Calea”!

    Răspunde

  3. Pingback: Tweets that mention Bucuria botezului – Nicolae Steinhardt | Marius Cruceru -- Topsy.com

  4. Avatarul lui Un pacatos Un pacatos spune:
    7 februarie 2011 la 5:04 pm

    Marturia nasilor, suficienta pt. botezul copiilor:
    ” Şi văzând Iisus credinţa LOR, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5);
    S-au botezat toti, adulti si copii:
    ” Am botezat şi CASA LUI Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.” ( I Corinteni 1: 16);
    ” Iar după ce s-a botezat şi ea şi CASA EI, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem.” 9 Fapte 16: 15).

    Răspunde
  5. Avatarul lui sam sam spune:
    7 februarie 2011 la 9:56 pm

    Cred că m-am născut cu un handicap: nu am simțit niciodată nevoia botezului, împărtășaniei sau altor acte de cult. Par să promită mai mult decât pot oferi. Ca simboluri nici atât nu mă atrag, se autofaultează și mai rău.

    Ce credeți mai am vreo șansă dacă rămân cu atitudinea asta până la capăt? Sau să mă auto-declar eretic și să-mi pregătesc singur vreascurile pentru rug?

    Răspunde
    • Avatarul lui Paul Pantea Paul Pantea spune:
      8 februarie 2011 la 3:42 am

      In ce priveste cina, Isus spune: sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.

      Răspunde
    • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
      9 februarie 2011 la 12:54 am

      da, ridici o problema interesantă… actele de cult nu se fac în urma faptului că simţi sau nu nevoia.
      unii nu simt nevoia să se spele pe dinţi şi… totuşi.
      este o chestiune de bună creştere spirituală, deşi se pot explica lucrurile şi dintr-o altă perspectivă decît cea a igienei spiritual/comunitar/eclesiale.
      am scris ceva pe chstiunea asta, voi incerca sa public in serial, daca voi putea, dar nu vreau sa stric ideea prin povestirea sfirsitului.

      Răspunde
      • Avatarul lui sam sam spune:
        9 februarie 2011 la 12:27 pm

        Cred că am uitat periuța de dinți și sunt deja pe avion.
        Sunt în drum spre colegii mei din jungla amazoniană unde voi ține o prelegere despre riscurile apariției cariilor odată cu deschiderea unui nou KFC în zonă.

        Răspunde
  6. Avatarul lui horvathliviu horvathliviu spune:
    7 februarie 2011 la 11:17 pm

    Jurnalul fericirii a lui Steihardt il purtam mereu cu mine, sa il dau oamenilor sa citeasca. Lucrez la o terapie intensiva unde mai toti care vin se gandesc la moarte, si iminenta ei, si am oarecum prilejul sa le ofer oamenilor ceva despre Cer. Daca le-as inmana Scripturi, ar zice ca is iehovist, si eu sunt prea mandru sa ma catalogheze astfel.
    Il iau pe Steinhardt, le place la toti, nu-l refuza nimeni. Insa asa inmanandu-mi cartea am ramas fara el, ca pacientul s-a dus la cele vesnice, si Jurnalul Fericirii in desaga lui, iar eu ce sa ma duc sa-i cotrobaiesc prin lucruri. Am ramas oricum cu bucuria ca acel om a citit din Jurnalul Fericirii in ultimele lui clipe .

    Răspunde

  7. Pingback: Îmbătrînirea lui Akkerman, Cel mai imprevizibil lucru şi Bucuria botezului « La patratosu

Răspunde-i lui horvathliviu Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.