Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Na ca l-am asultat si noi desi nu am fost acolo, la concert.
Foarte placut, va multumim.
nu se compară cu realitatea.
sper ca anul acesta să reedităm evenimentul, de data asta chiar cu Theorba
Ce părere să am, Mihaela, proastă!
Sînt foarte dezamăgit că mă atacă tot felul de jurnalişti rataţi şi care nici măgar nu şi-au făcut investigaţia jurnalistică cum trebuie.
Eu unul mi-aş fi găsit mult mai multe chestiuni rele…
Mă face să rîd individul. Acum cea mai groasă căutare pe blogul meu este „Cruceru şi Eminescu” 🙂
N-am avut parte pînă acum de oponenţi demni de atenţie şi de luat în seamă … din păcate… (sau din fericire?)
Unde am greşit eu? Că le-am dat atenţie celor care nu ar fi meritat-o oricum. Speram şi eu ca măcar de data asta să mă atace cineva care ştie să scrie. Măcar asta merit, nu? 🙂
De data asta n-am mai greşit.
O asemenea mizerie nu merită „dreptul la replică”, dar nici popularizare.
De asta nici nu ţi-am lăsat link-ul.
Frate Marius, oameni astia nu va cunosc indeajuns sau sunt invidiosi, asa ca nu va faceti inima rea. Am ajuns la concluzia ca sunt mai inteleapta decat ei, desi ei stiu sa scrie, pentru ca nu m-am lasat dusa de prima impresie. Suntem mult mai multi aceea care va respectam si va stimam pentru ceea ce sunteti. Domnul sa va binecuvinteze.
nu, stai linistita, Naomi, nu-mi MAI fac inima rea,
am invatat lectia
in 2007
🙂