Mi s-a întîmplat de vreo două ori să îmi aud predicile în gura altora. Am avut un sentiment împărţit. Un pic de suprindere semifurioasă şi un pic de măgulire semiflatantă. Se poate oare vorbi de copyright în acest domeniu?
Don Carson, unul dintre cei mai respectaţi exegeţi ai lumii evanghelice (pe cît de mare pe atît de smerit. Am avut prilejul să îl cunosc datorită prof. dr. Bob Yarbrough în urmă cu ceva timp) spune următoarele:
Question: When has a preacher crossed the line into plagiarism in his sermon?
First: Taking over another sermon and preaching it as if it were yours is always and unequivocally wrong, and if you do it you should resign or be fired immediately. The wickedness is along at least three axes:
(1) You are stealing.
(2) You are deceiving the people to whom you are preaching.
(3) Perhaps worst, you are not devoting yourself to the study of the Bible to the end that God’s truth captures you, molds you, makes you a man of God, and equips you to speak for him. If preaching is God’s truth through human personality (so Phillips Brooks), then serving as nothing more than a kind of organic recording device in playback mode does not qualify.
Incidentally, changing a few words here and there in someone else’s work does not let you off the hook; re-telling personal experiences as if they were yours when they were not makes the offense all the uglier. That this offense is easy to commit because of the availability of source material in the digital age does not lessen its wickedness, any more than the ready availability of porn in the digital age does not turn pornography into a virtue. (Occasionally preachers have preached a famous sermon from another preacher, carefully noting their source. That should be done, at most, only very occasionally, but there is no evil in it.)
Second: Taking over the structure, perhaps the outline in exact wording, and other significant chunks, while filling in the rest of the substance yourself, is not quite so grievous but still reprehensible. The temptation springs from the fact that writing a really good outline is often the most creative and challenging part of sermon preparation. Fair enough: If you „borrow” someone else’s outline, simply acknowledge it, and you have not sinned.
Third: In the course of diligent preparation, you are likely to come across clever snippets and ways of summarizing or formulating the truth of a passage that are creative and memorable. If you cite them, you should acknowledge that they are not yours, either with an „As so-and-so has said” or an „As someone has said.” This discipline keeps you honest and humble.
Fourth: If you read widely and have a good mind, that mind will inevitably become charged with good things whose source or origin you cannot recall. Often such sources can be tracked down fairly easily. On the other hand, do not become paranoid: A well-stocked mind is the result of decades of reading and learning, and ought to overflow easily and happily with gratitude toward God to the blessing of God’s people.
Johann Albrecht Bengel (1687-1752): „Apply yourself wholly to the text; apply the text wholly to yourself.”
Citiţi restul articolului AICI
Marius Cruceru 
Da si eu am auzit de doua ori predici de ale lui Fr.Iosif Ton rostite de la acelasi amvon, si mult mai tarziu repredicate de altcineva,pastor.
Pe cand predicile Frarelui Ton erau inregistrate pe magnetofon si multiplicate de nenumarate ori,unii dupa ce le ascultau de multe ori ajungeau sa le memorizeze.
Ce vremuri! oare cati mai inregistreaza astazi predicile?
a fost una tare de tot cu cineva din comunitatea noastră, cred, atît de mult i-a copiat lui Iosif Ton predicile încît a ajuns să spună:
„Pe cînd eram eu la Oxford… „.
Trist, nu-i aşa?
Dar la fel de tristă este şi partea cu „eu la Oxford” 🙂
da, a mai fost un caz, povestit pe-aici..
” cind eram la studii universitare” , insa fratii stiau ca n-a fost plecat din zona niciodata la scoala. 😦
gradina e mare si plina de pomi „nefructiferi „. 🙂
Eu ma gandesc ca acest domeniu este unul in care nu are sens copyrightul, castigul este intotdeauna doar de partea auditoriului iar opera in sine, in mod normal, ar trebui sa izvorasca dintr-un altruism pur asta insemnand ca, daca este de valoare si se replica de altii, nimeni nu are de pierdut, in plus, nu exista recompense materiale (sau cel putin n-ar trebui sa existe).
Dezavantajul daca exista e doar in ograda „replicatorului” care indura penibilul situatiei de a expune predica altuia.
E adevarat ca mai sunt aspecte ale problemei legate de calitatea replicarii si distorsionarea mesajului dar asta tine tot de calitatile „replicatorului” (care s-ar putea intreba mirat: oare ce-am gresit?)
nici dvs. n-ati gresit mult, doar ca e furt, necinste, inselarea ascultatorilor prin a pretinde ca-i al a tau ce-i al altuia si lene din partea „replicatorului”, etc. tot ce mentioneaza Carson
niste mizilicuri …
nu cred ca trebuie legea „copyright”-ului pentru a ca ceva sa fie catalogat furt.
cistigul e poate al auditoriului, pacatul al „replicatorului” cu siguranta.
decit asa mai bine sa mearga si sa spuna ce-i „da Domnul” in momentul acela. se mai practica inca …
Cand ne dam drept cine nu suntem, da. Dar cand predicile sunt folosite spre a intelege anumite chestiuni si apoi folosite (in limbaj propriu) pentru zidirea altilor, nu vad problema. Dimpotriva, acesta este scopul nostru si eu as incuraja ca predicile bune sa fie folosite si de altii, dar nu furate.
Si o carte influenteaza. Ne da infrormatii, le putem analiza etc. Predicile, la fel.
In plus, consider ca o predica trebuie spusa in mod unic de cel ce predica. Nici macar „proprietarul” predicii nu o poate reproduce cand o spune, decat daca o citeste. Eu nu sunt de acord cu predica scrisa, desi o accept. Sunt de acord cu citirea unor mesaje in Biserica, chiar in timpul alocat predicii, dar le inteleg diferit. Consider predica ceea ce rezulta si prin contributia noastra, si avand in vedere destinatarii si avand in vedere lucrarea Duhului, precum si multe altele.
*altora 🙂
probabil si cantarile comune sunt tot furt,daca ne uitam din acest punct de vedere
nu va,,,,,,,,,,,,ti inspirat de la nimeni nici o data.OT
Cristina,
eu cred ca Dumezeu celor care le-a dat darul sa predice, le-a dat si „materialul”
si ca nu este un dar pentru toata lumea.
Sa o faca cei pe care Domnul i-a harazit;
de asta suntem adormiti, pentru ca nu se transmite puterea Celui care inspira.
Apoi, de ce sa ascultam pe cei care nu umbla corect cu darurile lor?
Nu le au, dar le fura; dupa cea mai simpla logica: fac un lucru urit si daca cumva Il iubesc pe Domnul, ar trebui sa scape urgent de acesta pata pe cugetul lor.
Nu v-ati gandit ca poate sunteti calauzit de acelasi Duh (dv si copypaste-rul)? 🙂
De fapt va simtiti jignit …. sau onorat?
Faptul ca cineva va foloseste ideile si va imbratiseaza si impartaseste teologia, eu nu vad ceva rau in asta, dar cel care va „recita” predicile pentru slava desrta ….. este oribil, dar poate o face inconstient si nu cu rea vointa.
Si inca ceva, predicile nu sunt ale dv, ci ale noastre, daruite de Duhul Domnului prin dv. 🙂
spuneti-mi spre a cui slava spune cineva cuvintele altuia, ca si cum ar fi ale lui?
poate fi spre slava lui Dumnezeu?
Excelent spus. Subscriu @Otniel! Scopul e vestirea Evangheliei si nu cresterea in ochii oamenilor.
Asa este, in cazul in care se urmareste propria slava, fenomenul e similar cu frauda la examene diferenta consta doar in miza: slava sau nota …
La fel si predicatorul, primeste intelepciune de la Domnul, chiar descoperirea unor taine, dar spiritual supranatural… Asa ca…
Dumnezeu ne lasa sa-L copiem, ba chiar sa-L urmam. Nu in sensul furtului, umblarii dupa faima etc. Sper ca m-ati inteles.
Am spus ca spre slava desarta.
Am auzit si eu o predica redata de un frate atat de bine chiar si prin gestica si mi s-a parut ridicol, deci este o pierdere de vreme, nimeni nu primeste astfel de predici. Dar se intampla ca cineva sa redea un gand al unui alt frate si sa-l dezvolte sau sa-l redea pur si simplu pentru ca da bine cu tema pe care o predica, ce-i rau in asta? Si intreb pentru ca stiu ca sunt frati care nu asculta predidici inrejistrate, tocmai ca sa nu fie influientat.
PS Nu le am eu cu astea, intreb si zic si eu din curiozitate.
…. inregistrate
Nu-i vorba de slavă pentru cel care este „original”, este problema celui care nu îşi ia timp să stea în meditaţie, în muncă, cu Domnul, să scoată gînduri vechi şi noi din vistieria inimii lui.
Dacă nu este în stare de aşa ceva, atunci trebuie să îşi schimbe meseria,
nu este chemat.
„Se poate vorbi de copyright în acest domeniu”? În mod cert, da! E în litera a din art. 7 (LEGE nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe)
.
CAPITOLUL III
Obiectul dreptului de autor
Art. 7. – Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.
Si ce tip de opera e predica? Unde o incadram – nu ati specificat?
lit. a
multumesc
art 7 . Constituie obiect al dreptului de autor( …nu citesti ce este dupa , pina la enumerare… ) :
a) …..predicile….
Asa ca sa nu ati faci probleme daca e o opera , cu valoare sau nu , important este sa fie originala….probabil ar trebui sa fie inscrisa intrun registru al dreptului de autor (predica )?
🙂
ce vorbesti don-le?
chiar asa?
mata fabrici opere predici?!
pai alea nu mai e predici! ie opere!
stii cine inspira predicile?
nu.
stii care-i diferenta?
….
nici n-o sa stii niciodata…
…
pe opera predica esti propitar! corect.
da despre opera inspirata de ALTCINEVA MAI DE SUS CE SCRIE ?
in lege ! sau nu crezi in ALTCINEVA?
sau legea nu prevede si varianta asta?
Mulţumim!
Este un text important!
nu stiu daca m-am facut destul de inteles; graba…
consider ca rostul predicii este de a fi preluata de ascultatori – printre altele – si re transmisa ca pe un mesaj din partea lui Dumnezeu, tinand cont ca ea se vrea a fi un mesaj inspirat de Dumnezeu si nu o opera litarara; iar inspiratia lui Dumnezeu nu intra sub incidenta legii copy right, fiindca tocmai pe asta se bazeaza: faceti cunoscut … si nicidecum tineti ascuns si nu distribuiti acest mesaj…
scuze pentru graba
Exista legea copyright-ului, dar mai exista si lege divina!
Asa cum in ciuda faptului ca homosexualitatea este legala in anumite parti crestinii nu vor deveni homosexuali, tot asa, in ciuda faptului ca exista o lege a copyright-ului / dreptului de autor, crestinii pot opta sa nu-si apere cu atata ardoare interesele financiare, ci pot folosi alte tipuri de licenta pentru munca lor. Mai multe puteti citi aici: http://stiri.resursecrestine.ro/74236/crestinii-si-copyright-ul-drepturile-de-autor
şi care este legea divină, Laurenţiu în acest context?
Nu-i vorba de apărarea intereselor financiare, problema este mult mai complexă, dar mă tem că nu ai rădbare să citeşti miile de comentarii de la postarea despre Torentul creştin cu furăciuni. Pui prea simplu problema pe link-ul dat,
Este adevărat, simplificarea şi generalizarea ne conduc spre odihna gîndirii, dar nu asta este scopul.
think!
de ce sa te deranjeze ca pastor daca predica ta care are „priza la public” este folosita si de alti pastori. eu zic c-ar trebui sa te bucure ca ajunge cuvantul la cati mai multi oameni. ori pt ce si de ce predici? pt autenticitate, faima, renume, etc? asta e scopul?
otniel vorbeste mai sus despre inselarea auditoriului. imi vine sa rad. adica inseli auditoriul cu evanghelia, cu ce ti-a pus Domnul in inima sa spui oamenilor? crezi ca intereseaza pe omul care asculta predica a cui este? nu este predica pt invatatura? n-are trebui ea sa hraneasca spiritual omul si nu orgoliile celor care predica?
Cred ca domnul Otniel vorbeste despre inselarea asculatorilor pentru ca asta este exact ceea ce spune si autorul articolului mai sus. Si sa nu radeti, pentru ca inselaciunea se numeste tot pacat! In plus, va marturisesc ca ma intereseaza a cui este predica pe care o ascult si cred ca exista o legatura intre personalitatea predicatorului si mesajul transmis. Din acest motiv, consider ca este mai bine sa prezinti inaintea bisericii 2 idei simple pe care le stapanesti si cu care te-a luminat Dumnezeu in momentul tau de studiu, decat sa incerci sa imiti cuvintele mari si expunerea pompoasa a unui predicator faimos, dar care ar suna fals in gura ta. Dar cu conditia ca cele 2 idei simple sa nu te faca sa crezi ca nu mai e loc de studiu.
eu nu am spus ca inselaciunea nu este pacat, insa eu nu consider inselaciune daca cineva preia ideile cuiva dintr-o predica, care teoretic ar trebui sa fie pt zidirea ascultatorilor.
nu am de unde stii a cui este predica daca eu o ascult pt prima data. sincer pana acum nici nu m-am gandit ca cel care predica ar fi putut „fura” predica de la un alt predicator, chiar daca am intalnit idei pe care le-am auzit si in alte predici. nu-mi trec astfel de ganduri prin cap atunci cand ascult o predica. daca mi-a placut predica, f bine. sa fie sanatos si cel care se bate cu pumnul in piept „e ideea mea, e munca mea”, si cel care o „fura”, si eu care o ascult.
daca un pastor prezinta idei auzite in alta predica, de ce trebuie gandit neaparat ca vrea sa fie si el pompos si faimos? ca este sincer si ca vrea sa impartaseasca cu credinciosii ce-a ascultat si de ce nu, invatat, de ce nu ne gandim?
m-ar interesa si pe mine sa ascult (pe net) niste pastori din astia pomposi si faimosi. poate imi dati niste nume. preferabil in romaneste.
Aici intra cei care nu se pregatesc pentru a transmite un mesaj ci pentru a-si gasi faima si „aplauze”. Persoana despre care am scris mai sus ca „repeta” predica nu prea avea o viata de crestin, nu prea era dus pe la Biblie, despre acestia este vorba.
Cand acestia asa zisi „copiatori” deschid gura se cunoaste ca este fals mesajerul iar mesajul este jalnic. auzi foituri pe banci, tuse fortate etc, plictiseste pentru ca nu i se potriveste mesajul.
Da, este inselare prin faptul ca pretinde ceva ce nu ii apartine, pretinde ca a studiat ceva ce este de fapt studiat de altcineva.E penibil sa predici ceva ce a pregatit altul.Si oricum…pregatirea unei predici implica multe lucruri.Nu va temeti, nu sunt predicatoare!:)
Bravo!
Sustin punctul tau de vedere. Toata lumea il citeaza pe Apostul Pavel dar nimeni n-a spus pana acum ca e plagiata predica cuiva care il citeaza. Parca vad ca sar pe mine o gramada si sa-mi spuna ca e cuvantul Scripturii si e normal ca sa-l citezi, dar identica e situatia si in randul oratorilor de azi. In fapt fiecare ia cate ceva de la cineva (prin ceea ce a citit), diferenta o face capacitatea de sintetizare a informatiei si forma IN CARE O EXPUI.
atunci să o înregistreze şi să pună televizorul pe amvon, se răspîndeşte mai bine.
PRefer să-mi „interpretez” singur predicile.
cel mai prost ies în gura unui jalnic interpret.
Daca sunteti ‘pe jumatate furios, pe jumatate flatat’ ca v-a furat cineva predica inseamna ca predica respectiva nu a fost prea inspirata. Duhul sufla unde (si cand) voieste si prin urmare nu poate fi reprodus, multiplicat, furat etc. Asa ca stati linistit, nu va poate fura nimeni predica, decat daca e o predica de idei. Necazul e ca sunt prea multi predicatori profesionisti pe lume. Si prea putin Duh!
da, uite că s-a întîmplat să îmi sufle mie data aia şi sînt neliniştit cînd îmi văd frazele… unele pe muchie de cuţit hermenutic deformate (neînţelese fiind) de vreun om care nici n-are simţul paradoxului şi al oximoronului, iar metafora îi este la fel de străină ca anacolutul intenţionat.
Problema este inimia fiecaruia, pentru ca din moment ce o predica este rostita sau publicata tu nu mai ai nici un control asupra felului in care va fi folosita mai departe.
Am si eu o mare problema cu pastorii care iau predici de pe internet sau din alte surse si vin si fac mare caz cu ele la amvon. E jenant, unii mai zic si „Domnul mi-a pus pe inima acest mesaj” sau „este un mesaj din partea Domnului”. cine ştie, până la urmă „Domnul” poate ca pune pe inimă predici la unii prin internet, prin site-uri, sau prin predicile altora, mai putin prin studiul perseverent al Cuvântului şi prin rugăciune.
Personal si in acest domeniu sunt motivat sa fac dupa exemplu lui David, care zice: „Nu voi aduce Domnului ce este al tău (sau al altuia), şi nu voi aduce ardere de tot care sa nu ma coste.” 1Cronici 21:24
Cred ca acesta ar trebui sa fie principiul fiecărui predicator, slujitor, creştin.
Chiar asa “Domnul mi-a pus pe inima acest mesaj”…luat din studiul lui Beniamin Faragau:)).
Si atunci…? Nu mai folosim studiile de Beniamin Faragau?
Sau nu uitam sa amintim autorul?
Exact.Asta nu-i inselare?
se poate vorbi de copyright din momentul cand crestinismul a devenit o industrie!
nu mai putem canta o cantare daca nu cerem voie nu stiu cui,(despre partituri de cor sau orchestra este si mai complicat ,trebuie aprobari scrise ca sa le poti folosi) nu putem recita o poezie daca nu e de acord autorul(daca mai traieste), acum vezi doamne toata biblia a fost epuizata de marii oratori, si daca a ingaduit Dumnezeu sa ne bucuram de tehnica internetului nu ai voie sa te inspiri ca esti acuzat de plagiat!
in general marii oratori pe care-i avem par cam vestejiti , ii apasa greu povara functiilor, activitatilor , deplasarilor(interne si mai mult externe), suprasolicitarii. Am pus putina ironie, dar oare este si ceva adevar??
ce vremuri grele ai ingaduit peste noi, Doamne!
În categoria înșelătorilor intră și cei a căror predică e compusă în cea mai mare parte din citate din Scriptură fără să menționeze cine este Autorul. Nu știu dacă El e flatat sau supărat în cazul ăsta. Sau poate că El e right și fără cop(y)(ii)
Oare de ce nu a „recunoscut“ Marcu, evanghelistul, că ceea ce spune el este de la … Petru? Oare de ce o numim până astăzi Evanghelia lui Marcu când orice școală de teologie o prezintă ca pe vorbele lui Petru traduse de atâtea ori de Marcu din colo de perimetrul vorbitorilor de „evreiește“până ce acesta le-a putut chiar așterne pe hârtie?
Marcu si Petru au lucrat mana in mana cu Dumnezeu. Petru nu stia sa scrie iar Marcu nu avea axperienta lui Petru si puterea, s-au compensat unul pe altul.
extremele intotdeauna-s gresite.
pe de o parte a pretinde cuiva ca pentru orice idee pe care o citeste sa spuna in predica a cui e sau ca nu-i a lui mi se pare a fi mai catolic decat papa
pe de alta parte a copia predica cuiva si a o expune cu nonsalanta dand impresia ca ai transpirat si ai fost inspirat e culmea mandriei.
daca Cuvantul rostit de cineva ma transforma, nu mai e cuvantul lui, e al meu. e parte din mine, il spun din inima prin prisma experientei personale – fara a respecta neaparat cele 3 puncte clasice ale predicii. cand il impartasesc cu altii nu e pentru ca l-am citit de undeva ci pentru ca a produs o transformare in mine.
daca-l spun doar ca sa impresionez pe altii e intr-adevar o atitudine de condamnat.
cred ca fiecare trebuie sa ne judecam pe noi insine pentru ceea ce spunem si motivul pentru care spunem ceva.
Jeremiah 23:3030Therefore, behold, I am against the prophets, saith the LORD, that steal my words every one from his neighbour. (KJV)
De aceea, iata, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care fura cuvintele Mele, fiecare de la aproapele sau.
Draga frate Daniel,
am văzut că aţi fost atacat pentru susţinerea „plagiatului”. Asta este gluma serii, să îl ataci pe Daniel Brânzei pentru împrumut de idei sau pentru apărarea pro domo a plagiatului, cînd rarissime vezi om mai creativ la amvon. 🙂
Și încă ceva, cum se explică pasajele citate aproape verbatum din 2 Petru 2:10-17 si Iuda 8-12 ? Cine de la cine a „plagiat“? Sau au „plagiat amandoi pe un altul ¿
Ne naștem toți ignotanți. Ceea ce știm este rezultatul interacțiunii noastre cu părinții, prietenii, educatorii, cărțile, predicile și filmele cu care ne-am întâlnit pe parcurs. Este bine că autorul face deosebire între o împrumutare și alta.
Este greu să pui „copyright“ pe adevăr! Cine are dreptul de original asupra tablei înmulțirii? Dar asupra teoremelor? Cei care le-au „descoperit“ și-au pus numele pe ele … Însă înainte de a fi descoperite oare ele nu existau? Cine le-a pus acolo ca să fie descoperite? Ale cui sunt de fapt? Adevărurile pe care le „descoperim“ și predicăm noi ale cui sunt de fapt? De ce lauzi „ca și cum nu le-ai fi primit“ ?
Scriu deobicei pe cărțile mele „No copyright, just spread the light!“
În domeniul răspândirii adevărului, nu opri decât doar ce este „al tău“ și „de la tine“. Oricum, oamenii n-au mare trebuință de ele. Oamenii au nevoie de „adevărul care vine de la Domnul“.
Ma bucur de ceea ce ati spus.
Cartile dvs (cele pe care le detin) mi-au fost de un real folos. Multumesc.
Ma fa c si eu predicator.Memorez predicile si iau salar pe munca altora care pentru pregatirea unei predici consuma energie,timp si rugaciune.
In locurile in care n-au ajuns inca magnetofoanele, ai putea fi chiar foarte necesar!
Sa inteleg din asta ca se predica petru salar?
Sau ne platim un predicator? Sau il platim sa ne predice?
asta este cea mai mare aberaţie, nu plăteşti pe nimeni ca să îţi predice.
PAvel spune altfel în Galateni şi cu alte nuanţe.
asta este cea mai mare aberaţie, nu plăteşti pe nimeni ca să îţi predice.
PAvel spune altfel în Galateni şi cu alte nuanţe.
Va invidiez ca nu depuneti deloc efort pentru a memora. Eu ma chinui foarte tare. Mai bine as citi 10 carti decat sa memorez 10 pagini. Asa si fac.
Adica: pai efortul de a memora predicile nu-i tot efort? Deci, nu luati salar pe munca altora, ci pe a dvs de a memora munca altora. Ca si cu poeziile, dar putin mai mult si mai anevoios (unele predici nu au cursivitate si coerenta, dupa cum unele poezii nu au ritm si rima).
Unul din regretele mele cele mai mari este că n-am „percutat“ din mândrie la o ofertă a fratelui Richard Wurmbrand. Mi-am zis atunci că încearcă să mă facă un „sclav negru“ care să lucreze pentru el.
Era bătrân și neputincios când mi-a zis: „Am mii și mii de fișe scrise pe bucăți de hărtie. Eu, ori de câte ori ascult pe cineva scot creionul și hârtia. La unii le pun repede înapoi în buzunar … Dar alteori am notat lucruri cu totul remarcabile. Am extras astfel de lucruri și din mulțimea de cărți pe care le-am citit. Mi-ar trebui cineva care să facă ordine în aceste sertare și să le așeze pe subiecte.“
Nenorocitul de mine! N-am priceput atunci că fusese o ofertă delicată de dragoste din parte cuiva care mă iubea foarte mult și nu voia să jignească un tinerel pe care-l cântârise și-l găsise puțin orgolios …
Am coșmaruri și acum în care văd sertarele doldora de bilețele și bucăți de hârtie … Atât de aproape și totuși … inaccesibile.
🙂
😦
eu cred că se vor recupera… nimic nu se pierde.
Cei care stau in fata bisericii nu au o indeletnicire usoara.
Eu, ca si crestin mediocru, cand trec pritr-o perioada de „oboseala spirituala” imi iau concediu de la rugaciune, citire si … are Domnu mila si ma ridica, dar a vazut poate doar familia ca am coborat.
Dar cei ce slujesc sunt mult mai la vedere si rapid suntem cu etalonul pe ei si ii etichetam.
Asa de usor ridicam problemele si asa putin ne plecam genunchiul pentru ei.
Imi aduc aminte ca John MacArthur povestea ca a stat odată la un amvon cu un „coleg foarte original“. Înainte sa se ridice la rândul lui ca să predice, acesta i-a zis: „Ascultă cu atenție! Pun pariu că din textul acesta n-ai auzit și n-ai citi niciodată ce am să spun eu. Nici tu n-ai văzut așa ceva în textul acesta“.
După ce s-a așezat înapoi, a întrebat: „Ei?“
Răspunsul lui John a fost: „Nici acum nu văd în acest text ceea ce ai spus tu.“
Ambiția de a fi original cu orice preț este foarte condamnabilă, iar interzicerea de a predica ceea ce am auzit sau citit la alții ar îngheța debitul predicilor noastre.
Eu fac fișe pe computer. Am învățat de la pățania aceea cu fratele Richard măcar atât. Să fac ceea ce a făcut și el toată viața. Poate că le voi lăsa la bătrânețe unuia mai tânar, care nu mă va … refuza.
🙂
Daniel Branzai,
pe cand Dumneavoastra va lacrimeaza ochii cand scrieti despre onoarea pe care v-a facut-o R.Wurmbrand unii rad sau va dau invataturi , de ex. Ascultareacredintei si Elisa.
Atata mai lipseste sa ne luam de Pavel care recita din poetii greci sau aminteste paradoxul cretanului… Sau evanghelistii care „iau unii de la altii”.
sau Domnul Isus care ia din Isaia cand trimite raspuns lui Ioan Botezatorul in temnita…
In ce ma priveste, ma duc la Biserica sa -mi plec urechea sa ascult ce are Domnul sa-mi comunice mie in Casa Lui. Daca-mi spune de mai multe ori acelasi lucru, cu atat mai bine. Inseamna ca am nevoie.
Har si pace si vreme buna in California !
Unde i-am dat eu invataturi lui Daniel Branzei sau am ras la ce a spus dansul? Vorbiti aiurea.
PS: exista neaparat universuri paralele, unii traiesc in ele (paralele cu realitatea).
AscultareaCredintei,
putin mai sus, la ora 9, 21 ce icon ati pus dupa mesajul fr. Daniel ?
Este ras sau nu este ras? mai pe inteles – 🙂
Oricum, ascultarea credintei nu merge la pachet cu acel urat „vorbiti aiurea”… eu nu ma supar, dar nu se cade.
Nu, nu este ras. E un emoticon pe care l-am pus pentru ca mi-a placut comentariul.
Asa e, nu merge la pachet. Aveti dreptate. Aici aveti dreptate. Multumesc.
Iertati-ma pentru „vorbiti aiurea”.
Pe viitor va sugerez sa nu-i mai judecati pe oameni asa de aspru, fiindca nu aveti de unde sa stiti. Faptul ca eu mi-am asumat comentariile nu va da dreptul sa loviti intentionat din spatele anonimatului.
Eventual intrebati (in smerenie) „ati vrut sa radeti, sa va bateti joc?” Va raspundeam: „Nu”. Desi, prima data trebuie sa dam omului prezumtia de nevinovatie: „Ati vrut sa apreciati comentariul, nu-i asa?” – „Asa-i”, v-as fi raspuns.
Spuneti-mi, la ce a folosit, ce rost a avut, comentariul dvs in dreptul meu? Cui i-a folosit, ce slujire a facut, ce zidire a adus?
Ascultarea Credintei says:
„Pe viitor va sugerez sa nu-i mai judecati pe oameni asa de aspru, fiindca nu aveti de unde sa stiti. Faptul ca eu mi-am asumat comentariile nu va da dreptul sa loviti intentionat din spatele anonimatului.
Eventual intrebati (in smerenie) “ati vrut sa radeti, sa va bateti joc?” Va raspundeam: “Nu”. Desi, prima data trebuie sa dam omului prezumtia de nevinovatie: “Ati vrut sa apreciati comentariul, nu-i asa?” – “Asa-i”, v-as fi raspuns.
Spuneti-mi, la ce a folosit, ce rost a avut, comentariul dvs in dreptul meu? Cui i-a folosit, ce slujire a facut, ce zidire a adus?”
________________________________
:)))))) chiar aveti umor.
Nu stiu cati anisori aveti , dar glumiti, nu-i asa cu avalansa asta de intrebari. Probabil va pregatiti pentru o cariera didactica. Dar nici acolo nu se mai trage de urechi.
Frate Ascultareacredintei ( frumos nume !),
sa fim noi sanatosi, blanzi si smeriti si sa crestem mari.
Putini… anisori.
Sunt curios de unde stiti ca suntem frati…
Exista o diferenta intre a rade si a zambi. Cei care au „inventat” emoticoanele au inteles asta. De obicei, cand auzi ceva frumos, zambesti. Cand e comic, s-ar putea sa razi. Acest emoticon 🙂 nu sugereaza „ras” ci „zambet”.
Asta sugeram si eu, dar sunt prea tineruc sa mai conteze. In acelasi timp, cand zambim inseamna ceva. Putem zambi aprobator sau ironic. Se pare ca unii au ajuns sa stie intentiile inimii doar prin simpla vizualizare a unei fețe zambitoare.
Eu cand gresesc aproximand imi cer iertare. Si stiu sigur ca aceasta nu tine de tinerete.
ascultareacredintei says:
Sunt curios de unde stiti ca suntem frati…
––––––––-
Uite de asta nu m-am gandit nu m-am gandit nici o clipa sa ma indoiesc.
Pe viitor am sa pun intrebarea interlocutorului: sunteti sora? sunteti frate ?
Daca nu, nu.
Pai si interlocutorul de unde sa stie sa va raspunda?
Frate Brinzei, posturi excelente. Cunoastem toti predicatori care se suie la amvon, si numai ei stiu ce vor sa spuna. Nu ar fi mai bine sa se duca pe internet sa copieze o predica de a lui Spurgeon or Piper , sa o invete si sa o repete la amvon? Am ascultat predica lui Edwards,” Sinners in the hands of an angry God” de vreo patru ori, citita de diferite persoane, si de fiecare data mi-a placut.
e bună anecdota!
Excelent articol. Imi place pozitia lui Tom Keller „Cel bland”, si cea a lui Glenn Lucke „Cel gri”. 🙂
Tim Keller „Cel bland”: Nevertheless, we must be careful not to over-react. I don’t think anyone expects oral communication to have the same amount of detailed attribution as written communication… Often the preacher you fear you are stealing from got that idea from some Puritan author and re-worked it into more contemporary form. And the Puritan might have gotten it from someone else. In fact, in the act of preaching, we often say something that we know we heard somewhere, but we can’t even remember where we got it. Again, I think we need to be charitable to preachers and not charge them with plagiarism for every un-new idea.
Glenn Lucke „Cel gri”: Using another’s sermon material in one’s own messages is not a simple black-and-white issue, but rather a gray area requiring wisdom… The concept of plagiarism addresses at least two concerns: (1) taking material from another and (2) representing another’s work as one’s own. In short, stealing and cheating. The amount of borrowed material affects deliberations about plagiarism in academia and publishing, and should also in the church.
Eu merg la biserica sa ma inchin. Asta include si sa ascult o predica, un mesaj, sa vad ce vrea sa-mi spuna Dumnezeu in ziua aceea in plan personal, dar si ca Biserica. Ma intereseaza mai mult adevarul predicat decat sursa lui. DAR, pastorii ar trebui sa fie atenti la cateva aspecte:
(a) auditoriul nu este imbecil, are acces la internet si la carti la fel ca el (si poate chiar mai mult);
(b) auditoriul are si ochi critic nu doar ureche critica, astfel incat, vede imediat ca ceea ce predica nu are nicio legatura cu ceea ce traieste. Consecinta? Astfel de „predicatori” isi pierd autoritatea, credibilitatea si respectul auditoriului.
E trist sa vezi ca pastoreala s-a transformat din chemare sfanta in alternativa la criza, sau jobul sigur: pastorii nu sunt someri, unora li se da si casa, etc. Cum sa nu fie usor sa fii pastor, ca dupa ce te tarasti cu chiu cu vai prin facultate 4 ani (mai nou 3?), faci o investitie minima (iti pui net acasa sau iti cumperi o carte de predici a lui Spurgeon in cel mai bun caz) si ai predici „la discretie” for ever?! Ce studiu? Ce traire? Ce experienta personala? Bleah… Sloganuri ca „mi-a vorbit Domnul” sau „mi-a pus Domnul pe inima” mi se par unele din cele mai frecvente si mai oribile luari in desert ale Numelui lui Dumnezeu din zilele noastre. Si apoi ne plangem ca avem biserici goale si fara viata.
„Si apoi ne plangem ca avem biserici goale si fara viata.” de unde sau ridicat acesti predicatori.
Swan,
trebuie sa recunosti ca Altfel suna o predica care vine dintr-o inima care are partasie cu Domnul; il simti ca, coboara din prezenta Lui.
Dar citi mai sunt asa?
Eheee… tocmai de aia, draga elisa, eu ma hranesc cu predici de pe net, ca daca as sta la hrana de la biserica, as muri de foame. 🙂
Și încă ceva. V-ați gândit că până și cel mai înțelept dintre oameni, Solomon, a cules, colectat, adaptat, adâncit și publicat creațiile altora? – Eclesiastul 12:9
La urma urmei: „Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân“ (Evl. 12:11).
Asta nu este o pledoarie pentru lene, ci pentru hărnicie!
Frate Daniel,
una e sa culegi si apoi sa folosesti la un moment dat cele lucruri si alta este sa”copiezi”. )
Mai veniti pe la noi pe-aici; aveti atitea de spus. 🙂
Filipeni 1:18
„Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura”
da, numai că numai Evanghelia lui Pavel a rămas.
Harnicia de culege „mere de aur” si de a le pune apoi in” cosulet de argint”
Aș dori să introduc un argument practic împotriva plagiarismului amvonal. Nu mă refer la enunțarea principiilor biblice. Acelea nu aparțin nimănui și pot fi rostite de toți (e chiar de dorit). Predica însă, are câteva componente în afară de enunțarea de principii și anume:
– expresii specifice predicatorului (fratele Caraman spunea deseori ”să explicăm acest adevăr într-o coajă de nucă”. Întotdeauna când am folosit expresia, nu mi-a fost greu să adaug: ”După cum spunea deseori fratele Caraman”)
– Un aranjament (înșiruire) al argumentației (punctele predicii) și enunțarea lor (ex.: Predică despre Iubirea lui Dumnezeu: 1. Identitatea Iubirii Divine (”Dumnezeu este Dragoste”); 2. Intensitatea Iubirii Divine (”Atât de mult a iubit Dumnezeu”); 3. Intimitatea Iubirii Divine (”Dragostea Lui ne strânge”)
În paranteze am dat citatele, care nu sunt proprietatea cuiva. Însă enunțarea trebuie respectată. De ce?
Mi s-a întâmplat să merg într-o biserică unde era invitat și un alt predicator. Cu vreo 3-4 luni înainte, am vizitat biserica lui. Acolo am rostit o predică. De data aceasta, fiind împreună la același amvon, predicatorul a redat cuvânt cu cuvânt punctele predicii mele, ținută deja la el în biserică și repetată acum în fața mea!?
Câteva zile mai târziu l-am abordat și i-am dat următorul argument: noi predicatorii circulăm mult și aceeași predică o mai repetăm. Dacă veneam o săptămână înainte sau după tine în această biserică și țineam amândoi aceeași predică?… Noi nu avem un alt capital mai important în fața ascultătorilor decât încrederea. Când această încredere este înșelată (și repetarea aceleiași predici de doi predicatori dărâmă mult) nu ne mai rămâne decât rușinea. Așa că, fiecare cu munca lui. Ca să nu ne facem toți de râs 🙂 .
1. Cunosc predicatori care nu spun de doua ori aceeasi predica si inca au ce spune;
2. Unii predicatori sunt restransi doar la un sistem de predicare in puncte. Ar fi bine daca ar fi 3 puncte principale, fiecare avand cate 3 subpuncte. 🙂
3. Unii oameni, nici daca ar vrea sa copieze predicile unor pastori nu prea ar avea ce.
4. Exista o tensiune intre predica facuta la rece si predica rostita prin cercetarea Duhului Sfant la un moment dat. Tind sa cred ca multe predici au de-a face cu fiecare Biserica locala in parte, cu atmosfera, cu capacitatea predicatorului de a identifica subiectul pe care sa-l abordeze atunci cand are un mesaj din partea Domnului
5. Scopul predicii nu este predica in sine
Frate Cristian,
rusinos este doar sa repeti propria predica cuvint cu cuvint. 🙂
dar a altuia?
Am ascultat o predica repetata de fratele respectiv, cuvint cu cuvint; eram la inceput si m-am tot mirat, cum a redat-o la fel, practic consideram ca e imposibil ca Domnul sa nu-ti mai puna si altceva pe linga cele spuse…
Mi s-a parut de prost gust.
Dupa ce a predicat fiul meu tot acolo, mi-a spus :”sa- i spuneti baiatului sa nu mai cinte cind predica” fiul meu a avut pe inima(nu e mare cintaret, cinta ca orice om) sa cinte „sa-nalt jertfa Ta Isuse”la sfirsit, dar au cintat cu totii.
Deci era un om critic pentru altii doar.
Insa ceea ce spuneti frate Cristian intrece orice inchipuire, adica nici macar nu a retinut ca de la Dvstra a furat predica si sa o spuna de fata fiind?. :((((
Gradina e mare, dar parca totus prea mare. 😦
Trebuie să recunosc, deși mie mi s-a întâmplat, mi se pare neverosimil, dar așa a fost 🙂
Reacția predicatorului a fost hazlie: ”Păi eu trebuie să predic în multe locuri. De unde să găsesc atâtea predici. Eu îmi notez ceea ce spun predicatorii. Nu mi-am adus aminte că a fost predica ta.” Aproape mă sințeam vinovat că i-am reproșat. Problema este că în biserica unde s-a petrecut istoria, era un număr de persoane din biserica noastră, care au recunoscut imediat ”punctele” (obișnuiesc să enunț fiecare argument în mod cât mai memorabil). Mă rog, jenant…
Fr.Cristian,
Parca e prea prea de tot;
trebuia sa-i spuneti: cind minti trebuie sa ai o memorie foarte buna. 🙂
da ca nu o ai, lasa-te de minciuni. 😦
Mulțumesc cu recunoștință 🙂
Am plâns cu hohote. Asta da porție de umilire. Nici nu vă dați seama ce bine mi-a făcut.
Totuși, ce-i aia ”daravele”?…
Și ”ginit”?…
Și, care e treaba cu ”papagalul de rasă”? 🙂
Că de curios, nu mă ia somnul…
Cât privește pe ”dl” Cruceru, l-aș apăra puțin de peria dvs. atotbinefăcătoare dar nu pot acum, îmi ling rănile mele mai întâi…
Frate Cristian,
nu va suparati, „domnul” acela era un CENZURAT DE MODERATOR pe-aci.
Va rog sa reveniti sa va mai auzim, chiar ma gindeam aseara ce fain ca ati intrat si Dvstra si fr Daniel Brinzei; doi oameni ai lui Dumnezeu.
Domnul sa va binecuvinteze; eu nu am citit, dar nu cred ca, chiar ati plins, ati glumit?;
daca nu… inseamna ca omul a CENZURAT DE MODERATOR.
@ elisa
Sigur că am glumit 🙂 .
Adevărul este că m-a distrat de minune. Pe mine m-a ”învinețit” dar nici fr. Cruceru n-a scăpat fără un ”tras de păr”. Asta mi-a mai îndulcit suferința 🙂 .
Însă, apreciez faptul că MC a cenzurat comentariile de la Europa Creștină. În primul rând, insultă inteligența tuturor prin exprimări de maidan, în al doilea rând jignește adânc demnitatea gramaticii și a Limbii Române, și în al treilea rând batjocorește seriozitatea subiectului discutat, pe care doresc doar să vi-l reamintesc, stabilind un ”copyright” strict asupra punctelor de mai sus 🙂 .
mulţumesc că aţi acceptat scuzele mele. am fost foarte ocupat cu pregătirea a două conferinţe, una în Italia, alta aici, şi din această pricină am lipsit cu absentare 🙂
Putem sti unde si cand in Italia?
Multumesc.
Pordenone, acest week-end.
multumesc frumos! E departe si-i prea tarziu pt mine.Sa va dea Dumnezeu belsug de har!
bine ca nu am citit; totusi aici intra si „diavolul”. ca neobosit este
… în această conjunctură dificilă… 🙂
Europa Crestina,
ai trecut la filtru din cauza limbajului inadmisibil.
Voi reveni cu explicaţii.
Nu vorbesc aici numai de formă, limbajul de mahala, ci şi de conţinut, jigniri, atacuri absolut aberante.
imi cer scuze fr. Ionescu şi altora care au fost lezati de limbajul respectivului conlocutor
mc
Stimate Domnule Marius Cruceru,
nu stiu daca veti permite apare mesajul pe blogul Dumneavoastra, odata ce m-ati bagat la „mititica” , va respect dreptul taia si spânzura fie si discretionar, este proprietatea dvs. Vreau sa va asigur atât pe dvs cât si vizitatori,prieteni dvs;
1) Nu am intrat pe blogul dvs, nici nu mi-am propus a va jigni vizitatorii, departe de mine acest gând. Daca comit o greseala sunt dispus la orce ora cere scuze, a repara cât mai urgent.
2) Înteleg ca sunteti profesor, filolog s-au asa ceva, sunt putin contrariat ca tocmai dvs nu diferentiati o figura de stil fata de-o de jignire pur mârlaneasca. O critica constructiva, santoasa, necesara fata de-o rea intentie. Sunt si mai uimit de faptul ca si dvs impuneti un limbaj uniform, este adevarat ca printre multi alti tot filologi dvs aveti o deschidere mai mare, ceea ce m-a si atras implica pe blogul dvs, insa in esenta cadeti in acelasi pacat.
3) Nu imi cer scuze dl Ionescu deoarece nu am motiv serios, eu am expus o concluzie trasa in urma vizionari a unui post tv (CTV), daca dânsul si dvs sunteti fericiti apare pe sticla, trebuie invata ca va vizioneaza si alti, nu doar membri comunitatilor dvs, iar acestia vor fi mult mai multi care sunt sigur ca nu va gratuleaza cu totii a cea ce vizioneaza, ori cum este cazul meu, nu urmaresc pâna la final acele predici. Va rog întrebati pe dl Negrut, un specialist de marca daca predicile dl Ionescu nu genereaza depresie, spre aceast avertisemnt doream duce discutia in speranta ajuta un om sincer, un crestin sincer ajusta. Chiar si dvs am a va spune ceva neplacut care va este stringent necesar ca pe viitor sa nu mai gafati când apareti pe sticla, întâmplator am dat pe telecomanda vineri si vazut-prins intr-o discutie, va rog sa ma credeti, nu doar ca m-am prapadit de râs dar v-am si plâns de mila. Stiu ca va doare a va spune adevarul, din afara dle Cruceru, din afara se vede mult mai bine, iar din fotoliu si mai si, iar de mai ai nitica ideie de aceasta meserie.. Stiti de ce v-am plâns de mila? Pentru simplu fapt ca studiu dvs este bunicel dar caruia dvs i-ati dat in moalele capului lovitura de gratie, pentru ceii din afara cum sunt eu, v-ati pierdut autoritatea dle Cruceru. Si poate ca nu sunteti atât de vinovat dvs cât mai ales producatori acelor emisiuni care ar trebui cunoaste câteva lucuri elementare pentru a nu compromite mesajul, transmitatorul.
Pentruca m-ati cenzurat, atacat mai dur decât am facut-o eu, nu am sa va dau nici un detaliu, care sigur va fi de mare folos, prefer sa va las pieri/ridica pe propria dvs miscare, de va da Dumnezeu luminare bine, de nu… nu mai este treaba mea.
4) Imi pare rau ca v-am deranjat, regret ca mi-am bagat nasul in miscarea NP (online), puteam sta in umbra mai departe, am comis o greseala, pe care o voi repara rapid, pe zi ce trece sunt tot mai convins ca nu am ce cauta dialoga online cu segmentul numit pompos crestin.
Va doresc tuturora multa, multa santate
P.S.
Daca nu voiti da OK, mesajului, macar ajunge mesajul de clarificare la dvs, unde acesta imi este scopul, nu altul.
Nici o problemă.
Scuzele sunt de prisos.
Mi le cer eu pentru că, recunosc, nu m-am putut abține să nu-i răspund. Am fost prea amuzat 🙂 .
Upss, înfiorător.
Mie mi s-a întîmplat altceva. Am ascultat un student predicînd dintr-un pasaj din Ioan. I-am spus că este o idee pe care a preluat-o din altă parte. Nici măcar nu şi-a dat seama. Nici nu şi-a pus problema. A fost cu totul sincer.
Un student sincer și sârguincios. Cineva spunea că ”meseria nu se învață, se fură” 🙂
E și asta o dilemă morală, nu?
Oare ce notă merită un asemenea student care își… ”însușește” materia? Literalmente.
Nu știu, avem nevoie de un profesor să ne răspundă…
Unul dinre lucrurile pentru care îi notez pe studenţii mei este şi să facă difereenţa dintre propria înţelepciune şi înţelepciunea altora.
Sint situatii în care ni se pare că avem gînduri înalte, dar de fapt sînt ale altora, poate că şi în acest context ar trebui să recitim ce spune Apostolul… să avem păreri cumpătate despre noi înşine.
Domnul să ne ajute.
Pe studentul respectiv l-am mustrat prieteneşte şi l-am rugat să îşi ţină lucrarea nepublicată pînă reuşesc să public eucomentariul la textul respectiv, ca nu cumva să creadă lumea că mi-am plagiat propriul student 🙂
„Câteva zile mai târziu l-am abordat și i-am dat următorul argument: noi predicatorii circulăm mult și aceeași predică o mai repetăm.”
Da, și aici pot să apară probleme. Vă dau un exemplu. Un predicator american a predicat la serviciul de dimineață la o biserică din România. Daca țin bine minte, a făcut un soi de analiză la 2 Tesaloniceni. În introducerea predicii a spus „Este prima dată când fac această analiză alături de un traducător.” După-amiază a predicat la o altă biserică din același oraș. Din nou a servit aceeași chestie: „Este prima dată când fac această analiză alături de un traducător.” M-am ridicat și am ieșit. În retrospectivă, cred că ar fi fost mai bine să mă ridic și să-l întreb „Really, really?”
Promit sa fie ultima … (nu ma citați).
Oare de ce aleg predicatorii, păstorii și în general, oamenii intelectuali (sau pseudo) să se fotografieze în fața unor impozante biblioteci pe care o au acasă? De ce nu se fotografiază în fața unui perete gol, pe balcon sau … în bucătărie?
Pentru că o fotografie trebuie făctuă în contexul în care este publicată 🙂
____
Legat de articol: mai rău e când se predică din predici 😀
sau cînd se predică din cartea de cîntări: „aşa cum zice poetul de cîntare”
Poetul poate sa spuna un adevar din Scriptura in creatia sa, dupa cum predicatorul poate sa spuna in mesajul sau.
Din acelasi motiv pentru care UNII isi pun ochelari (desi nu au nevoie de ei)?
Asta e in cazul pseudo. Dar la ceilalti? Poate sa fie si din cauza credintei conform careia cine citeste mult e cu atat mai cultivat? Sau poate sa fie o banala mandrie. Mai exista si posibilitatea ca omul respectiv sa-si traiasca marea majoritate a vietii printre carti (nu (numai) bibliotecarul).
Pe aproape…
din acelasi motiv pentru care unii cand sunt fotografiati se tin de rama ochelarilor… desi acestia nu-s in pericol sa cada.
Mă recunosc vinovat 🙂
Răspuns: nu știu, probabil pentru că așa i-am văzut în poze pe ”băieții deștepți” cu care încercăm să ne asociem?
Bineînțeles, fotografii sunt de vină… Ei ne ”așează” la poză 🙂
Asta-i întrebarea zilei:
Răspuns, că şi eu m-am fotografiat aşa… măcar să se vadă ceva frumos. O bibliotecă este întotdeauna frumoasă şi măcar pentru că are o mulţime de culori aşezate pe culoarea lemnului, creaţia omului (cartea) peste creaţia lui Dumnezeu (raftul din lemn)
Apropos de fotografiatul cu cartile, in urmatorul videoclip apare la un moment dat un cadru cu niste carti, sugestiv:
In unele cazuri ar fi de dorit sa se copieze 🙂
In altele, ar fi bine daca am avea ce.
Sugestie pt „predicatorul” in pana de „inspiratie”: iata ce poti invata pe derost si predica de la amvon fara sa fii acuzat de plagiat (doar primele 16 min… restul nu, ca intri la plagiat 🙂 )
(multumesc prietenei mele care mi-a dat linku-ul asta intr-o buna zi) 😉
Marturisea ,,necunoscutul de ,,, evanghelist al sec xx B.G……………
Dupa o seara de evanghelzare unde oameni sau intors la CRISTOS….a dat mana cu un profesor de teolog si la felicitat pt. predica….Spunea mai tarziu B.G,predica era scrisa de el cu usoare modificari facute de mine………unde este problema ///?
A predica altceva decat din intimitate cu Domnul si partasie cu oile pastorite = incalti opincile second ale cuiva.
Una draguta cu Spurgeon, probabil o stiu multi (cu inevitabilele diferente).
intr-o duminica a plecat intr-un colt de tara, pentru a se mai odihni si el.
predicatorul (care nu il cunostea personal) ii tine intreaga predica. la usa Spurgeon ii spune: „Frumoasa predica frate. cit v-a luat sa o pregatiti?” „Ei, raspunde acesta umflat, vreo doua ore”, la care Spurgeon „Pai da, ca mie mi-a luat 2 saptamini”
🙂
🙂 🙂 🙂 🙂
Predicile nu se fac ,nu se copiaza de la altii, [ asta este valabila pt. cler ,nu pentru laici ]
Predicile se descopera , Dumnezeu le-a pus in Biblie si slujitorul bisericii trebuie sa le descopere.
Astazi ,majoritatea,in opinia mea ,sint preocupati in a desfinta Cuvintul Lui Dumnezeu in folosul lor si a intereselor lor. Ceia ce isi permit destui predicatori astazi ,este sa suceasca gitul versetelor ,izolindule de contextul lor, calcind in piceoare metoda Lui Dumnezeu de interpretare a Scripturii . [ ….nici o proorocie din Scriptura nu se tilcueste singura . 2 Pt. 1 : 20 ] Apoi predicile insusite de la altii, le imbunatatesc cu povesti ,bancuri, politica……etc. Mergem la biserica sa avem de unde veni.
Responsabilitatea crestinului, este sa faca ce au facut Bereenii, nu sa inghita casetele oferite ,ambalate interesant dar cu un continut [ iertati-mi cuvintul ] de amestecaturi gretoase.
Daca toti am verifica daca este Biblic ceia ce ni se spune, Bisericile nu ar mai fi transformate in cluburi sau pesteri de tilhari. Mat. 21 : 13
ce tare ar fi daca mai multi predicatori ar predica dupa cuvintele apostolului Pavel:
schilodeasca-se odata cei ce va tulbura!
NU, nu ar fi bine deloc sa se schilodeasca pentruca atunci toate cultele ar trebui sa inchida obloanele.., dar raul este altul; nici-o oaie salbaticita (vezi pr Boca), de azi nu s-ar mântui (zic io)
ar fi cam multi…:))
nici nu ma refeream la ideea ca ar trebui sa se schilodeasca, ci la dezbaterea despre predicarea blanda vs. predicarea dura.
sunt chiar foarte curios daca vreun pastor azi si-ar permite sa spuna aceste cuvinte de la amvon despre cei care ispitesc pe pruncii in credinta.
AMIN !
Sau mai bine-zis, NASCA-SE ODATA, DIN NOU !
Sunt pline blogurile de…frati firesti sau doar carpiti…! Si de manifestari insipide, innecate in derizoriu. Mai ales cand vine vorba de exprimari pline de (scuzati-ma ) cacofonii, pleonasme si agramatisme. Si acestia sunt tot predicatori ? Da, da numai pe blog !
Când eram mai tânăr, nu că acum aş fi foarte trecut de felul meu, mi-a istorisit mama o întâmplare. Totul s-a petrecut în realitate, aproximtiv aşa cum urmează să relatez, din memoria mea uşor atrofiată. Undeva în Ţara Moţilor, într-o biserică penticostală, era un bărbat, pe la vreo 30 şi ceva de ani. Să-i spunem domnul X. Dintre toţi fraţii din biserică, oameni simpli de la munte, el era singurul scos cât de cât prin lume. Era să zic „mai răsărit”, dar mă tem că nu-i musai să fii răsărit ca să scapi în lume, nici nu eşti mai puţin răsărit dacă alegi să duci mai departe „afacerea familiei”, care în cazul moţilor e tâmplăria. Şi cum spuneam, stimabilul domn X umblase un pic prin lume până să se întoarcă în cătunul lui de munte. Nu ştiu sigur ce dispozitive de înregistrare şi redare a sunetului se foloseau pe vremea aia, dar domnul X făcuse rost de un aparat şi de nişte înregistrări ale unor predici. Şi asculta el toată ziua discursurile predicatorului înregistrat în cine ştie ce alte colţuri de lume. Atâta le-a ascultat că le-a învăţat pe de rost. Nu mult a durat până i-a venit ideea să le zică şi în biserică (mă rog, adunare, că pe vremuri existau tare multe superstiţii „pocăieşti” cu privire la tot felul de lucru şi cuvinte, şi multe mai supravieţuisc pe ici pe colo). Gândul ăsta, combinat cu un „duh” metis, din tată minciună şi mamă trufie (ca să mai şi glumim), l-a făcut să „uite” a pomeni autorul predicilor. Şi tare mult le mai plăceau fraţilor predicile rostite întocmai ca în înregistrări. Şi deosebită apreciere a primit domnul X pentru „harul” care i-a fost dat să rostească aşa cuvinte. Probabil ar fi durat mult timp povestea, dacă, neşansă subită care îl face pe om să se gândească la pedeapsa divină, domnul X nu s-ar fi dat singur de gol. Nu s-a epuizat repertoriul înregistrat până când l-a luat gura pe dinainte. Era într-o duminică oarecare. S-a întâmplat ca în momentele în care citeşti o carte, mintea îţi zboară aiurea şi, după câteva pagini, îţi dai seama că nu mai ţii minte ce ai citit. Domnul X era la amvon şi recita cu aplomb una dintre predicile memorate. Mintea îi lua o bine meritată pauză, în timp ce gura îi dădea înainte de una singură. Şi ce porumbel scapă Domnul X la începutul unei ilustrate? „Când eram în Anglia la Universitate…” şi predica a continuat. De bună seamă că, în predica originală, nu era nimic în neregulă cu cele spuse, doar că omul nostru nu numai că nu călcase în viaţa lui într-o Universitate, dar nici în Anglia nu îi fusese dat să ajungă. Şi se întrebau fraţii din biserică ce s-o fi întâmplat, ce duh îi insufla domnului X predicile şi alte asemenea nenorociri iscoditoare. Vă închipuiţi că nu mult a durat până la aflarea adevărului, fapt care l-a făcut pe domnul X chiar mai celebru decât era deja. Dovadă e şi faptul că acum, la cine ştie câte zeci de ani şi la sute de kilometri distanţă, v-am spus eu povestea bazată pe fapte reale, de mi-am tocit degetele pe tastatură.
O fi bine să rosteşti predicile altora, nu o fi bine? Spui doar Adevărul (de bună seamă neîncorsetat în drepturi de autor) sau plagiezi ideile altora şi furi munca unui coleg? Nu ştiu sigur. Însă ştiu o altă chestie. Azi, citind un ziar (concurenţa pe plan local, în Timişoara), am găsit o declaraţie a unui preşedinte de filială USR. Şi spunea autorul articolului, la finalul citatului: „a declarat X la începutul anului”. Toate bune şi frumoase, doar că respectiva declaraţie îmi fusese dată mie, într-un interviu tête à tête cu respectivul preşedinte. Normal ar fi fost să se preciezeze „a declarat domnul X pentru Ziua de Vest”, dar nu s-a întâmplat aşa. Da, e bine să fii o sursă de inspiraţie, dar e neplăcut să fii uitat la socoteala surselor. Presupun că aşa o fi şi cu predicatorii. Lor le insuflă Duhul câte una-alta, dar o predică e şi rodul intelectului unui predicator. Că altfel, toate predicile ar semăna între ele.
Hai că m-am lungit. Dacă am mai şi greşit în cele scrise, să mă iertaţi. Am ajuns unul dintre nefericiţii care sunt nevoiţi să scrie mai mult decât citesc.
Să auzim din ce în ce mai bine, vorba unui talentat comediant care presta cândva la „Ştirile de sâmbăta asta”.
ca de obicei, m-am delectat cu darul tau de povestitor, Florin!
Sa fim modesti. Majoritatea ideilor bune au aparut inainte sa ne nastem.
Chiar nu cred ca la fiecare idee care iti vine in minte trebuie sa spui de unde ai luat-o. Sa nu mai vb ca unii din biserica s-ar si enerva daca as spune ca o idee o am de la fratele Ton de ex. Daca as fi precizat sursa fratele nu m-ar mai fi bagat in seama.
Si care din pastori cand expune o doctrina spune ca a citit-o sistematizata de la Grudem sau erickson. Sa fim seriosi !
„Ceea ce știm este rezultatul interacțiunii noastre cu părinții, prietenii, educatorii, cărțile, predicile și filmele cu care ne-am întâlnit pe parcurs” Daniel Branzei
La ideea asta m-am gandit si eu dar gasesc ca formularea asta e mult mai edificatoare. Vi s-a intamplat sa cititi ceva si sa va dati seama ca exact la asa ceva va gandeati dar ca, cuvintele folosite de respectivul sunt mai bine organizate, si ideea in sine este mai bine transmisa ? Mie mi s-a intamplat.
Si care oredicator nu foloseste in predici ceea ce a invatat in seminar? Spune la tot pasul asa spune cutare sau cutare? Sau spune la fiecare doua fraze asa zice comentariul pe Evrei al lui David Gooding sau Beniamin Faragau ?
Ma indoiesc
Motivatia cu care o faci …ei aici e altceva. „Cercetati-va motivatiile implicarii voastre” Bemiamin Faragau
🙂 Mi se pare chiar comic.
Mai repede m-as mandri asa. „Bai nene cat mai citesc si eu, ca la tot pasul dau citate de-alea autorilor „celebri” ” BenO 🙂
Şi eu tot cu modestie spun că mie îmi vin încă idei noi. Timp nu am să le pun în aplicare.
Dacă spun şi eu la fel ca Marius David, mă credeţi sau mă consideraţi un plagiator ? Am făcut referire la prima propoziţie.
Un posibil început de predică plagiată: ,,Sunt în asentimentul lui HHH, când spune că: … şi urmează predica !!!
SDM
Cu referire la identitatea sensului intenţionat de Duhul Sfânt, cu sensul întenţionat de un autor uman în procesul de inspirare şi scriere al unui unui pasaj, există în interpretare un termen: ,,…sensus plenior…”. Intrepreţii trebuie să descopere ,,sensus plenior”. Ar fi însă excelent dacă mai mulţi interpreţi ar ajunge la acesta fără consultări reciproce şi cred că se poate ajunge la aşa ceva. Aşa că, nu ar fi o problemă dacă am auzi în predicare IDEI comune mai multor predicatori, dar consider că aici intervine ceva special: seriozitatea celor ce abordează un pasaj prin predicare. Cu alte cuvinte, mă apropii serios, de un pasaj, dacă-l consider serios.
Dar mai intervine încă ceva: dacă mereu şi mereu şochez prin IDEI, fără să fie comune oarecum şi altora, oare am ajuns la ,,sensus plenior” ?
(Comentariu clădit pe H.A. Virkler, Hermeneutics, Principles and Processes of Biblical Intrepretation, Baker Books, Grand Rapids, Michigan,1981) !!!
SDM
da, atunci nu-i plagiat, că ai dat referinţele
In urma cu cativa ani, ascultam si eu o predica la RVE Oradea. Ideile din predica mi s-au parut foarte cunoscute. I-am spus prietenei cu care ascultam ca eu mai auzisem predica respectiva, dar la altcineva, dar apoi mi-am dat seama ca nu auzisem o predica, ci citisem intr-o carte cu cateva zile inainte. Am gasit cartea, si am urmarit „predica” cuvant cu cuvant, dar in limba romana, nu engleza, cum era originalul in carte. Si bineinteles, predica nu s-a incheiat cu numele autorului si titlul cartii de unde fusese citita.
Ma gandesc, oare in ce contest este scris : Proverbe 11:26 ” Cine opreste graul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvantarea”? Se poate aplica si aici, sau nu?
Furaciunea nu poate fi binecuvintare;
a predica inseamna mult mai mult decit „a vorbi”
Unii predica, altii vorbesc.
Daca nu esti in stare sa predici, stai acasa, de ce sa fii luat drept ceea ce tu nu esti, trind in minciuna? nu e rau asta?
Oamenii lui Dumnezeu care predica Cuvintul venit prin ei de la Domnul; ii poti
simti in duhul de la primele vorbe.
Am inteles ca postarea e depre furaciune; nu despre cunostintele sau gindurile pe care le mai poti culege din lectura sau ascultind pe altii.
E destul de limpede; nu are rost sa vopsim gardul.(dupa el e…leopardul)
Europa, acest comentariu a fost filtrat pentru gramatica imposibila.
accept o gramatica stricata si greseli de ortografie cind macar intentiile sint oneste,
se pare ca aici avem o tripla problema
Ah, cenzura, iubirea mea. 🙂
E binevenita cateodata. 🙂
Cum ramane cu traditia orala? Aia erau toti niste nesimtiti, plagiatori?
Ca sa aiba drept de copyright, predicatorul trebuie sa treaca printr-o serie de verificari inainte de a primi drepturile de copyright. Sunt curios daca in toate predicile, pentru toate ideile mentionati sursa de inspiratie… sunt foarte curios daca face cineva asa ceva. Pana la urma si alfabetul a fost inventat de cineva. De ce nu incepeti fiecare predica aducand elogii inventatorilor alfabetului latin?
De fapt ar fi de mirare ca intr-o vreme in care EUL a atins cote alarmante sa nu ajunga si predicatorii sa fie atinsi de acest flagel al dreptului de autor… cum zicea cineva, daca autor esti doar tu, n-am nevoie de predica…
1 Corinteni 10:31 „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”. Spuneti-mi, cu ce va deranjeaza daca predica dvs. ajunge sa fie predicata si de altcineva? A, nu faceti totul spre slava lui Dumnezeu? Atunci se explica…
Daca voiati slava si cinste trebuia sa va faceti scriitor, poet, artist, etc., dar nu predicator!
Oamenii, de obicei, ii recunosc si dau o anumita slava si predicatorilor, dar NUMAI CELOR BUNI! De restul se folosesc la un moment dat si atat.
Se spune ca intr-o biserica, in urma prediciii cineva a exclamat: ce predicator !
dupa o peroada de timp… : ce predica!!
dupa alta perioada de timp : Ce Dumnezeu.!!!!!!!!!
As spune ca sunt trei lucruri: dar,munca si Har
aşa ar trebui să se întîmple de fiecare dată cînd predicăm, nu-i aşa?
La amvoanele bisericilor urca deopotriva ,oameni cu inima si ….actori !
Pacea Domnului, bine ati venit.
Charles Haddon Spurgeon spunea:
„Cand il vad indreptandu-se spre amvon, ma rog Domnului: Doamne nu-l lasa sa se urce ! Dar daca totusi a ajuns la amvon, ma rog din nou Domnului: Doamne, nu-l lasa sa se dea jos de acolo !”
Cineva l-a intrebat: „Frate Spurgeon, de ce te rogi astfel ?” iar „printul predicatorilor” ii raspunse senin si calm:
„Cand il vad indreptandu-se spre amvon, ma rog Domnului sa nu-l lase sa se urce, pentru ca nu este vrednic de…amvon ! Dar daca totusi a ajuns sa urce la amvon, ma rog Domnului sa nu-l mai lase sa se dea jos de-acolo, pentruca acolo, la amvon, n-ai voie sa pacatuiesti !”
Cineva
Fr Marius, m-ati moderat, dar lumea va crede ca am spus cuvinte jignitoare;
stiam ca”neavenit” e nebinevenit..acum cautind in Dex am vazut „inexistent” ; al doilea cuvint l-am uitat, dar stiu ca nu am folosit ceva urit. 🙂
Regret ca a iesit mai „tare” decit as fi vrut.
Bine ca n-am citit ca precis” ma umflam” mai tare;
de mult am vazut stilul jignitor la dresa fr P.N> si catre” un pacatos”
Multumesc.
Un frate din biserica (noastrá)la intoarcere din tará imi spune-frate Dan nu te supara dar am predicat predica ta aia…….si eu ai raspund -nu e problema doar ca sant curios dacá le-ai spus fratilor de unde ai mesajul.si el imi zice -nu.I-am multumit,si l-am rugat sá-si tiná obiceiul,stiind ca fratele era incepator,iar eu vroiam sá mai ajung prin biserica respectivá.De multe ori e bine sá nu se stie a cui e originalul.
Sant frati cu care fac schimb de idei sau chiar de schite da nu ne dam numele.Nu cred ca e o asa mare gresalá.(POATE GRESESC):)
Mi-a venit inima la loc,
fiti binecuvintat si Domnul sa aiba mila de toti care intra aici.
un crestin,
dam noi lectii fratelui Brinzei?
(nu-mi place lingusirea ta. 🙂
sa fim seriosi, mai citeste odata atent.
Cred ca la tine nu conteaza furtul sau minciun, sa-ti fie de bine. 🙂
Ori nici nu simti ca cel ce vorbeste e magnetofonul sau Duhul?
Doamna Elisa,
nu-mi amintesc sa va fi lingusit in vreo imprejurare. Daca s-a intamplat imi cer iertare.
La mine chiar nu conteaza „furaciunea predicilor”:) ca nu prea apuc eu sa-i ascult pe toti predicatorii.
Dar,
nu vad de ce nu ar fi bine sa se raspandeasca o predica buna in cat mai multe judete. Chiar daca se invata „by heart”. Ah, ce-mi place cum suna acest „by heart”.
Ba chiar i-as obliga pe incepatori si mai putin inspirati sa invete pe de rost predici bune. Si apoi, a invata pe de rost nu este un lucru de apucat…
In sfarsit, eu sunt persoana care vede paharul jumatate plin.
Pace si Har !
Lasati, nu va obositi cu obligatu’, are el Duhul grija sa-i invete. Iar daca nu-i invata Duhul…
Asa este.
Hai sa facem pace !
Din punctul meu de vedere oricand, numai ca dvs. nu puteti pana nu va cereti iertare pentru modul nefericit in care ati inceput. Eu am un deosebit respect pentru oameni ca Daniel Branzei, nu as face ceea ce ati sugerat nici din greseala.
un crestin,
Dar, Har si munca zicea cineva pe-aici;
nu furaciuni. 🙂
Nu cred ca gindesti bine crestine.
In vremurile care au trecut cumparam cartofi de la tigani, care veneau cu sacul pina linga bloc, nu trebuia sa-i cari si erau mai ieftini.
La Brasov exista un institut de cultura cartofului, cu terenuri
extinse.
Dupa ce m-am intors din lume, nu am mai putut cumpara acei cartofi din pricina cugetului; pentru ca stiam ca sunt furati .
Insa predicile trebuie sa fie rodul muncii celui care le spune; daca nu , atunci sa marturiseasca :nu e predica mea;adevarul este suparator; te face sa renunti la minciuna;sigur ca spunind adevarul fratii nu te vor mai privi cu admiratie pentru predica; dar o vor face pt adevar;
iar in viitor nu vei mai predica decit ceea ce Domnul ti-a dat sau te vei apuca de alta munca, care ti se potriveste mai bine.
Doamna Elisa ( v-as zice sora dar ma tem ca vine AscultareaCredintei si ma intreaba de unde stiu….)
Nu stiu cat de mult gresesc si daca gandesc bine crestineste, dar mie chiar nu-mi pasa cine de la cine se inspira in ceea ce pe mine ma hraneste.
Stiu cu siguranta ca Domnul imi va vorbi mie in Casa Lui intr-un fel specific ,personal , de fiecare data.
Am promisiune.
ps. din Brasov ? Frumos !
Pingback: Am fost furat… din nou | Marius Cruceru
Am cateva sugestii pornite din experienta avuta cu studentii :
– exista tendinta de imitare din diferite motive a unor predicatori in modul de expunere a predicii . Raspuns categoric : NU
– exista tendinta de a nu pune in aplicare cunostintele de metode de studiu biblic invatate in scoala , (prin ele ne adunam materialul de predica) si a lua schite gata facute incurajand LENEVIA si SUPERFICIALISMUL . Categoric NU.
– exista nevoia de mai multa informatie in urma alcatuirii unei schite de predica . Atunci vezi ce au spus si altii despre subiectul tau si imbunatateste-ti schita . Mai altfel spus ,, MULGE CAT MAI MULTE VACI DAR FA UNTUL TAU ” 🙂
– fazele de OBSERVARE SI INTERPRETARE NU fac obiectul copyright -ului , noi studiind Biblia invatam unii de la altii sa facem o observatie si interpretare corecta a Cuvantului . Cea de-a 3 etapa ,, APLICATIA ” daca e preluata in proportii mai mari poate fi supusa legii copyright .
– orice schita reusita , nu trebuie sa fie propietatea stricta a unui predicator care are inima pentru altii , CINE UDA PE ALTII VA FI UDAT SI EL ! Suntem COPIII DOMNULUI ! Bucuriile noastre sa fie bucuriile altora ! Dar ea trebuie sa fie O IDEIE pt fratele meu aflat in criza de idei ! Predicatorii cu exceptia celor ce sunt si profesori 🙂 adesea ajung in desertul ideilor !
Am bucuria caci Cuvantul e predicat si Domnul sa ne binecuvanteze pe toti cu UNGEREA DIVINA peste schitele noastre , daca ea nu e nimic nu e !
UNGEREA DIVINA,
daca ea nu e nimic nu e!
ce simplu e.
draga Wes,
interesant ce spui.
Cred că sînt sfaturi bune.
Se vede cand un predicator nu are putere asta pentru ca nu traieste ce spune, sau a luat de la altul. Copiatul in sensul asta e privit urat chiar de Dumnezeu insusi.Trist ca tu ii inveti pe altii si sa ajungi in iad, doar pentru ca ai fost superficial.
Întrebare (menţionez, cunosc răspunsul, dar întreb pentru a afla dacă ştie cineva!):
Pentru cărţile de cântări comune editate de Uniune s-a plătit copyright compozitorilor sau urmaşilor acestora sau s-a obţinut permisiunea de folosire? 😉
Mai mult, conform Legii privind drepturile de autor şi drepturilor conexe, privind cântările comune care se încadrează în prevederile acestei legi, ar trebui ca şi bisericile să platească drepturi de autor compozitorilor cunoscuţi ai pieselor pe care le cântă (în SUA, Anglia etc, bisericile înaintează administratorilor de drepturi de autor liste anuale cu piesele pe care le folosesc şi plătesc acestora sumele aferente, sume ce sunt apoi distribuite autorilor). Sau se „forţează” prevederile care spun:
„Art. 33. – (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.”?
Conform legii, se poate folosi inclusiv predica unei alte persoane, dar şi acest lucru cu respectarea procedurilor de cedare a drepturilor de autor.
Cum rămâne cu Romani 13:7?
Pingback: “Comitetul Central”, Ce nu este un pastor?, De ce a creat-o Dumnezeu pe Eva? « La patratosu
Unii dintre voi nici nu știți ce spuneți. Predicile nici măcar nu sunt ale lor (cred), ci sunt venite de sus (probabil), din Sfânta Scriptura, de la Dumnezeu-Tatal, Domnul Isus, Fiul și Duhul Sfânt.
Daca eu știu ca unul sau altul îmi da învățături de la el, NU VREAU SA-L ASCULT, pentru ca nu cuvintele lui ma vor duce in cer, ci doar cuvântul Domnului. Asa dar, cine crede ca i s-a furat predica, sa menționeze pe site-ul pe care a postat-o ca este de la el, nu de la Dumnezeu, si atunci nimeni nu o sa-i fure nici–o „IDEE”. Daca cineva a găsit o predica buna pe internet si a copiat-o, el a considerat ca a fost o predica de la Domnul, nu a lui Vasile sau Ion. AȘTEPT RĂSPUNS!
Reblogged this on Trezire si Restaurare.