Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Frumoasa ilustrare si mai ales mi-a placut descrierea pe care ati facut-o lui Dumnezeu ca pastor, ca tata; ceva nou. Multumesc
chiar este scrisă „cu plăcere”
” Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa in staulul oilor, CI SARE PE AIUREA, acela este un fur si talhar.” ( Ioan 10, 1).
Oare cine isi tot schimba teologia, mergand ba cu unii, ba cu altii?
cine nu?
Chris Oyakhilome! =))
he he, exact. si nu e singurul!
e interesant aspectul acesta al pelerinajului teologic. unii se duc de la biserica la biserica, pana cand ajung in locul in care se linistesc…asta in cazul in care gasesc acel loc.
cautarea ADEVARULUI teologic poate fi si o chestiune subiectiva: caut un adevar pe care, chiar si inconstient, ma linisteste. adica, nu adevarul in sine il caut ci locul sau teologia in care ma simt bine.
@”Abia aştept să mă alinte El, să mă ţină la piept, pe mine personal, să-mi şteargă orice lacrimă, să mă asculte cu cotul în bărbie, răbdător, aşa cum îi ascultă fascinat cum îi povestesc toţi ce vor fi avut ceva de spus în faţa Lui, de pildă martirii care au fost tăiaţi în faţa copiilor sau fierţi de vii în locomotivele din China sau aceia care au petrecut cu El, fără să-L fi văzut, în puşcăriile comuniste sau aceia de care lumea nu a fost vrednică.”
Ce intaltimi ametitoare pe calea pe care a mers istoria pana astazi, unde au urcat sfintii robi ai lui Cristos si mucenici. Cutremurator.
Dumnezeu stie cum a decurs viata fiecarui pamantean nu se asteapta ca noi sa povestim ceva ca nu cumva sa exageram si acolo? 🙂
Atunci noi vom sta uimiti si vom privi la fiecare scena, fiecare gest si cuvant care l-am rostit, la fiecare pacat acoperit sau aruncat in marea uitarii. Nici nu stim noi cat de amanuntit suntem notati in acea carte de aducere -aminte.
Vom sta infricosati in fata Lui.
din nou o chestiune teologica: (rabdati, rogu-va, intrebarile)
-credeti ca cei mantuiti vor fi judecati impreuna cu cei nemantuiti pentru a se hotari intrarea in rai sau in iad? (suna ciudat, dar va rog sa comentati din perspectiva dvs.)
-sau cei mantuiti vor fi judecati doar pentru rasplatire?
-daca vor fi judecati pentru rasplatire, credeti ca vor fi rasplatiti doar pentru faptele lor bune sau vor fi mentionate si cele rele?
din nou va rog, rabdati logica asta si raspundeti prin a explica perspectiva dvs.
🙂
Nu inteleg ce vreti sa-mi transmiteti. Iertati-ma. Daca vreti sa explicati, va multumesc.
Am vrut sa zic ca nu sunt deacord cu imaginea ca Dumnezeu s-ar astepta de la noi sa-i povestim tot ce am facut, cand de fapt El stie mai bine decat noi.
E bine dacă nu eşti de acord! Înseamnă că gîndim! Diferit? ASta-i a doua veste bună!
Prima care este? 🙂
si de ce nu sa nu-i spunem Domnului TOT ce gandim? atunci de ce ne mai spune Domnul Isus sa ne rugam Tatalui pentru El oricum stie ce ne trebuie?
care e rolul si rostul rugaciunii?
Este vorba de momentul cand vom sta fata in fata cu Dumnezeu, nu de rugaciunea de aici. De momentul cand vom fi pentru totdeauna cu Dumnezeu.
Ciprian nu ati fost atent la discutie 🙂
oho, si mai bine.
forensic vorbind, de ce sa nu ii spunem si atunci lui Dumnezeu TOT?
oare Dumnezeu nu judeca pe baza de marturie personala a omului, a cugetului, a inimii, a Fiului, a Duhului, a aproapelui?
pentru ce ne folosim de martori la mai toate evenimentele? de ce mustrarea fratelui se face cu martori?
oare nu va trebui sa marturisim despre noi?
…ma intreb si eu…
Pentru ca cei mantuiti nu vor sta la judecata.
-tot ce trebuie stiut este scris in cartea vieti
– Daca va trebui sa ne justificam cu martori inaintea lui Dumnezeu, dupa ce murim, dupa ce ajungem inaintea Lui, cum ramane cu: :”dupa moarte nu se mai poate face nimic, tot ce este de facut este aici jos”?
Faptele noastre merg inaintea noastra, nu-i nevoie sa mai marturisim ceva. Marturisirea se face aici, cat mai suntem in acest trup
Este o dilema si pentru mine dar am sa incerc.
Judecata va fi doar la final, dupa cei 1000 de ani, la a doua inviere, atunci cand toti cei mantuiti vor fi de-a dreapta.
– judecata va fi pentru rasplatire pentru ca se zice ca fiecare va primi dupa faptele lor; rasplatire si pentru faptele bune si pentru cele rele. Si inca se mai zice ca mila va birui judecata.
Scuze pt intrerupere, dar cine ar putea ajuta pe femeia asta cu un sfat despre o organizatie in Romania sa nu-si avorteze copilul? Eu nu prea cunosc:
Vezi comentariul lui Aida pe site-ul de mai sus!!!
Thanks a lot.
Doug & Roberta Moore
dougandroberta pe g mail
River of Life Care Home, Cornesti, Jud. Timis
More info:
http://www.janzteamuk.org/TeachBeyond_UK/River_of_Life.html
care este ideea?
Provita.
http://provitabucuresti.ro/
Pingback: în rînd cu lumea, în rînduială, Atahualpa Yupanqui şi Andrei Pleşu (despre parabole) « La patratosu
Pingback: Sînt o oaie plină de scaieţi… (P) | dininimapentrutine