Am găsit agenda lui Isus… se găseşte pe toate drumurile. M-am gîndit la chestia asta acum cînd evaluez anul care a trecut şi fac planuri pentru cel nou.
M-am surprins gîndindu-mi agenda la fel ca înainte de îmbolnăvire: evenimente şi activităţi. Locuri exacte, planificări riguroase, acţiuni ciclice, făptuiri ritmice.
Tot încercam să le potrivesc în calendar. Uneori agenda îmi sună: „activităţi suprapuse”. Anul meu este deja prevăzut şi previzibil. M-am oprit…
În urmă cu ceva timp am scris un text numit Carpe Diem. Oh, de m-aş fi ascultat!….
Îmi pare rău că nu m-am crezut atunci pe cuvînt. Rău îmi pare! Îmi mai adăugam cîţiva ani la viaţă şi aş fi fost înainte cu cel puţin trei sau patru proiecte.
Discutam zilele trecute cu un prieten drag despre felul în care ne-am petrecut ultimul an.
Am fost concentraţi pe agendele noastre cu evenimente, activităţi, locuri exacte şi ore fixe.
Mă uit la Domnul Isus, la apostolul Pavel şi ce descopăr?
1. Agenda lor a fost concentrată pe oameni şi zone.
Isus avea de mîntuit o lume întreagă! Cum de avea timp „să piardă” cu Samariteanca, o ratată?
Cum de-a putut „pierde nopţile” cu unul ca Nicodim?
Isus n-a avut întîlniri programate în agendă, nu „s-a uitat la ceas” în timp ce vorbea cu oamenii, nu şi-a cerut niciodată scuze că trebuie să plece la altă întîlnire, pentru că îl aşteaptă Marele Preot.
A stat cu vameşii în loc să stea în pridvorul templului, a stat la masă în loc să fie la lectură. Tot timpul nepotrivit şi tot locul nepotrivit. Calcă în regiuni interzise şi stă de vorbă cu oameni stigmatizaţi. Credeţi sau nu şi Nicodim era un astfel de „interzis”! Voi reveni să vă spun de ce.
Nu văd nici un alt tipar recurent în viaţa lui Isus, altul decît rugăciunea în noapte. Acesta este singurul program care pare a se repeta. În rest… Domnul nu are program. Nu are agendă… Aminteşte tot de o singură ORĂ în toată viaţa lui.
„Nu mi-a venit Ora, îmi va veni Ora etc.”
„Pierde timpul” cu un nesaţ de neînţeles pentru cineva care trebuia să îşi restrîngă toată activitatea, toată cariera la trei ani şi jumătate.
2. Dacă ne uităm la călătoriile Domnului şi ale Apostolului Pavel mai descoperim ceva uimitor: fiecare an este dedicat unui proiect, fiecare perioadă arată focalizarea pe un singur lucru sau zonă geografică.
Apostolul Pavel stă o perioadă să îi ucenicească pe Aquila şi Priscilla.
O perioadă stă cu Timotei, alta cu Marcu… Stă într-o anumită zonă şi face o anume activitate.
Pierde timpul! De ce nu călătoreşte tot timpul? De ce stă şi coase corturi? De ce nu îşi foloseşte pregătirea şi înţelepciunea la altceva.
Nu observaţi?!! Avem doi supracalificaţi care pierd timpul făcînd lucruri sub calificarea lor, zonal, rural, exterior, în afara mainstream-ului?
Isus spală picioare puturoase. Pavel coase corturi de păr de capră şi cămilă. Nepotrivite îndeletniciri pentru nişte oameni care au schimbat lumea!
Isus şi Pavel au timp pentru lucrurile mici, pentru anonimi, pentru cei fără de nume şi fără de faţă. Au loc şi timp pentru cei care nu fac rînduiala şi ordinea momentului.
Numai la judecată şi la moarte s-au întîlnit cu oficialii ţării! Pilat şi Agripa şi Felix n-au primit temenelele şi delegaţiile şi scrisorile de acreditare nici din partea lui Isus şi nici din partea Apostolului Pavel.
Din agenda lui Isus au lipsit numele importante, iar în agenda lui Pavel s-au strecurat nume ca Filimon şi Erast.
Domnul şi apostolii au investit în oameni şi i-au plimbat pe aceştia în locuri strategice, dar cu libertatea intervalului şi zonei.
Uitaţi-vă în Evanghelii: se dau nume de oameni şi nume de locuri. Nu-i aşa?
Uitaţi-vă la scrierile pauline: ni se dau nume de oameni şi nume de locuri?
Nu ni se descriu case, săli, nici evenimente foarte precise.
Domnul Isus şi apostolul Pavel sînt atît de relaxaţi…..atît de odihniţi în Dumnezeu căruia îi aparţin vremurile şi soroacele încît pe agenda lor se putea scrie larg pe multe spaţii..
Cum îşi evaluează apostolul lucrarea? Cui îi transmite moştenirea spirituală: pomeneşte oameni şi locuri! Relaţii şi regiuni, case şi oraşe, locuri de ucenicie, nu birouri de întîlnire.
3. Am mai descoperit ceva.
Deşi Domnul şi apostolul par să trăiască haotic, aparent la întîmplare… dar sînt tot timpul dependenţi de Duhul, de îngeri şi visuri.
Uitaţi-vă la Iosif şi Maria. Visează să plece în Egipt, visează că trebuie să vină din Egipt şi vin.
Sînt deschişi pentru schimbarea agendei pe loc. Isus are planuri de lungă durată, dar este deschis pe moment la schimbare.
Nu există frustrare în Evanghelii că planurile s-au modificat. Furtuna este la locul potrivit, moartea lui Lazăr nu strică planurile Domnului, numai i le împlineşte. Arestarea lui Pavel nu îl opreşte pe acesta din lucrare, îi aduce şi mai mare nădejde, bucurie şi are timp berechet să gîndească strategic.
Domnul Isus nu îşi gîndeşte viaţa în ore, ci în perioade timp, în intervale.
Domnul nostru nu îşi gîndeşte prezenţa în locuri de întîlnire, ci în regiuni, în zone.
Intervalul, perioada, regiunea, zona, acestea sînt măsurile pentru spaţiu şi timp în Evanghelie.
De ce sîntem aşa de stresaţi noi?
Pentru că ne măsurăm viaţa în minute, în fragmente mici de timp, mîncăm firimiturile care cad de la masa lui Cronos.
Pentru că ne aflăm la locuri exacte, ne limităm la spaţii mici. Viziunea noastră nu trece de orele care urmează, de săptămîna următoare, luna în curs şi de anul care vine.
Domnul nostru lucrează la „vremea secerişului” (ce spaţiu larg, ce interval generos!) Viziunea noastră este redusă la „ora de birou” (Ce spaţiu redus, ce fărîmă de timp!)
Marius Cruceru 
„Dar se poate trai si în kairos, timpul potrivit, momentul profitabil, secunda plina, bataia de ceas care nu te apropie de moarte, ci de ospatul vesnic.” -imi place asta 🙂
Oamenii Bibliei traiesc „azi” lasand ca ziua de maine sa o programeze Domnul.
Ajunge zilei necazul ei, noi nu cred ca ar trebui sa ne facem planuri cu bataie lunga pentru viata noastra pentruca ziua de maine nu este a noastra.
Se zice ca Dumnezeu rade de nu mai poate cand aude cum ne planificam viata.-e doar o gluma.
Suna interesant ceea ce spui, totusi nu inteleg de ce se apeleaza mereu la expresii de genul „oameni care au schimbat lumea „…ca motiv suficient de a-i lua ca si modele. Oare lumea s-a schimbat asa de usor ??? Si-au programat acest lucru si schimbarea a venit de la sine ? Daca totul sta in agenda este simplu nu-i asa ? Sau este vorba de mai mult de cum ne petrecem timpul ????
Mi se pare ceva in neregula. Ptr ca ceea ce spui ne obliga sa avem o agenda, asa cum o formulezi de dragul de a schimba lumea si nu ptr alte scopuri sa zicem….
Atentie pentru unii astfel de scopuri marete se poate finaliza in frangerea gatului ? Ce ma fac daca iti adopt agenda si lumea nu se schimba ?
Revoltator!!!
despre modele, de ce ai acelaşi IP cu tare?
te rog să îţi iei un singur pseudonim sau să îţi dai numele real, nu schimba numele şi pune, te rog, o adresa de email validă.
inspirate ganduri. scrise la momentul potrivit pentru a ne regandi modul de abordare al perioadei care urmeaza. poate prin indurarea Domnului va mai fi inca un an.
La multi ani? pate mai bine La vesnica bucurie cu Domnul nostru!
Mi-a placut mult articolul. Vine tocmai la vremea potrivita pentru mine!
„Domnul Isus şi apostolul Pavel sînt atît de relaxaţi…..atît de odihniţi în Dumnezeu căruia îi aparţin vremurile şi soroacele încît pe agenda lor se putea scrie larg pe multe spaţii..” Ce fain! Sa ne ajute Domnul sa traim si noi asa!
Mă bucur că foloseşte!
Marius,
Frumos, creativ, inteligent. bravooo si la mai multe. Sunt deadreptul uimit de ceea ce poti afla atuci cand citesti altfel cuvantul.
Incaodata felicitari!
Isus a trait niste vremuri. noi altele. in primul rand n-a avut o sotie si copii pe care sa-i duca la scoala si sa-i ia de la scoala. n-a avut un loc de munca in care trebuia sa fie prezent pe o anume ora si sa stea acolo min 8 ore si nu s-a stresat sa dobandeasca o locuinta pt familie. asta asa in mare. deci o avut timp berechet sa „piarda” timpul. scopul venirii lui pe pamant a fost unul, al nostru este oleaca mai mult mai altfel.
si inca ceva. nu inteleg ce-ati vrut sa spuneti cu UNUL ca Nicodim. adica cum era Nicodim?
am un articol despre Nicodim, vei inţelege de ce am spus asta.
Faptul că Isus nu avut copii şi soţie nu este relevant.. ba chiar mai rău… n-a avut nici măcar „ajutor potrivit”. De ce vorbeşti tocmai tu despre soţie ca despre o povară…
o sa caut articolul.
nu am vrut sa se inteleaga si nu cred ca sotia sau sotul este o povara pt celalalt. asta daca te casatoresti cu cine trebuie.
cand suntem constienti ca e mai ferice de cel care da decat cel care primeste, atunci tot ceea ce noi vom da timpul nostru, banii nostrii, viata noastra etc. nu va fi un stres ci va fi o placere. de multe ori prefer sa ajut pe cineva decat sa ne cumparam noua vreun lucru care poate fi amanat mult si bine. martor i-mi este sotia
Timpul asa cum e impartit, ceasul si planificarea le folosim tot ca sa ne demonstram ca suntem dumnezeul propriului nostru univers. Nu ca ar fi prea rau, dar cand credem tare ca suntem in control si nu ne iese imparteala uite-asa ne dam noi seama ca universul nostru e prea mic si dependent de Universul mare.
Cred ca nu e bine spus ca „a pierdut” timpul. Eu inteleg din „timp pirdut” acele momente in care nu am facut ceva util, de la a dormi, manca pana la a munci, invata, comunica, etc, sau cel in care am facut ceva total nefolositor ca de exemplu am stat sa vad un film prost.
Foarte interesant. Domnul Isus a fost extraordinar. A avut o extraodinara disponibilitate fata de oameni: murind pe cruce are timp sa se ingrijeasca si de un talhar, si de ucenici, de mama sa. Uimitor!
Pacat ca am devenit…dependenti de activitati planificate,banale care ne imping intr-o stare de rutina amagitoare…Am uitat de origini,de Dumnezeu si stim doar sa ne autocompatimim…
Sam, welcome back 🙂
I thought, yeah, what the heck, it’s New Year’s Eve!
You didn’t fall for my playword I gather 🙂
Yes, I didn’t 🙂
Arta de a trai presupune intr-adevar o disciplina a valorificarii timpului si spatiului, dar pe principii diferite de cele impuse de stapanitorul acestui veac, despre care Biblia spune ca „are putina vreme”, in timp ce un crestin are la dispozitie o viata vesnica. De ceva timp le mai spun fratilor „daca vom fi la viata…”, pentru ca vom fi la viata (depinde unde – pe pamant sau in cer). Este esential sa regandim ierahia valorilor pe baza Cuvantului scris si in aceeasi masura vom observa asemanarea cu Logosul intrupat. Apreciez foarte mult maniera in care ai pus in contrast cele doua modele scripturale cu ceea ce se intampla in lumea si crestinismul de astazi. Bless you!
Marius, mulţumesc frumos 😉
cu plăcere!
Superb articol va multumesc pentru postare extraordinar scris foarte frumos explicat.
Dumnezeu sa va binecuvanteze .
Estera ,estonia
Mulțumesc de încurajare!
Continuuati sa scrieti 🙂 e minunat
Dumnezeu cu mila peste puținele noastre daruri!
Pace s a deschis o platforma similara cu FB crestina ne ar face placere sa va avem pe platforma crestina cu articolele dv din blog venind cu blog ul dv pe site ..va asteptam multi au intrrebari si in multe din articolele dv se gasesc raspunsurile la intrebarile lor ..ne ar face placere sa va avem https://strangergod.com/
Cum doriți! Se pot prelua, dacă folosesc.
Ne dati permisiunea de a posta la noi cu mentionarea dv si a blogului dv bineinteles
sigur, nicio problemă!
Multumim Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va binecuvanteze
Pingback: ”La mulți ani fericiți”??? Ce glumă! | Marius Cruceru
Pingback: 11 ani de la prima fibrilație | Marius Cruceru