Am văzut cum se face prin 1987. Acum am aflat cum se numeşte de la cineva care tocmai se întorsese din China.
Băieţii de acolo au apucat să perfecţioneze sistemul.
Despre ce este vorba?
Foarte simplu, dar e o problemă foarte complicată!
Dacă ai evrei în casă şi naziştii îi caută la uşă? Ce spui? Spui adevărul, că eşti creştin?
„Da, vă rog, intraţi, luaţi-i, prăjiţi-i!”
Nu! Îi minţi cu frică, dar îi minţi!
Dacă mergi în China şi trebuie să declari unde stai? Ce declari pe formular? Casa pastorului la care vei sta?
Nu! Îi minţi cu spor, dar îi minţi!
Dacă transporţi Biblii în rucsac (e pe vremea lui Ceauşescu) şi te întreabă miliţianul ce ai aşa de greu în rucsac?
Ce îi spui, adevărul?
Nu, îl minţi, dar cu entuziasm!
Dar…
Minciuna este un lucru rău!
Isus Cristos este Adevărul!
Satana mai poartă şi un alt nume: Tatăl Minciunii!
Atunci tăcerea?
Vă mărturisesc că am minţit cînd cu rucsacul!
Mă simt vinovat? Nu!
Ar trebui? Da!
Atunci???
Încă nu am găsit răspuns la asta… sau.. am unul, dar nu cred că merge în toate situaţiile.
PS.
încurcate-s căile wordpress-ului…
Subiectul ăsta „periculos” despre Tatăl minciunii are exact numărul 666
Bine că nu-s superstiţios!
Marius Cruceru 
Si eu mi-am pus intrebarea asta de multe ori.
Eu cred ca daca imediat ce am mintit, pentru o cauza buna, imi cer iertare si daca sunt sincera si Dumnezeu imi cunoaste inima si stie ca nu din obisnuinta am mintit, ma iarta, iar eu ma pocaiesc pana imi iese din nou ispititorul in cale. Dar in Biblie nu am gasit nici un incident din asta. Si daca ma gandesc bine c–- Rahav a fost salvata doar pentru ca a mintit ca sa-i salveze pe evrei. Ati inteles ceva? Daca nu mai scriu o data. 🙂
Am inteles.:)
Etica cazuisitică este la fel de greu de înțeles pe cât este de îndepărtat cacofonia. Numai Duhul Sfânt te poate scăpa.
Ce-ai tovarășe în portbagaj? întreabă polițistul.
Pâine tovarășe, răspunse creștinul. Deschizând, milițianul a văzut pâini. Erau pâini, dar pentru suflet însă Duhul Sfânt l-a făcut să vadă realitatea spirituală transpusă în pragmatismul mâncabil.
Beni, asta este tare….:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
comparaţia, alegoria, metafora…
Cum ziceai Beni, se prea poate ca Duhul să ne insufle în momente din astea înţelepciune, ca să ştim ce să răspundem… mai mult, poate va vorbi în locul nostru 🙂
Tare, nu…adevărată da…
Corect, Beni.
şi eu cred că Dumnezeu ne poate feri de astfel de situaţii…
Acest fel de decizii este pentru situaţii extreme. Cîţi dintre noi au fost acolo? SE minte epntru mult mai puţin.
imi place asta!! :))))
excelent
Asta-i bună! Asta seamănă a kamikaze!
În caz că vrei să ajungi erou al credinţei te urci in avion şi cobori in China. Simplu şi ai scăpat de toate necazurile. Aviz amatorilor.
Cu privire la ce a spus Naomi despre Rahav, eu cred ca poti face ceea ce a facut ea , doar daca ai o viata ca si a ei…pentru ea minciuna era parte din viata ei,dar nu cred ca noi ca si nascuti din nou putem sa facem la fel!!!Adevarul te face intotdeauna liber,doar daca il cunost.Ajutindul pe Dumnezeu, nu faci altceva decit sa fii ca si Uza!!!
Asa cum BeniaminCruceru a zis:spune intotdeauna adevarul si atunci vei fi surprins de cum Duhul Sfint va lucra…
Steinhardt zice ca e pacat daca NU ii minti pe tortionari si le servesti pe tava o victima. Si cred ca are dreptate, desi candva nu gandeam asa…
de acord cu Steinhardt în acea situaţie.
Un posibil raspuns cu privire la fapta lui Rahav ar fi cel de pe blogul quo-vadis-tu.blogspot.com
Tocmai din acest motiv eu unul consider comunismul un mostru: a transformat oamenii in fiare… De ce credeti ca oamenii nu isi pot cere drepturile? Pai cum sa ceri un drept cand legea te condamna? Comunistii stiau acest lucru asa ca … au incercat sa ii corupa pe cat mai multi. Corupti fiind ii poti manipula cum doresti. Dumnezeu NU ii apara atat timp cat sunt in casa minciunii. Fara ajutorul lui Dumnezeu, doar cu forta lor fizica, nu pot invinge niciodata! Nu se vor putea unii ei intre ei pentru ca nu exista incredere reciproca. Si pot fi usor condusi prin … frica…
Ar trebui sa stiti ca in momentul in care ati mintit v-ati separat de Cristos… Initial un geam si cu fiecare minciuna adaugata in timp un zid gros. Si aici nu incap discutii. Din acel prim moment aveti doar doua variante: 1) sa reveniti spunand adevarul suportand consecintele ramanerii in adevar; 2) sa continuati cu minciuna si veti fi din ce in ce mai slab spiritual si veti putea fi condus prin puterea fricii departe… mult prea departe decat va puteti inchipui…
Da, puteti scapa de probleme mintind! Dar cu ce pret? Atat timp cat mintiti nici Diavolul nu va ataca prea tare: stie ca ii apartineti… si poate sa lucreze incontinuare in viata ta… Apoi ar trebui sa stiti ca Diavolul este maestru in santaj si intimidare. Daca Adevarul nu este de partea ta cine poate sta in picioare?
Decat o viata in minciuna mai buna moartea fizica! Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Dumnezeu spune in Decalog:
1.sa nu minti
2.sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.
Sistemul de valori se raporteaza la sistemul de valori impus de Dumnezeu. In acest sistem comunismul, de exemplu, este anomalia, cu tot sistemul sau de legi. In sistemul lui Dumnezeu nu e nevoie sa ascunzi evrei.
De aceea, prefer sa mint ca sa salvez evrei si sa traiesc cu constiinta unei astfel de minciuni, decat sa am pe constiinta sufletele lor.
pomisor, din mainile tale va cere Dumnezeu sangele lor … nu?
Eu i-am ucis? Nu! Am eu sange pe maini? Nu! Sistemul i-a ucis? Da! Cine e vinovat?
Frica si lasitatea se pot justifica teologic. Ma intreb daca si Dumnezeu justifica prin sistemul dvs teologic …
Mai, pomisor sau copacel…Simtul asta al tau al dreptatii, exprimat mai sus- este total lipsit de bun simt. Uite- sa dea Domnul ca numai asta sa fie singurul meu pacat…ca nu mi-ar fi rusine sa stau in fata Lui la ziua judecatii. Cite altele le-am facut pentru motive lipsite de temei…si acu numar boabele de chimen sa dau zeciuiala…culmea impertinentei…
Pai sa stiti ca este nevoie de ffff mult ajutor din partea lui Dumnezeu sa ramaneti cu un singur pacat… Ca pacatul este o entitate foarte sociala…
Oricum din experienta am vazut ca minciuna nu m-ar fi scapat niciodata ci din contra m-ar fi bagat in probleme mai mari si ca minciuna si frica sunt rude foarte bune…
Fie slavit Dumnezeu-Adevarul!
Păi, nu ştiu dacă e vorba de cine e vinovat, nu cred că astfel trebuie pusă problema. Sigur că sistemul i-ar fi ucis, dar rămâne ideea că ai fi putut face un bine pentru cineva (salvându-l de la moarte) şi nu l-ai făcut. Cine poate face un bine şi nu-l face păcătuieşte. Iar dacă el moare, desigur, de mâna sistemului, eu care nu l-am salvat când aş fi putut echivalez cu autorul moral al uciderii lui.
Şi trebuind să alegi între a călca o lege sau cealaltă, pus în faţa faptului, alegi… răul cel mai mic. Şi mă gândesc că nu e singura situaţie în care posibilităţile sunt ambele încălcări ale legii. Oricare din variante alegi, tot păcătuieşti. Depinde de care păcat „preferi” să te faci vinovat….
Vedeti este greu de spus asa fara sa vezi din pozitia lui Dumnezeu ce este bine si ce este rau… Daca Dumnezeu a hotarat „Acest om trebuie sa moara!” sa stiti ca El va face acest lucru cu tot ajutorul dat de dumneavoastra ba s-ar putea sa platiti si dumneavoastra pentru ajutorul dat… Acum cateva saptamani in tara noastra un mafiot a fost impuscat in plina zi in strada. Dumneavoastra ati fi fost gata sa platiti viata pentru viata pentru el? Si apoi el sa isi continue viata ca inainte?
Adevarul este ca lucrurile nu sunt atat de gri. Daca pariezi pe ascultarea de Dumnezeu nu veti gresi niciodata. Si El spune ca mai intai sa ai grija de tine: Luca 14:26. „Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Relatia cu Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de orice alt tip de legatura…
Dar vin cu întrebarea: de unde ştiţi că Dumnezeu VREA să-i omoare şi că noi trebuie să „punem umărul” la asta?
Corect, dacă îî găsesc nemţii, atunci Dumnezeu le-a venit de hac 🙂
De fapt Moise a fost şi el salvat printr-un fel de minciună, nu-i aşa?
Să-i spunem înşelăciune, şmecherie… ca a moaşelor evreice la care Dumnezeu le-a făcut case că minţeau de îngheţau apele Egipetului cum că evreicele năşteau singure TOATE.
Nu va cere nimeni sa puneti umarul… Doar sa nu va amestecati acolo unde nu va autorizat nimeni sa o faceti…
Ba da, dvs ne cereţi dacă susţineţi că noi îi stăm în cale Domnului care poate (daor poate!) că vrea să-i omoare, de fapt. Deci noi, în ecuaţia asta, fie ne punem împotriva Lui dacă minţim şi-i apărăm pe respectivii; fie „punem umărul” (era, totuşi, între ghilimele) şi creem drum celor care vor să-i omoare. it is just one or the other.
A, încă o chestiune, dar care bate tot într-acolo, numai că acum am sesizat o anume formulare. „E greu să vezi din perspectiva lui Dumnezeu”. Eu încă mai cred că nu am ajuns niciunul dintre noi dumnezei şi nu ştiu dacă putem pretinde atât de sigur că avem PerspectivA (deci cu A) Lui în mână.
Iar dacă nu o avem, înseamnă că lucrurile sunt ori mai gri (ajungem la nivelul ăsta care nu vă place, dar nu avem încotro), fie trebuie să cerem ghidare la fiecare pas.
Cred că oricare dintre variante e de luat în calcul.
Crestinii (urmasi/ucenicii Domnului Isus) nu mint. Aceasta nu se poate discuta… Evident ca atunci cand trebuie sa mintiti pentru a „scapa” un om nu faceti voia lui Dumnezeu ca El a spus: „Sa nu minti!” Deci situatia este clara…
Aveti perspectiva lui Dumnezeu la indemana aproape mereu: legile date de El… Putine situatii nu pot fi transate relativ usor…
Şi încă ceva. Foarte important. Care a fost pierdut din vedere. Nu îmi daţi exemplu cu mafioţi, când problema care s-a ridicat se referea la creştini, la copii ai Lui.
Da, avem legile Lui, dar tocmai aici e dilema de care am pomenit şi mai sus. Ce faci când trebuie să alegi între care din cele 2 legi date de El să le încalci?
Te convingi că una din ele nu se încalcă şi apoi acţionezi…. sau totuşi cum?
Ma repet:
Luca 14:26. “Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.”
Relatia cu Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de orice alt tip de legatura…
Şi eu m-am repetat, dar nu e nici o problemă.
Evitaţi, totuşi, să rezolvaţi dilema. De unde ştiţi – din start – că drumul uciderii „fratelui” tău este, de fapt, drumul spre El…
Nu-mi spune „dumneavoastră”, că nu-mi place. 🙂 Camix, reîncântată de cunoştinţă. Ne-am mai cunoscut.
Dar nimeni nu vrea sa ucida pe cineva fara motiv… Si daca se rezolva motivul poate ca se evita si consecintele… Nu este uciderea cale spre Dumnezeu! Insa acoperind prin minciuna nu se rezolva nimic… Daca cu adevarat doriti sa aparati un frate vorbiti adevarul!
Adevărat, nimeni nu vrea să ucidă pe altcineva fără motiv, normal! ALtfel nu ar căuta să-l ucidă, bănuiesc, nu?
Pentru bani, pentru iubită, pentru putere, din fanatism etc.
Deci, din câte înţeleg contează care sunt motivele pentru care se doreşte moartea lui şi apoi putem judeca situaţia. Dacă el e vinovat, se înţelege care e urmarea. Dacă nu el e vinovat (sper că nu pretindem că asta nu se poate întâmpla, deja avem exemple), atunci cum se procedează?
Dacă se procedează la fel ca în primul caz, atunci motivele nu contează în ecuaţie şi, deci, nu trebuiau aduse în discuţie.
Daca nu este vinovat cu nimic atunci Dumnezeul pe care Il slujeste il va pazi…
Deci, după cum bănuiam, motivele pentru care i se doreşte moartea nu schimbă situaţia cu absolut nimic, de vreme ce reacţia e aceeaşi. Nu ştiu de ce aţi adus-o în discuţie… Suntem în acelaşi punct din care am pornit. Numai că e deja târziu…
Nu ati banuit bine… Daca era vinovat reactia era: „Frate uite cum stau lucrurile, acum ar fi cazul sa le rezolvi, de preferat repede!” In caz ca era acuzat pe nedrept atunci trebuie sa sustineti adevarul. Daca nu era nici un motiv atunci nu puteati interveni si lasati sa intervina Dumnezeu… Am crezut ca va referiti la ultima situatie…
Pomişor, noi vorbeam aici despre a minţi pentru cineva sau a nu minţi pentru el. Ai adus în discuţie motivele pentru care e urmărit. Dacă e vinovat, nu minţi pentru el. Dacă e nevinovat, Dumnezeu îl va scăpa, deci tot nu minţi pentru el. Asta discutam noi, de fapt.
Dar Dumnezeu poate ţi-l trimite să-l scape chiar prin tine.
Ajutandu-l sasi rezolve situatia nu il scapati? Corect si legal si frumos… In lumina…
Concluzia era că motivele pentru care omul e urmărit nu modifică în nici un fel decizia ta/mea de a nu minţi pentru el…
Corect!
Aşadar, treaba cu „nimeni nu vrea să ucidă fără un motiv” era adusă în discuţie de… fentă. Mă rog, la cei la care ţine.
Imi pare rau daca v-am facut sa credeti altceva eu cand am spus acea expresie ma gandeam la orice altceva decat ca as accepta sa mint pentru cineva… Imi cer scuze…
Da, eu am înţeles faptul că nu aţi minţi pentru nimeni, indiferent de motive (!), deci la asta am reacţionat: dacă tot e indiferent de motive, e insignifiant care sunt ele…
Drăguţ din parte-vă scuzele.
Corect! Asta pentru ca minciuna nu rezolva situatiile dificile! Cel putin in viata mea cand inca nu eram bine copt la minte am vazut ca minciuna inrobeste si inca o robie cumplita…
Neavand o onoare proprie de aparat imi este destul de usor sa imi cer scuze… Depind de adevar, pe El Il sustin, mai exact ma tin cu tot ce pot de El ca El ma sustine…
Se prea poate că nu a fost nevoie să scoateţi pe nimeni de la anaghie în felul acesta. Iar dacă a fost nevoie şi aţi ales altă cale care a dus la un Bine, cu atât mai bine! Dar asta nu descalifică varianta cealaltă. Experienţa e importantă, dar nu neapărat definitorie şi nu neapărat literă de lege generalizabilă.
Plus că dilemele pe care le-am ridicat au rămas, dar nu ţin neapărat să lămuresc totul în seara asta.
PS: păi, pentru dvs o fi simplu cu scuzele, dar ar fi bine să aduceţi o epidemie prin blogosferă…
Pomişor: e politically correct, dar nu e etic ce spui.
Oricum spunand adevarul mai devreme sau mai tarziu chiar daca as fi din sistem acesta m-ar exclude. De fapt mintind faci parte din sistem… ca intreg sistemul este bazat pe… minciuna… Spunand adevarul ma autoexclud din acest sistem…
Bine faci!!!
pomisor, studiu de caz:
un om are o mama care e cleptomana, fiul afla:
-o denunta politiei?
-se roaga pentru ea pana o vindeca Dumnezeu, fara sa anunte insa politia?
-face altceva.
As returna lucrurile furate si as explica situatia celor nedreptatiti. Apoi as fi cu ochii pe dumneaei.
Bun! Excelent!
Ce-ar fi un pic de puşcărie în locul?
pomisor, ocoliti chestiunea vitala, legala:
-conform LEGILOR (pe care cu atat drag le invocati, si care, dupa dvs sunt semnata cu aprobarea lui Dumnezeu) furtul este o infractiune ce se pedepseste cu dosar penal (sa ma corecteze vreun jurist ca nu ma pricep la detalii), adica inchisoare. daca stii de furt, dar nu spui organelor competente, devii complice la furt.
asadar, pomisor, dupa ce restituiti totul pagubitilor, si incepeti sa stati cu ochii pe dumneaei, O DENUNTATI POLITIEI SI VA RUGATI PENTRU EA?
Acum mult timp in urma mama mea mi-a povestit de un asemenea caz real in care sotia unuia era cleptomana… Sotul facea ce am spus mai sus.
intrebarea era daca o denuntati politiei.
Ciprian,
un soţ are o soţie bolnavă de cancer în ultimul stadiu, este desfigurată,
– îi spune că este urîtă
– tace şi se roagă
– îi spune că este „frumoasă” şi aşa…
– face altceva
Richard Wurmbrand spunea, că adesea a fost nevoit să mintă
Uneori faptul că spuneai adevărul egala sinuciderea. Cred că numai cei ce au trăit din plin acele vremuri ştiu ce înseamnă asta…juniorii de noi vorbim, dar vorbim pe pielea lor, a martirilor.
Se îndoieşte cineva că Richard Wurmbrand nu a fost un mare om al lui Dumnezeu?
Eu am avut un coleg de serviciu care atunci cind nu stia ce sa zica „se invirtea in jurul cozii” cu o expresie celebra : ” Tovarasi , treaba aia care e- nu e in regula …”asa si cu minciuna- noi toti stim cum trebuie sa raspundem , DAR… Sunt situatii in care asa cum zice Marius devine ” theologie ” si fratele Wumbrand a avut experiente din acestea si nu este o explicatie universala -Domnul cunoaste inima si motivatiile noastre ( doar sa cerem ajutorul Lui ).
In astfel de cazuri minti si iti asumi raspunderea inaintea lui Dumnezeu. Sa faca El dreptate! … sa faca El dreptate … sa spui asta din convingere inseamna sa crezi ca Se razbuna El la vremea potrivita. Asa cum razbuna si asa cum Se razbuna Dumnezeu, omul nu va putea sub nici o forma sa o faca vreodata.
?????
Ok sa faca dreptate! Dar dreptatea pe care o face Dumnezeu in baza legilor Lui inseamna iadul pentru cine minte… Dupa ce ai mintit mai poti cere sa se faca dreptate?
Ar fi mai mare iad sa stiu ca cineva este fript la tigaie din cauza mea…
Oare nu intră în situaţia asta jertfa de sine?
Dacă ai spus adevărul, după ce spune Pomişor, eşti absolvit, ceilalţi mor, dar e vina sistemului, tu stai sub „umbrelă”: ai ajutat sistemul.
Dacă minţi, e minciună, e clar, dar… ai salvat o viaţă, două, trei. Mai departe, te pui pe tine însuţi în primejdie, chiar cu viaţa. Aici intervine adrenalina, să fie simplu şi să spun adevărul sau să mă arunc cu capul nainte şi să mint, ştiind că de asta atârnă viaţa mea?
Rodica, ce mă distrează pe mine în toată discuţia asta este faptul că discutăm despre adevăr şi consecvenţa faţă de realitate în timp ce copiilor le spunem că exită Moş Crăciun! 🙂
E tare asta!
voi mincinosii faceti asta. noi crestinii le-am spus de mici ca nu exista m c
Dar in afara de minciuna, nu mai sint si alte pacate? Tu de cind te-ai intors la Dumnzeu, nu ai mai pacatuit niciodata, chiar si fara voie? Ce faci atunci? Ca daca imi spui ca nu pacatuiesti deloc si niciodata, esti un specimen unic, iar daca da, nu iti ceri iertare? Problema e sa nu devina pacatul un mod de viata. Cind esti intr-o situatie in care poti salva viata cuiva, nici nu cred ca realizezi ca ocolesti adevarul.
Ba da doamna Mia mai gresesc dar de fiecare data cand o fac dupa ce devin constient de greseala imi dau silintele sa o repar. Nu pot dormi linistit avand constiinta incarcata…
Si o greseala se repara cand o recunosti si pagubele produse au fost indreptate… cel putin in limita posibilitatilor umane… Ca daca mai raman datorii neplatite nu va faceti griji ca la timpul potrivit le veti plati…
ce faceti cu pacatele pe care nu vi le aduceti aminte?
sa presupunem ca cineva pacatuieste, dar nu isi da seama, si apoi moare subit. ce se intampla cu el?
Chiar va inchipuiti ca raman neplatite si necorectate? Apoi de ce mor oamenii inclusiv sfintii? Ca fara pacat nu ar exista nici moarte… Ilie un exemplu…
Ideea este ca nu trebuie sub nici o forma sa ramaneti in el daca stiti de el. Si daca vi inaintea lui Dumnezeu El iti arata unde gresesti si ce trebuie sa faci sa rezolvi.
Ilie nu a fost rapit la cer pentru ca a fost fara pacat. o astfel de interpretare este nejustificata.
ilie, spune Scriptura, era un om ca oricare altul, plin de greseli si de probleme, chiar depresiv. faptul ca a fost ridicat la cer tine de harul lui Dumnezeu, nu de lipsa pacatului lui Ilie.
Dumnezeu nu ne aduce aminte de toate pacatele pentru ca atunci nu s-ar justifica jertfa lui Cristos si nici mintea nu ar tine foarte mult. Omul isi aduce aminte de unele, altele ii sunt amintite iar unele nu si le aduce aminte defel.
Scopul lui Dumnezeu este ca omul sa se increada in Cristos, nu capacitatea sa de a-si cere iertare.
Ce faceti cu un amnezic mantuit? El nu isi va aduce aminte de taote pacatele sale.
Si atunci de ce dumneavoastra stati aici pe pamant si nu in cer?
de ce sunt eu inca pe pamant? nu stiu sigur. descopar in timp scopul meu pe pamant.
dar, daca vreti sa aflati neaparat, luati legatura cu Dumnezeu. Legea va da dreptul sa intrati inaitnea lui Dumnezeu prin propriile dvs. fapte neprihanite. doar sunteti fara pacat, nu?
Nu sunt chiar atat de fara pacat incat sa pot intra la Dumnezeu fara acoperirea data de jertfa Domnului Isus. Profetul Ilie ma intrece in dedicare cu mult.
Adevarul este ca un om este pe pamant atat timp cat are o slujba incredintata de Dumnezeu. Dupa sfarsirea acestei slujbe in cazul in care este fara pacat poate fi rapit cum a fost Ilie si Enoh in caz contrar va cunoaste moartea precum aproape tot restul…
sunt curios ce o sa raspunda Ilie cand il vom intreba de ce a fost ranit?
oare va spune: am fost fara pacat!
sau va spune: harul Domnului nu mi-a ingaduit sa raman!
bun, acesta e cazul lui Ilie, totusi el nu L-a vazut pe Cristos asa cum L-au vazut ucenicii si Pavel.
-Pavel a spus ca a sfarsit alergarea, a luptat lupta cea buna, pe el de ce nu l-a rapit Domnul la cer?
-dar pe Petru?
-pe Iacov?
-pe Ioan?
-inseamna ca toti au fost pacatosi, inclusiv Pavel…care si-a sfarsit alergarea, sau poate s-a inselat.
Da, vezi curva Rahav.
Dar, Scriptura spune ca Dumnezeu stie cat suntem noi de incompetenti si incapabili sa implinim Legea pe deplin intotdeauna. Daca am putea-o implini ne-am mantui singuri … si nu am avea natura pacatoasa. Daca am implini mereu pe deplin legea nu am avea nevoie de jertfa ispasitoare a lui Cristos.
El a fost singurul care a implinit pe deplin, fara pacat Legea. Iar pentru ca a fost Dumnezeu pe cand era inca in trup a putut ispasi o data pentru totdeauna pentru toate pacatele omenirii.
Datorita dreptatii lui Dumnezeu, ni se cere sa implinim Legea, dar noi nu putem, deci meritam moartea. Datorita dragostei Sale, a impus sistemul sacrificial imperfect, pana la venirea lui Cristos, jertfa suprema, prin care a rezolvat problema pacatului omului. De aceea, prin credinta in jerfta lui Cristos este omul mantuit. Dumnezeu ne imputa noua neprihanirea lui Cristos. In El suntem ascunsi in chip tainic. Nu prin faptele noastre suntem mantuiti, ca sa nu ne mandrim ci prin credinta, care vine tot de la El.
Deci, Dumnezeu cere implinirea Legii, dar in Cristos avem iertarea de pacate. Dumnezeu vede mai mult decat vedem noi cand cere sa implinim Legea. Deci, pentru ca nu stim toate pacatele si pentru ca nu putem ispasi pentru toate pacatele noastre, L-a dat pe Cristos. Nu prin pastrarea legii suntem mantuiti, ci prin ramanerea in Cristos.
1) Ei nu i se cerea… ea nu avea legea data… si… ea nu este si nici nu va avea vre-odata titlul de Fica a lui Dumnezeu…
2) Gresit. Arata-mi credinta ta fara fapte… Cum poti spune ca ai incredere (credinta) in Domnul Isus cand aceasta incredere nu este suficient de puternica incat sa te faca sa asculti de El???
3) Si cineva ramine in Domnul Isus… atat timp cat ramane in ascultare de El:
Ioan 15:9. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea.
10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.
Da, nu avea legea, dar in sistemul lui Dumnezeu fiecare om este judecat dupa legea pe care o are in inima si dupa care traieste. Nu a fost numita fiica a lui Dumnezeu? Hm … numai Dumnezeu poate scoate o binecuvantare dintr-un blestem.
Mantuirea e prin credinta nu prin fapte, iar credinta produce fapte, nu faptele produc credinta. De aceea, credinta fara fapte e moarta, pentru ca o credinta adevarata naste fapte bune, nu invers. Mantuirea se obtine printr-o lucrare pur divina, si se pastreaza prin lucrarea divina, nu prin fapte. Faptele sunt ca multumire pentru harul lui Dumnezeu, nu sunt meritorii sau izbavitoare de pacat.
A ramane in Cristos inseamna sa te lasi educat, sfintit si modelat de Dumnezeu IN TIMP. Sfintenia este atat desavarsita, in Cristos inaintea Tatalui, dar si progresiva pe pamant, in trup. Omul mantuit pacatuieste, dar avand invatatura lui Cristos in inima, atunci cand pacatuieste asculta de Cuvant si se pocaieste inaintea Sa. Invatatura lui Cristos se aduna in timp si aceasta modeleaza in timp, nu neaparat pe loc, pe deplin.
A pazi poruncile nu inseamna a nu pacatui sau a nu pacatui, mai clar, nu inseamna a nu putea face nici un fel de pacat, ci inseamna sa te asculti mereu de ele, a lua aminte la ele, iar atunci cand faci pacat, sa nu renunti la ele ci sa te lasi modelat de ele in Cristos prin lucrarea Duhului. (ma repet?)
Pot totul in Cristos care ma intareste … nu in mine, nu prin puterile mele.
Uimiti cu asemenea argumente…
Si daca Dumnezeu va cere tocmai pentru a nu muri sa faceti stanga la un moment dat cu masina, dumneavoastra ce faceti? Mergeti inainte! L’as ca are Dumnezeu grija!…. Dar El a avut!… Daca muriti vina va apartine….
Vedeti sa nu deveniti ca prietenii lui Iov!
Daca imi spune sa iau la stanga, voi lua la stanga, dar nu prea cred ca imi va apare in fata, ci mai degraba imi va controla trupul … ciudat, nu?
Oricum, daca voi merge inainte, da, voi fi vinovat de ce am facut, dar nu cred ca voi pierde mantuirea intr-un astfel de eveniment.
Pacaleala!!! 😀 Legile rutiere cine le-a dat? Nu Dumnezeu prin autoritati? Si totusi pe acestea le ascultati ca vedeti pericolul daca nu ati face-o… Nu ar fi cu atat mai bine sa ascultati si de celelate legi pe care Dumnezeu le-a dat???
Partea cea mai dura a acestei capcane este ca personal nu intentionam sa o pun… Am vazut ca ati cazut singur…
Pomisor
David este un om a lui Dumnezeu care pacatuieste si totusi Dumnezeu il iubeste si il iarta.
Sa ne amintim ca singurul pacat neiertat este hula Impotriva Duhului Sfant. …. Uf iar ne intoarcem de unde am pornit …
Dar s-a intors la Dumnezeu! A marturisit pacatul apoi a trait in adevar!
(Si l-a mai si platit cu varf si indesat: 4 copii, 10 sotii, multi soldati, reputatie… Partea asta ramane cam des nevazuta…)
si legile de circulatie eronate, sau semnele de circulatie puse aiurea, sunt tot de Dumnezeu date prin autoritati?
daca eu mor pentru ca am respectat un indicator pus gresit, cine e de vina ca am murit? Dumnezeu, nu?
Si Dumnezeu la randul Lui va cere socoteala autoritatii respective… Ori credeti ca El ramane patat?
nu ramane, intrebarea era daca le inspira El?
in tot legalismul dvs, unde mai este loc de mila lui Dumnezeu si de bunavointa Lui, de dragostea Lui si intai de toate, unde mai este loc pentru JERTFA LUI CRISTOS?
Pai El permite! Sunt semnate cu autoritatea Lui.
Jertfa Domnului nu te scapa de consecintele faptelor…
nu vorbim de consecinta faptelor: ci de inspiratie.
sunt semnate cu autoritatea Lui? cred ca glumiti. chiar si legile proaste? totusi, carui Dumnezeu slujiti?
Aceasta inseamna sa fi in pozitie de autoritate… ai obligatii enorme… Indiferent cine te inspira pozitia nu poate fi trecuta cu vederea si toate rebeliunile se platesc…
Si apoi de unde stiti ca trebuie obligatoriu sa aplic o lege extrem de proasta? Poate ca nu sunt in aria de acoperire… Iar in cazul cel mai nefericit pot fi un martir… pentru adevar si dreptate…
Rahav,
(nu mai spun cine afost, ca stitti toti. 🙂
Nu a fost nascuta din nou!!!!!
In cei care trieste Duhul, minciuna nu face casa buna cu sfintenia.
Rahav nu ne-a fost data exemplu ca sa facem ca ea, cum isi gasesc scuze multi.
Elisa, explica, rogu-te, versetul acesta:
Evrei 11:31
Prin CREDINTA n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu BUNAVOINTA.
Elisa si pomisor, caz concret: din disperare ti se ascund 9 evrei la tine in subsol, vin trupele naziste sa ii caute:
-voi doi ce ati face: i-ati minti pe nazisti sau le-ati spune ca sunt acolo in subsol?
Sunt sanse mari sa fiu luat cu ei cu tot… 😉 asta daca mai eram…
nu erati luat cu ei, ci v-ar fi rasplatit pentru ajutor.
ne intoarcem si acum la evrei 11:31: credinta si bunavointa lui Rahav, curva.
Venisera sa-l caute pe un frate cei de la Securitate,
au intrebat pe sotia lui, unde e Ion?
ea: sub masa-
ei: iti bati joc de noi? si au plecat.
Sotul era..unde redeti? sub masa.
Ea nu a vrut sa minta; iar Domnul…ce ziceti?
A facut dreptate dupa intelepciunea Lui.
Ori Ciprian chiar tu crezi ca Dumnezeu cel Mare si Atotputernic, daca vrea sa salveze evreii de care spui. 🙂
nu gaseste cum? ci zice: mintiti si voi un pic rogu-va ca Eu nu pot sa-i salvez daca nu mintiti.
Avem un dumnezeu mic, vom spune minciuni mari.
Avem un Dumnezeu mare care poate face Totul fara jutorul tatalui minciunii?
nu inseamna de loc ca Dumnezeu e mic daca eu mint.
dar tot nu mi-ati raspuns la problema cu Rahav: chestia cu credinta si bunavointa ei.
eu cred ca Dumnezeu ar fi gasit un mijloc sa ii salveze.
ce ma nedumereste pe mine este faptul ca Dumnezeul acesta pe care il aparati, aparent, nu a facut nimic pentru 6 milioane de evrei. de asemenea, tot acest Dumnezeu puternic, ba chiar atotputernic, a facut ca cele doua iscoade sa ajunge in casa unei curve, Pavel sa fie coborat intr-un cos in miez de noapte, o groaza de martiri sa moara, si ucenicilor le-a spus dinainte ca vor muri.
Deci, unde este atotputernicia lui Dumnezeu?
De unde stiti ca Dumnezeu nu a dorit ca ei sa moara? Uitativa in profeti, in blestemele din deuteronom!
Dacă aveți răbdare, citiți întâmplarea mamei mele, pe care o găsiți la linkul de mai jos. (Știu că Marius nu se va supăra că am pus linkul…)
Părerea mea: mami a avut dreptate. E bună pe post de „detergent”… Se va înțelege din context.
nicio supărare
Deci: Dumnezeu nu este Atotputernic zici?
De ce?entru ca in limitarea nostar nu vom intelege de ce se intimpla toate? uite ca El nu considera ca trebuie sa le stim noi chiar pe toate; de aceea cind El ingaduie, pot sa moara zeci de mii si mii de mii, ce folos are viata asta? cea vesnica conteaza si El stie bine de ce toate sunt ingaduite de El, Atotputernicul; ceea ce nu-i desfiinteaza Atotputernicia.
De ce a ingaduit sa moara si Domnul Hristos?
De ce ?
unde era Dumnezeu cind Fiul era pe Cruce?
s.a.m.d.putem vorbi ..toata viata. 🙂
nu, nu putem, pentru ca in cazul lui Cristos nici nu se pune problema lipsei de putere a lui Dumnezeu, ci din contra, a atotputerniciei Sale. Viata vesnica e pentru cei mantuiti, dar daca dintre cei care mor din adevarul meu, sunt unii nemantuiti pentru ca nu am facut nimic niciodata ca sa fie mantuiti,oare nu va cere Domnul sangele lor din mana mea?
Cand vorbiti de „gasit” in cazul Domnului Dumnezeu, veti ramane cu multe nedumeriri!
În legătură cu acest subiect, vă relatez o întâmplare din timpul celui de-al doilea război mondial citită într-un calendar de perete prin anii 1977-78, publicat în RSR. Un spion american este paraşutat în Germania. Trebuia să ajungă în Polonia. În compartimentul de tren cu care călătorea de la Berlin la Varşovia are companion un ofţer neamţ. Cei doi înfiripă un dialog care, datorită drumului, se prelugeşte şi cei doi se înţeleg foarte bine. La un moment dat ofiţerul îl întreabă pe american cu ce se ocupă. Sunt spion răspunde acesta. La care neamţul a râs cu poftă crezând că americanul glumeşte. În text se preciza că spionul american avea un ˝defect˝ – nu minţea niciodată, fiind probabil un creştin născut din nou. Caledarul nu preciza acest lucru fiind tipărit în România anilor 70, dar această întâmplare i-am citit-o şefului meu de birou care, cu puţin timp înainte, afirmase că în societatea de acum (1977-78) nu se poate trăi fără minciună, deci trebuie să mint.
Întâmplarea relatată este o dovadă că Dumnezeu poartă de grijă copiilor Săi, dacă aceştia sunt hotărâţi să trăiască o viaţă după voia Lui.
cine este Adevarul?
ai cui suntem?
Ai Lui suntem!
cine e tatal minciunii?
ai lui suntem?
Nu!
daca iubim adevarul si suntem in Adevar, de ce sa-l folosim pe tatal minciunii?
ca sa ne scape el? dar Tatal nostru are nevoie de ajutorul lui, ca sa ne pazeasca?
Elisa,
Biblia ne spune sa nu fim prea neprianiti ca ne pierdem singuri… Trebuie pus totul in context…spiritul fariseic din noi de da peste cap si de data asta… gandeste-te doar la cateva exemple: Maria (sora lui Moise), ca si maica sa dealtfel, i-a scapat viata fratiorului ei prin „minciuna”; Dumnezeu Insusi i-a spus lui Samuel sa spuna ca vine sa aduca „o jertfa” ca sa nu-l omoare Saul;curva Rahav „a mintit” ascunzandu-i pe spioni; Husai „l-a mintit” pe Absalom ca sa-l piara si sa scape pe David… exemplele sunt multe de-alungul Bibliei. E greu de digerat, mai ales prin prisma fariseica unde se strecoara tantarul… dar trebuie sa intelegem ca legea a fost facuta pt om si nu invers si a fost facut pt protectia noastra si nu pt piezarea noastra.
Elisa… voi scrie o postare nouă în care îţi răspund un pic la asta.
„Voi aveti ca tata pe diavolul”
El e tatal minciunii si vorbeste din ale sale.
cui spune asta Domnul Isus?
Noua cumva?
Ciprian,
un lucru l-am invatat foarte bine cind m-am intors la Domnul:
sa nu mint! poate ca, cumva, Domnul cauta acum prin exemplul cu Rahav
sa ma fca sa revin la viata de dinainte?
In cazul tau Ciprian Dumnezeu va trebui sa faca o minune ca stie ca tu nu minti. Daca as fi eu …ar stii precis ca n-am sa-mi fac probleme sa spun o minciuna pentru o astfel de cauza. Grija mi-ar fi sa nu ma arate fata sau vocea…ce de obicei gura vorbeste dar restul nu-i de acord cu gura si se vede de la un kilometru ca mint…
Daca stam putin sa ne gandim, in urma cu cateva postar, era foarte amendat tradatorul de toti. Acum va intreb, ce este mai mare pacat, sa minti ca sa-ti scapi fratele sau sa-l tradezi? Da sa fim sinceri.
Mintind il tradezi pe Domnul si apoi prin ricoseu si pe frate… Daca respectivul este crestin NU ITI VA CERE NICIODATA SA MINTI PENTRU EL!!!!!
atunci pentru ce se mai ascunde in casa ta? sa stea dom’le pe strada si sa strige in gura mare: sunt evreu, luati-ma! apropo, pomisor, legile date de comunism de ce nu ar fi inspirate de Dumnezeu la fel ca legile de circulatie, asa cum spui tu ca sunt.
In casa mea intra daca eu permit si eu de la inceput spun cum sta situatia.
Si credeti ca aceste sisteme diabolice nu au fost ingaduite de Dumnezeu? Eu zic ca sunt. Acum nimeni nu te obliga sa faci parte din ele. Daca esti crestin adevarat te vor exclude dintre ei…
Mai pomisor…Domnul sa aiba mila sa nu trebuiasca nimeni sa se bazeze pe bunatatea ta…
Nu vorbiti asta…
Pomisor e vorba de viata unui om.
Fratele Marius spune in postare ca a mintit sa poata duce Biblia la cei care nu-L cunosteau pe Domnul. Ce trebuiea facut aici? Vor vrni vremuri de stramtorare (este drept ca Biblia spune ca frate pe frate), ne vom vinde unul pe altul?
Cum ai putea sa dormi linistit cand ai sti ca m-ai dat la moarte, unde este Dragostea? Nu putem sa fim legalisti in acest aspect. Imi pare rau.
Da, interesant argument, de reţinut, dacă minţi tinzi să îl înlocuieşti pe Dumnezeu… care, pe de altă parte, ne-a dat raţiune…
Pomisor, in vechime se traia dupa lege, o lege aspra care aducea moartea pentru oricine care o incalca. Domnul Isus a venit nu ca sa strice Legea veche ci ca sa o imlineasca, dar vedem in anumite scene ca o „incalca”; spicele culese de ucenici in ziua Sabatului, vindecarea ologului si pot continua. Oare ce a vrut sa ne arate prin asta? Sa ne razvratim? Nicidecum. El a vrut sa ne arate ca a adus legea dragostei 1Corinteni 13 care o implineste, o totalizeaza pe cea veche.
Noi avem legea, dar o aplicam in dragoste. Sa fi legalist inseamna sa fi fariseu, pentruca nu poti sa judeci pe cineva de pacat fara ca tu sa nu fi pacatos.
Este o cantare ….. stai ca am gasit-o:
1.Unde-i teamă, nu-i iubire,
Unde-i lege, nu-i sfinţire.
Legea da ce se cuvine,
Dragostea se dă pe sine.
Legea dă o zi din şapte,
//: Dragostea le dă pe toate. :// Aleluia!
2.Unde-i lege, nu-i cunună,
Unde-s robi, nu-i voie bună.
Legea dă viţei pe-altare,
Dragostea dă tot ce are.
Legea dă a zecea parte,
//: Dragostea le dă pe toate. :// Aleluia!
3.Unde-i lege, nu-i iertare,
Unde-i rug, nu-i îndurare.
Legea iartă, dar nu vrea sânge,
dragostea nimic nu frânge.
Legea iartă prin dreptate,
//: Dragostea le dă pe toate. :// Aleluia!
4.Legea are zile sfinte,
dragostea-i mereu fierbinte
Legea ţine slujbi divine,
Dragostea tot anul ţine
Legea-i trudă cu simbrie,
//: Dragostea le dă pe toate. :// Aleluia!
Si inca un exemplu: in vechiul ,Moise este gata sa renunte la binecuvantare in favoarea poporului. Imi place sa cred ca a facut-o din dragoste desi poate nu a fost asa.
Domnule Ascultareacredintei unde sunteti??? Parca zilele trecute vorbeam ca in numele dragostei se fac o gramada de lucruri diferite de dragostea reala… Mai tineti minte? Aveti dovada!
Nu cred ca in toata istoria omenirii sa fi fost o entitate mai abuzata si in numele careia sa se faca mai multe abuzuri decat iubirea… Poate cu exceptia notiunii de Dumnezeu…
Pomisor, vorbiti cu mine, ce-i gresit in gandirea mea?
Dragostea adevarata exista numai in adevar si dreptate. Daca dragostea este unita cu o minciuna este simplu o minciuna mai mare… Dragostea nu acopera prin minciuni ci prin adevar si corectare in dreptate. Acesta este modul in care dragostea reala acopera pe pacatos…
Eu ma intreb citi din comentatori au mintit prin raspunsul ce l-au dat …pina acuma?!
Intunericul si ceata minciunii cumva?
Rodica, adica noi aici ne mintim reciproc?. 🙂
aualeu….
Nu credeti ca circumstantele pot schimba situatia? Vorbim acuma la rece- dar sa zicem ca sintem in situatie sa ne ia parintele sau copilul sau prietenul- sau …sau…acuma dam lectii de etica . Atuncui? Blestemat este omul care se increde in om. Ma dferesc sa dau lectii de etica pe cit posibil. Sa ma fereasca Dumnezeu sa fiu motivul pentru care sufera cineva…
De aia spun ca acuma putem spune ce vrem…sa fim legalisti ca si Pomisor. Adevarul este ca la o adica…am mintii ca sa scapam noi sau ai nostrii…Poate nu toti- Poate…
Da… corect… Stiu din experienta: Mai devreme sau mai tarziu predicatorii trebuie sa isi traiasca predicile… Este de preferat inainte de predica…
dacă nu, te pune Dumnezeu oricum după aceea.
Acuma spune tu elisa ce sa raspund ca sa nu mint?
🙂
. 🙂
zimbeste si e O.K.
Intrebandu-ne asta riscam sa ajungem sa dezbatem „dilema mincinosului” si de acolo greu vom iesi …
…va mai amintiti faza cu Samuel cand merge sa il unga pe David? Care a fost scopul „teoretic” si care a fost scopul „practic” al calatoriei la Betleem?
Cine a propus jocul?
NU A MINTIT!!! A facut exact ce a spus!
dumnezeu le-a binecuvantat pe moase in geneza cand au mintit cu referire la femeile evreice.
De prea putine ori in viata ar fi bine sa spunem altceva decat adevarul,
prea putin oameni sunt cei care ar fi de folos sa nu spuna adevarul,
…daca ramanem in Hristos vom sti cand suntem intr-o astfel de situatie
…daca ramanem in Hristos vom fi altfel decat legalisti.
„Lucrurile sunt adevarate sau false, potrivit cu aspectul sub care sunt privite” Pascal
Si in cazul acestui subiect tot DREAPTA CUMPANA e rezolvarea pentru ca: sinceritatea sau minciuna pot fi si norme sau tabuuri sociale: pentru orientali in general a fi sincer inseamna o incalcare a conduitei sociale, copiii sunt invatati de foarte mici sa minta pentru a intari relatiile sociale.
Exista apoi o serie de alte „minciuni” pe care multi nici nu le repereaza ca fiind neadevaruri sau simulari:
Unii barbatii isi piaptana putinele fire de par peste locurile unde deja au chelit si spera ca nimeni nu va observa.
La un interviu pentru angajare se exagereza un pic calitatile pentru a aparea intr-o lumina mai buna.
Femeile isi vopsesc parul pentru a acoperi firele albe si a parea mai tinere.
…si sa continuam: mamele nu le spun copiilor despre abuzurile sotilor, ca sa nu afecteze dezvoltarea psihica a copiilor. A la pomisor cetire, probabil aceste mame ar trebui sa recunoasca fatis in fata copiilor ca sunt batute, injurate, abuzate in toate felurile, si sa descrie cu lux de amanunte toate cuvintele si metodele folosite. asta ca sa nu cumva sa calce Legea.
nu vreau sa stiu ce va iesi din acei copii.
O, Ciprian, le baga in sifonier ca sa le bata si copiii nuvad?. 😦
sunt mame, intereseaza-te, care incearca si reusesc foarte bine sa tina copiii departe de cunostinta abuzurilor. evident, pana la o varsta, dar dupa aceea …
Chiar faptul ca aici pe blog nu dam informatii complete despre noi
Cand spunem matusii care ne face cadou o vaza oribila ca e draguta
etc.
La rigoare chiar si pastrarea unui secret se incadreaza in categoria minciuni.
Deci asa cum spuneam la inceput, doar DREAPTA CUMPANA ne poate ghida in complicatul proces legat de minciuna.
Este necesar sa fie definit corect. Minciuna este cand spui ceva contrar adevarului, realitatii asa cum o cunosti. Nu trebuie sa existe diferente intre ce gandesti, ce vorbesti si ce faci daca umblii in lumina.
Pomisor…noi nici macar nu cunoastem Adevarul adevarat totdeauna- ni se pare ca il stim. Stim insa o fatada. Nu ti s-a intimplat niciodata ca ai spus un adevar doar ca sa aflii mai tirziu ca era eronat? Si mai impartim firul in patru…
Ba da mi s-a intamplat ca fiind mintit sa dezinformez la randul meu. Dar am fost sincer… si apoi am cautat sa repar…
Nu- nu situatia asta. Sa fi absolut convins ca stii ceva- doar sa aflii ca n-ai inteles, n-ai vazut, n-ai auzit TU bine…
Da mi s-a intamplat… am cautat apoi sa repar cand am vazut ca am gresit…
Creierul crede ce vad ochii si aud urechile. Este o probabilitate de 50% sa fie adevarat sau nu, ceea ce crede creierul.
DRAGILOR… CÎND AŢI AVUT TIMP CU REVELIONUL SĂ SCRIEŢI ATÎT DE MULTE COMENTARII? AM 25 DE PAGINI DE COMENTARII DESCHISE, 25 x 20 🙂
unii au petrecut revelionul singuri, au ales sa citeasca 🙂 sau sa se cultive!!!!!:)
Valabil doar pentru anul trecut… Anul acesta circumstantele au fost mai favorabile asa ca am preferat totusi ca de revelion sa socializez cu rudele si astfel sa mentin legatura cu ele.
va recomand Lie To Me. Dupa cateva episoade mi-am dat seama cat de imposibil e naturii umane sa minta si cat de greu ii e sa spuna adevarul gol golut.
E potrivit oare: „Nu fi prea neprihanit ca sa nu te pierzi singur”?
Nu cred că acesta este înţelesul acelui verset!
1. Pavel s-a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”
2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”
4. Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5. Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
Oare nu stia Pavel, cel care a invatat la picioarele lui Gamaliel, cum arata un Mare Preot? A mintit oare Pavel?
*mare preot (cu litere mici)
Cele care mint. 🙂
acelea isi vopsesc parul.
Ce curios ca ii acuzam pe cei care urasc minciuna.
Daca eu mai simt bine, confortabil sa nu mint, ar trebui sa iau lectii de la baptisti, sa ma schimb?. 🙂
Daca in anumite situatii trebuie sa spun un neadeavar ma simt mizerabil.
Mi s-a intimplat, ca tot urasc minciuna, sa vina tatal ei la mine si sa-si bata joc de mine.
In clipa cind, trebuind sa salvez o situatie fara iesire, pentru ca doi oameni nu ar mai fi crezut toata viata in a ceea ce spun, am mintit, am si zis in gind: Doamne Tu stii situatia, stii ca nu am ce face acum, dar a fost o presiune groaznica.
Ochii toti erau pe mine, ce sa fac? era vorba de fiul meu si de nora mea.
Apoi am plins si m-am rugat Domnului sa nu ma mai lase niciodata sa mint: Doamne am zis, stii cit urasc minciuna, invata-ma sa raspund cu intelepciune ca serpii.
Mi-am dat seama ce jos am cazut si m-am simtit mizerabil, desi nu putea iesi din situate altfel.
M-am marturisit la o sora si ea a inteles la fel situatia, ca era fara iesire; dar vinovatia e tare grea.
Unde dai si unde si cum crapa …? 🙂
Eu imi vopsesc parul. Nu mint> Habar nu am ce culoare mai are…si sa vreau n-as stii sa spun adevarul adevarat…
🙂 minciuna in cazul asta nu rezida din faptul ca nu stiti ce culoare are parul dumneavoastra natural ci din faptul ca il colorati pentru a parea mai tanara si mai frumoasa.
Precizez: nu sustin ca vopsirea parului este o minciuna, desi eu nu mi-l vopsesc si putin probabil ca-l voi vopsi vreodata, a fost doar un exemplu ca si celelalte.
Nu cred ca vreau sa mai arat nici tinara sau frumoasa Cristina…mai degraba sa nu ma sperii cind ma vad in oglinda din cind in cind…
🙂
Sunteti foarte simpatica … cu un AUTENTIC simt al umorului, spre deosebire de culoarea parului :).
un exemplu de minciuna este cand faraon cere moaselor sa omoare toti nou nascutii de parte barbateasca si ele nu fac acest lucru. chiar il mint pe faraon spunandu-i ca evreicele nasc inainte de venirea lor. si Dumnezeu le binecuvinteaza facandu-le case. care este adevarul si unde e minciuna. adevarul este ca acei copii trebuiau sa traiasca si minciuna este ca ei trebuiau sa moara.
Adevarul este ca Hristos a venit sa dea viata,sa-nvinga boldul mortii ….
Vinovatia este o povara care tot la cruce se rezolva! Povara vinovatiei nu e de la Domnul.
A nu minti de teama poverii vinovatiei e tot la fel cu a te stradui sa nu gresesti ca sa nu fie necesar sa iti ceri iertare.
Cei care nu mint, nu mint pentru a asculta de Dumnezeu nu pentru a scapa de povara… Aceasta justificare este si ea valida dar nu singura.
Nu este de la Dumnezeu dar o luam noi in spinare calcandu-i voia… Ne plac poverile… 😦
Apropo de curva Rahav, pentru ca multi si-au facut o adevarata teologie din aceasta.
In Evrei 11:31 este vorba despre CREDINTA si nu despre minciuna.
Ea a stiut ca pretul salvarii ei si a celor din casa ei era sa-i apere pe cei doi „spioni”.Ea a lurcat cu aceleasi arme cu care lucrase si pina atunci, pentru ea nu era ceva deosebit sa se foloseasca in continuare de minciuna pentru ca traia in minciuna.
Acum intrebarea pe care eu o inteleg din acest subiect „Teologia minciunii” este:
Noi ca si Crestini, ca cei ce am cunoscut Adevarul(Hristos) mai avem dreptul sa ne folosim de aceleasi arme ale intunericului in care am trait sau v-a trebui sa lucram cu armele Luminii?Eu unul am ales sa lucrez cu armele Luminii si daca ma gindesc bine mai bine folosesc laserul decit sagetile… :0
daca ne uitam bine la asa zisele = minciuni sfinte= din Biblie nu au fost facute in favoarea celui care o spune. Ba dimpotriva. Prin acestea erau in pericol de moarte. cei care au mintit nu au facut-o spre folosul lor, ci spre folosul altora in cunostinta de cauza.
daca ne uitam in Corinteni o sa vedem ca „fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora”. Totusi nu reusesc sa gasesc, aici, minciuna ca si dar duhovnicesc
nici eu, ce ne facem, Robert?
Si de ce exista atata minciuna?
…pentru ca o credem foarte usor, din gradina si pana azi.
…strans legata de liberul arbitru.
Minciuna din exterior face priza foarte buna la cea din interior… Aceasta este marea problema cu minciuna… Cei care mint si se mint sunt vulnerabili sa fie si ei mintiti… 😦
Adam nu mintise…
Eva? Compara ce spune ea cu ce a spus Dumnezeu… Adam nu a fost mintit…
…cici inselat?
Eva i-a facut cadou un fruct…. Putea refuza?
Da. Asa cum a ales sa nu asculte de porunca Lui.
S-ar putea sa exagerez:
dar poate Adam a ales… „la bine si la rau”
Eu cred ca mai degraba nu a fost atent la ce fruct ii aduce Eva…
Mi-am dat seama de ceva (cel putin pt mine, interesant):
Adam nu mintise dar s-a indoit de adevar! (presupunere proprie)
si s-andoit bine …
Mai degraba ca Adam si-a dat viata pt Eva, a ales sa piarda raiul si sa moara impreuna cu ea asa cum Cristos a lasat Raiul si a venit sa moara pt Biserica (nevasta Lui)–e o mare taina..
…frumos! „…la bine si la rau”
Daca Eva era in locul lui Adam nu stiu daca ar fi reactionat la fel. 😕
te cred ca tu sti mai bine caci doar te tragi din ea 🙂
Corect. Simularea, camuflarea sunt formele primare ale minciunii.
Atunci şi îmbrăcămintea poate deveni o formă a minciunii…
Da, dar din nou apare variabila – context – … pentru primii doi, imbracamintea a fost o forma a minciunii.
nu o consecinţă?
Nu degeaba se „rastoarna invodirile minti”:
noi, umanitatea cautam „care e adevarul” sau „ce e adevarul”
Divinitatea ne raspunde la „Cine este Adevarul!”
In afara de Dumnezeu nu poate nimeni sa fie si bun si sa spuna si adevarul in situatia aratata de Marius. Unul singur a putut – pe cruce. Pomisor…sorry…daca n-ar fi fost Pomul ala pe care a fost intins Christos…tu si cu mine am fi fost lemne de foc. Tu cu legea si eu cu…cea mai ramas din nerespectarea ei…
Marius, s-au strins ceva sfinti pe aici care nu pacatuiesc, nu gresesc, respecta totul in toate. Eu pot sa spun doar ca de tare multe ori vreau sa fac binele si raul se tine de mine. Si nu imi amintesc pina acum sa fi avut o zi in care am fost perfecta. Poate doar cind dorm si nu visez, nu gresesc. In rest, ma rog sa ma ierte Domnul pentru ce gresesc si sa ma ajute in fiecare zi sa fiu un pic mai aproape de EL.
in sfarsit o persoana sincera… ma alatur….cred ca cei mai multi se cred la ‘Bal Mascat’.
„Adevarata Reforma”…pai io ce am zis pina acuma? Si cind ma gindesc ca de la lucru…intre doua harti si alte cele m-am strufocat sa arunc si eu o idee …doua…
Mi-a trecut prin minte sa spun…”minti”- sint mai multe persoane sincere pe-acilea…dar mi-era teama ca ma confundati cu …altcineva…
🙂
scuze, Rodica. chiar observasem comentariile tale si au fost f ok, dar Mia a spus-o asa pe sleau. Daca observi, am zis „cei mai multi” ceea ce e diferi de „toti”…tocmai ca te aveam si pe tine in gand…:)
Iti apreciez mai intodeauna comentariile–esti o crestina echilibrata si cu mult bun simt.
Binecuvantari!
🙂 La fel!!! Multumesc!!!
nu mint, dar le spujn copiilor că există Moş Niculae 🙂
Luati comentariul meu ca de la un amator, va rog.
Fiecare gand, fiecare dorinta si fiecare actiune a noastra raman intiparite in „hard-disck-ul” caracterului nostru. Aceste actiuni ale noastre ne formeaza si o stare de moment. Daca noi suntem ancorati in Duhul Adevarului, si starea noastra percepe vinovatia, ii musai sa ne caim.
Eu cred ca la linia de finish, la sfarsitul alergarii celor credinciosi, Tatal adevarului le va analiza CARACTERUL invingatorilor, nu fiecare „entorsa sau pietricica din incaltaminte”. Daca acestea din urma, au transformat caracterul nostru in hoti, ucigasi, curvari, barfitori…. atunci vai de noi.
Aplicatie practica. Trec pe strada, vad un copil cazut, ce striga „mi-e foame”, n-am nimic la mine sa-i alin foamea, dar vad un pom cu fructe cateva zeci de metri mai departe, intr-o curte ingradita.
Alerg, sar gardul, iau doua fructe, ma intorc si ii dau copilului sa manance. Daca am facut doar atat, sunt bun de stiri tv, daca incerc sa-i rezolv problema de ansamblu a copilului sunt un slujitor.
Aici am vrut sa ajung, cu-i slujim cu minciuna noastra?
de altfel, pentru cei mantuiti nu mai este judecata pentru condamnare ci judecata pentru rasplatire.
…care e minciuna…? Ca ai „sarit” gardul?
Nu, subiectul este „Teologia minciunii”. Multumesc pentru atentionare. Am vrut sa semnalez faptul ca si furtul poate fi inclus in aceasta discutie. Scuzati-mi lipsurile, va rog. Multumesc.
Aş avea şi eu o întrebare: Pavel a minţit când l-a făcut pe marele preot perete văruit,iar apoi a răspuns că nu ştia şi a citat din Lege? Chiar aşa de nespecific îmbrăcat şi poziţionat în Sanhedrin a fost? Sau…
Dar dupa dumneavoastra, Pavel era atat de lipsit de judecata ca sa aduca o scuza in care era vizibil contrariul?
Oare pe Pavel nu-l putea lua gura pe dinainte pentru că suferea pe nedrept, iar apoi să se fâstâcească folosind un argument improvizat?
nu. nu reiese aceasta din text. l-am mai citit o data acum.
A fost ca si la arestarea Domnului Isus. De ce l-au dus mai intai la socrul marelui preot? pentru ca unii erau cu gradele pe umar[ pe piept] si altii aveau autoritate. tot asa si aici erau prezenti mai multi din familia marelui preot iar Pavel nu avea de unde sa stie cine era mare preot in anul respectiv.
Eram la un curs de Filozofie la o facultate crestina din Chicago (anul 1, freshmen). Profesorul un evreu, ne-a spus urmatoarea poveste.
Sa zicem ca traim in Germania, in anii 40’ si voi sunteti vecinii mei. Fug la voi intr-o seara si va rog sa ma adapostiti. La cateva ore trupe SS vin si bat la usa. Eu fug in pod si ma ascund. Voi deschideti si sunteti intrebati daca aveti evreii in casa. Ce ziceti? (exact ceea ce Marius a scris).
Profesorul s-a uitat la noi si pe rand ne-a intrebat: Ai minti, ca sa-mi salvezi viata? Sunt vecinul de vis-a-vis.
Fiecare student, a raspuns de rand. Au fost cateva ezitari, dar in final fiecare student a spus ca nu ar minti. Profesorul le-a cerut sa explice de ce. Fiecare a avut o explicatie, unele similare cu explicatiile de pe blog.
Eu eram printre primi care am raspuns. Am spus ca as minti ca sa salvez o viata. Nu intru in explicatiile mele…
La urma profesorul s-a uitat in ochii nostri si a trecut printre randuri si ne-a spus tuturor. “Ma bucur ca nu sunteti vecinii mei!”
Apoi a venit la mine s-a uitat si in ochii mei si nu mi-a spus nimic, dar am inteles totul. Dupa ore am discutat… despre ceea ce nu putea sa-mi spuna in clasa.
Chiar si de la porunca sfanta vis-a-vis de ziua Sabatului era dezlegare atunci cand viata unei creaturi a lui Dumnezeu era in pericol. Marea intrebare este unde ne oprim cu “calcarea”… si cine ne da dreptul s-o facem.
Nu omul a fost facut pentru Sabat ci Sabatul pentru om.
Trebuie sa existe o ierarhizare… si exista.
Ati facut bine ca ati specificat ca erati la un curs de filosofie, nu teologie.
Si daca era de teologie, care era diferenta?
Ca sa fiu si mai precis era un curs de Etica Crestina. Catedra era de Filozofie.
diferenta era ca filosofii pot sa minta[dupa intelepciunea veacului-cand le vine bine] pe cand teologii n-au voie sa minta daca sunt cu adevarat cunoscatori de Dumnezeu si implicit de Adevar
Deci Dorin,
Daca tu ai fi pus in situatia de-a scapa de la moarte o familie de evrei cu copii mici, cu.. cu.. ce ai face? I-ai da la moarte sau ai spune adevarul pe jumatate. Aceasta este discutia pe care o discutam. De ce eviti esenta problemei?
Daca limba ta te face sa pacatuiesti tai-o.
Aici in ambele cazuri limba te face sa pacatuiesti.
Deci teologic, filozofic sau pragmatic vorbind trebuie sa iei o decizie. Ce faci Dorine?
Am sa va raspund cu cuvintele lui Agur fiul lui Iache: „Negresit sunt mai prost decat oricine, si n-am pricepere de om. N-am invatat intelepciunea[filosofia] …
Doua lucruri iti cer ; nu mi le opri, inainte de moarte!
Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie.
Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine, si sa zic :cine este Domnul?
Sau ca nu cumva, in saracie, sa fur, si sa iau in desert numele Domnului.”
Dorinta si rugaciunea mea[ca a lui Augur] este ca Dumnezeu sa ma fereasca de ispita „ca nu cumva” sa pacatuiesc. Dar daca Dumnezeu ingaduie ispita, inseamna ca tot El are si mijloacele, ca sa ma faca biruitor, care in niciun caz nu inseamna minciuni.
Dumneavoastra spuneti „aici in ambele cazuri limba te face sa pacatuiesti” – aici este inselaciunea cand noi credem ca suntem constransi sa pacatuim, ca n-avem alta cale de ales. Iacov in capitolul 1 ne spune ca nu-i adevarat. Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni.
Apoi, a spune adevarul in exemplul de mai sus nu inseamna ca eu ii dau la moarte pentru ca in definitiv viata si moartea sunt in miinile lui Dumnezeu si daca El vrea sa-i scape, ii scapa prin atotputernicia Lui[a se vedea cazul lui Elisei cand a fost inconjurat de vrajmasi]
Cat despre evrei imi pare rau de persecutiile prin care au trecut dar singuri si-au cerut soarta cand au zis cu intreg norodul: „sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri”
Domnul Isus a rezumat foarte bine ce avem de facut: sa Il iubim pe Dumnezeu din tot sufletul si sa iubim aproapele nostru ca pe noi insine. Aceasta este singurul mod in care trebuie sa judecam lucrurile.
In mod normal minciuna este ceva ce face rau altui om si nu trebuie practicata dar intr-un caz ca cel prezentat in articol face bine altui om caz in care poate fi practicata.
Ati observat ca ceea ce a facut pe om sa cada a fost faptul ca a mancat din pomul cunostintei binelui si raului. Nu e pomul cunostintei binelui sau pomul cunostintei raului ci pomul cunostintei binelui si raului. Asta se intampla si cu noi in fiecare zi. In loc sa avem cunostinta pe care ne-o da Dumnezeu si sa facem ce zice El incercam sa descoperim singuri ce este bine si ce este rau. Incercam sa aplicam ceea ce ne spune Dumnezeu in termeni de asta trebuie facut, asta nu trebuie facut, asta este rau, asta este bine, fara insa sa intelegem principiul dragostei care este de baza.
Dumnezeu este dragoste si asa trebuie sa umblam si noi, in dragoste, nu dupa litera Legii.
Si cum Il iubiti pe Dumnezeu din tot sufletul cand El a spus clar ca nu suporta minciuna?
Dumnezeu nu se contrazice. El spune ca nu suporta minciuna dar pe de alta parte El este dragoste. Cum crezi ca s-ar comporta Domnul Isus intr-o situatie ca cea prezentata aici? Ar spune adevarul sau ar salva un om? Eu iti spun ca ar salva un om. Domnul Isus a incalcat Sabatul pentru a vindeca oameni.
Cum a procedat cu femeia prinsa in preacurvie? A spus ca trebuie omorata cu pietre conform Legii sau a preferat sa nu o condamne din dragoste? Asa cum au facut iudeii din zilele acelea asa face si diavolul cu noi azi. Se foloseste de Lege ca sa ne faca sa incalcam porunca dragostei de aproape.
Poti intelege ca dragostea este mai presus de orice? Poti intelege ca Dumnezeu este dragoste? Poti intelege ca Dumnezeu vrea mila?
Cred ca nu ai inteles ce spuneam cu pomul cunostintei binelui si raului. Daca incercam sa umblam in viata conform cu ceea ce credem noi ca inseamna binele si raul nu vom umbla cum trebuie.
Si chiar va inchipuiti ca Domnul Isus (Adevarul in persoana) ar minti? Sincer…
Pomisor, intelege ca noi oamenii nu am fost creati ca sa cunoastem binele si raul, sa judecam si sa traim dupa aceasta norma.
Daca vrei sa traiesti asa cum trebuie aplica ceea ce a spus Domnul Isus si o sa fie bine. Iubeste-L pe Dumnezeu din toata inima si pe aproapele tau ca pe tine insuti si nu o sa mai ai dileme din astea legaliste si vei face ceea ce trebuie. E foarte simplu.
Ce vrei sa-ti faca tie cineva aceea sa faci si tu.
Aceasta discutie despre minciuna este modul in care diavolul vrea sa ne amageasca si sa ne abata de pe calea cea dreapta. Nu mai gandi conform felului omenesc pentru ca ti-a zis Domnul Isus deja cum trebuie sa gandesti.
Da si Domnul Isus a spus: Tatal minciunii este Diavolul. Deci daca mintiti sau fortati pe altii sa minta pentru dumneavoastra stiti de cine apartineti.
Nu are rost sa continuam…
legalismul va avea mereu un partizan in pomisor.
ingraditi harul si bunavointa lui Dumnezeu.
ati raspuns la chestiunea cu Rahav, chestia cu credinta ei si bunavointa ei?
„Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.” Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?”
Eu cred citeodata ca tu te faci, pomisor…
Ba zici ca vorbesti din perspectiva Lui Dumnezeu – ceva mai sus- ba acuma gindesti ce ar face Domnul Isus…
Opreste-te un pic la Ion si la Veta…nascuti in pacat…si la posibilitatile lor…
Pai prin jerfta Domnului Isus au o gramada de posibilitati. Dar ca sa le fructifice trebuie sa aiba suficienta incredere in Domnul Isus astfel incat sa renunte la ei insisi si sa asculte de Domnul Isus…
Si ascultand de El vor ajunge in rai! Unde vor fi mereu alaturi de Domnul lor iubit.
care sunt acele posibilitati?
Uitati care sunt aceste posibilitati:
Biblia nu scrie în niciun loc: „Să nu minţi”. Mai întâi de toate trebuie stabilit ce a vrut mai exact să transmită Dumnezeu. Nu spun că trebuie să minţim, dar există o linie trasată prin mijlocul minciunii.
Problema nu este doar minciuna. Minciuna despre care se face vorbire aici este pusa intr-un context. E o problema si despre autoritate. E si o problema de iubire si iertare.
1. Problema autoritatii
Daca avem asupra noastra o autoritate care se pune de-a curmezisul voii lui Dumnezeu evidente, ce facem? Ce-a facut prima femeie intoarsa la Dumnezeu la noi in oras, cu zeci de ani inainte, cand tatal i-a spus ca daca se pocaieste ii taie capul cu toporul? Ce facem daca doi politisti corupti incalca legea si-i vedem, ne apucam si noi? Exista, asadar, o limita in ascultarea de autoritatea PUSA de Dumnezeu peste noi, atat in ascultarea unui decret malefic, cat si in urmarea unui exemplu gresit. Amintesc si de reactia apostolilor la porunca autoritatilor de a nu mai predica in Numele lui Cristos.
2. Problema iertarii
Cristos a luat asupra Lui pacatul nostru. Si a facut-o in mod nedrept in sensul Legii si totusi avand o dreptate superioara Legii. (a se citi „legea mozaica”). Totusi, Legea avea si o profetie care arata spre incapacitatea ei insasi si spre perfectiunea care va veni – mielul „fara cusur” care prelua pacatul omului prin punerea mainilor se transforma, dupa planul lui Dumnezeu mai dinainte facut, in „Mielul fara cusur al lui Dumnezeu” peste care au fost puse „pacatele noastre”. Cristos, iubindu-ne (adica dandu-se pe Sine, El, Cel care este Dragoste), S-a adus pe Sine Insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, prin Duhul Cel Vesnic. Si, macar ca L-a parasit (strigatul lui Cristos pe cruce), Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine… si netinandu-le in seama pacatele. Si, avand in vedere faptul ca Cristos a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti, planul lui Dumnezeu a dat roade, a fost valid si valabil, demonstrat ca atare, cu mare putere, prin invierea din morti a Domnului nostru Isus Cristos.
Exista situatii in care am putea sa aratam vina cuiva, conform Legii, dar noi am primit o noua Lege, a lui Cristos. De aceea ne invata El sa intoarcem obrazul, sa dam si camasa, aratandu-ne cum anume sa aplicam aceasta Lege Inalta, alegand sa ramanem drepti, dar sa platim noi pretul. Tacerea este importanta. Pilat incerca sa-L disculpe, Cristos tacea.
Apoi, multe situatii permit un raspuns vag, cand cineva sa nu minta, dar nici sa nu tradeze increderea celui lipsit de aparare.
Situatiile difera de la caz la caz si o abordare exhaustiva este extrem de greu de imaginat.
1) Problema autoritatii.
Daca sunteti corect puteti ajuta ramanand smerit si supus, explicand politicos si cu respect cum este situatia sa corectati erorile autoritatii imediat superioare dumneavoastra. Vedeti cum a procedat Daniel.
2) Problema iertarii.
Jertfa Domnului Isus nu exclude supunerea fata de legile date tot de Dumnezeu cum nu scuteste nici sa inveti sa treci strada corect…
2.problema iertarii
-Dumnezeu cand a dat standardul celor 10 porunci a aratat omului ca nu il poate implini prin propriile sale puteri, de aceea L-a trimis pe Fiul care le-a implinit pe deplin pe toate, iar noi suntem mantuiti prin meritele Sale, nu ale noastre.
Si murim pentru pacatele noastre… Chiar nu puteti intelege ca dupa cum ascultati de legile societatii trebuie sa ascultati si delegile lui Dumnezeu? De ce folositi doua standarde: unul pentru viata din lumea reala si altul pentru cea spirituala? Cine v-a invatat sa faceti asta???
tocmai asta e: nu murim pentru pacatele noastre datorita meritelor lui Cristos!
de care legi umane trebuie sa ascultam? si aici sunt doua standarde: legile drepte si cele nedrepte. aceste legi sunt schimbabile si imperfecte. cat ascultam de ele?
Serios??? Si cadavrele acelea care le inmormantam ce sunt???
Imi pare rau pentru dumneavoastra… Sincer imi pare rau… Respingand adevarul sunteti in intuneric… Reveniti va implor in lumina… Altfel….
cadavrele sunt simplul si tristul rezultat al naturii pacatoase a omului, pentru care daca nu ar fi murit Cristos, odata cu intratul in pamant se intra si in iad.
care adevar, care lumina o resping? dvs tineti cu toti dintii de legalism si reduceti jertfa lui Cristos la o chestie de nimic.
Profetul Ilie si Enoh de ce nu au murit?
pentru ca asa s-a indurat Dumnezeu de ei.
-dar Pavel de a sfarsit cu capul taiat?
-oare Ilie si Enoh nu s-au increzut oare in Cel ce urma sa vina?
Pavel era cumva murdar de sange pe maini?
da, era murdar de sangele celor pe care i-a persecutat si de faptul ca a participat la uciderea lui Stefan.
so?
explica, te rog, care e treaba cu Pavel? el de ce nu a fost rapit la cer? a terminat alergarea, nu?
In baza legii lui Dumnezeu un criminal TREBUIE sa cunoasca moartea. Si aceasta este valabil de la Geneza pana in Apocalipsa.
Deci Pavel fiind cu mainile patate de sange in momentul in care si-a sfarsit alergarea a fost si el omorat…
draga pomisor ai despicat firul doar in doua. in patru e mai complicat. daca spui ca a minti in orice context e pacat, poate ai sau poate nu ai dreptate. Isus cand platea taxe, le platea unui sistem mincinos bazat pe rautate, lupte, crime, inchinare la idoli, unui sistem chiar curvar. Si nu a spus ca astfel slujeste lucrarii celui rau. poate ca am despicat firul in trei. chiar si tu prin taxele pe care le platesti te inchini intr-un fel tatalui minciunii. daca nu le platesti ai o problema cu versteul dati cezarului ce e a cezarului …..
Isus a platit darile si apostolul Pavel ne indeamna sa facem la fel.
deci il platim pe domnul minciunii, al raului. guvernul nostru vrea sa legalizeze homosexualitatea – o minciuna, vrea sa legalizeze prostitutia – alta minciuna etc. NU minti dar platesti pe altii sa minta. de ce nu te ridici in picioare sa strigi ca nu mai platesti taxe si impozite pentru ca se fac astfel de lucruri.
Dar pe langa ce este rau platim si ce este bine… Faptul ca ei (guvernantii) le folosesc rau este responsabilitatea lor pentru care Dumnezeu ii va judeca.
Apoi o tara are prin sistemul democratic garantia ca nu va avea conducatori mai buni decat merita… 😦
Nu trebuie sa imi intind atributiunile dincolo de domeniul pe care il am eu in subordine. Responsabilitatea mea este sa fiu eu ce trebuie unde sunt eu si a lor unde sunt ei. Daca altii nu isi fac treaba nu este o scuza sa nu mi-o fac eu pe a mea… Ca nu voi fi judecat niciodata decat pe sectorul unde sunt eu…
daca Domnul a platit taxele, inseamna ca ne-a dat exemplu ca sa nu mintim stapinirile.
nu mi-ai prins ideea. nu e vorba a nu plati taxe. e corect. dar indirect platim ce este rau
1. Nu inteleg ce spuneti. Eu sugeram ca atunci cand autoritatea isi face treaba pentru care a fost instituita e o situatie, pe cand, in cazul in care abuzeaza de putere pentru interese meschine e cu totul alta situatie. Exista autoritate si autoritate data. Autoritatea lui Dumnezeu nu se discuta, noi vorbim despre cealalta. Oamenii nu au descoperit autoritatea, ci le-a fost data. Problema pe care ne-o punem este cu privire la ce ne cere Dumnezeu vis-a-vis de autoritate? Iata-i pe ucenici mancand spice in ziua de sabat, cu Cristos (Dumnezeu) langa ei. Faceu pe figurantii ca-s cu Domnul? Nu. Sau, oare cine era autoritate – Marele Preot Mesia, sau Ana, Caiafa? Veti observa ca autoritatea permite intrarea in conflict in lumea noastra.
2. Jertfa Domnului Isus aduce deplinul, Fiinta. Legile bune, perfecte, date de Dumnezeu nu sunt decat umbra. Legea nu a fost data sa-l faca desavarsit pe om prin implinirea ei. Cristos a venit cu un legamant nou pentru ca e mai bun. Cel vechi a fost trecator, pe cand cel nou este vesnic. Cel vechi se referea la lucrurile de pe pamant. Cel nou vorbeste despre lucrurile de pe pamant si despre cele din cer.
Exemplul dvs. cu strada nu are a face cu problema fiindca anumite triburi nu au strazi si fiindca tine de o relativa civilizatie facuta de om. Noi discutam despre Legea lui Dumnezeu, fie ea chiar si cea a VT.
Cine este sub har nu mai este sub Lege. Cine se intoarce sub Lege, a cazut din har.
Acum 30 de ani primind un misionar american in casa, pe ascuns, ne-am dus in paduri ca se descarcam un transport de Biblii si Harfe cu cantarile Domnului, bine disimulate in peretii si podeaua duble ale masinii sale. Ma intriga acelasi lucru, ca si pe d-voastra, asa ca l-am intrebat pe fratele misionar ce raspuns le-a dat politisilor si vamesilor romani, la punctul de trecere a frontierei? Iar misionarul m-a luminat si mi-a explicat ca in procesul comunicarii nu totul este verbal. Astfel, mi-a explicat ca intrebarea completa a vamesului era de fapt: „Aveti Biblii (pe care sa le confiscam si sa le distrugem?”, partea non-verbala intre paranteze). Asa ca raspunsul meu a fost corect: „”Nu am Biblii (pe care sa le confiscati si distrugeti”)” partea dintre paranteze o exprimam in gand.”
La fel rationa el sin cazul intrebarii militienilor/granicerilor: „Mergeti in vizita la coreligionari? (pe care noi sa-i amendam apoi?). Le raspundea asa: „Nu merg in vizita la credinciosi (pe care voi sa-i perchezitionati si amendati.)
Pomisor…tu chiar existi ? Spune-mi te rog…ai mintit vreodata? Sau tu pacatuiesti in vreun fel? Mai sus spuneai ceva „din perspectiva Lui Dumnezeu”…mai jos oleaca, raspundeai vizavi de Domnul Isus…si acuma ma gindesc ca o sa asistam la un car de foc care sa te ia din mijlocul nostru…
Da… exist cu greu recunosc… Da v-am mai spus ca mai fac greseli dar de fiecare data imi dau silintele sa le corectez.
De mintit nu mint de ani buni in sensul ca nu pot vorbi ceva care sa stiu ca este gresit.
Partea cu carul de foc nu ma grabesc inca sa o experimentez…
da pe tine te minti?
inca ceva:
-cum corectezi? care e procedura?
De ce m-as minti pe mine? Chiar ma credeti nebun?
In cazul in care o persoana a suferit pierderi din cauza mea incerc sa le repar… Ce o fi chiar atat de greu?
Eu cred ca tu esti doar un „Ghita-contra” care te distrezi pe seama comentatorilor, ca prea esti absurd in tot ce scrii.
Ciprian,
de ce Pavel avea pe miini urme de singe?
pai nu vorbeai de harul Domnului Isus?
Nu, harul i-a fost indeajuns, nu mai avea niico urma de singe.
Suze, dar asta e vorbarie goala, vorbe fara rost, pricini de pacatuire.
Toata discutia asta in careil obligam pe Pomisor sa vada ceea ce noi, chipuirile
am vazur deja: sa pacatuim, ca sa se inmulteasca harul; chiar daca o sa spuneti ca nu e asa; asta e linia pe care voi discutati.
Cristina a spus:iata mama si fratii mei, cei care fac voia Tatalui Meu.
E limpede si clar: voia Tatalui este sa-L slujim pe El si nu pe Tatal minciunii
si lasati-L voi pe Dumnezeu sa aiba grija de oameni, care nu va indeamna sa minttiti, si
nu are nevoie de minciunile noastre, ci de rugaciunile noastre;
ati facut apologia minciunii cu mare rivna pentru minciuna, desi nu asa spunem.”bat-al Crucea” zic ortodocsii pe Cel Rau.
Nu Dumnezeu ne indeamna la cearta de vorbe; El s-a uitat la bunavointa lui Rahav,
care nu era o femeie credinciosa si nu a stiut sa se roage sa-L intrebe pe Domnul ce sa faca, ca noi, care am face mult mai bine sa ne rugam si dupa aceea sa c=ontinuam, ce ziceti? sincer o zic!
Pentru ca e multa fire aici.
Suntem oameni doar, atit!
Pomisor face bine ca se tine tare de Adevar.Cine este ADEVARUL?
polul opus al minciunii.
Dracul este numele minciunii; domnu-dracu.
lui pomisor
daca esti constient ca platesti si raul si binele, inseamna ca slujim la doi stapani?
NU cred ca este cale de mijloc …. sau este?
NU este. multi dintre crestini nu au prins mirosul scripturii sau filonul de aur cum spun minerii, acea dunga subtire de aur care te duce la zacamant. prea mult ratacim printre versete fara nici un rost …
Eu nu cred ca slujesc la doi stapani… De fapt este o situatie imposibila 😀 …
In momentul insa in care sistemul va incerca sa ma asimileze si sa fac eu ceva rau rezultatul va fi ca voi fi respins de ei ca nepotrivit… 😀
Ai grija ca sa nu gasesti lava cautand prea mult pe sub pamant… 😦
Te rog sa ramai in lumina!
eu cred ca este treba ta, prin modul in care vezi lucrurile. Treaba ta este sa mergi la fisc sa le spui ca platesti taxe numai pentru lucrurile bune. pentru cele rele nu vrei sa dai nici un ban. daca nu vor este o posibilitate sa pztimesti ca si Hristos prin inchisori pentru neplata de taxe pentru lucruri rele dar pastrandu-ti un cuget curat, nepatat. Deci pentru un evreu nu ai minti dar ai plati taxe stiind ca se fac lucruri rele cu banii tai …..
Taxele stiti bine sa ca formeaza bugetul din care se platesc si salariile si drumurile… Dar nu sunt eu cel care decide ce se face cu acei bani.
Eu insa pot decide daca de exemplu sa finantez sau nu creatorii de muzica proasta sau firmele de tigari cumparandu-le produsele… Si asa mai departe…
Ba poti decide sa platgesti anumite taxe si altele nu. spre ex taxa de drum, asigurarea auto, pensie, somaj, iar altele la care nu esti sigur de destinatie nu.
Da dar este corect sa nici nu te folosesti de acele servicii…
pana la a te folosi de acele servicii este cale lunga. nu mi-ai raspuns la intrebare. Esti dispus sa platesti doar taxe bune iar pentru celelalte sa-ti asumi consecintele pentru neplata?
Educatia pe care o ai, drumurile pe care poti merge sunt locurile bune unde se duc bani platiti ca taxe.
V-am mai spus si ma repet: Nu poti decide nu esti responsabil. Faptul ca exista pierderi si ca nu toti banii ajung unde trebuie nu este in puterea mea mea de decizie deci nici responsabilitatea mea … Eu platesc lucrurile bune.
Domnul Isus ne-a dat exemplul personal in problema cu taxele,
Cezarul isi are partea lui.
Acum ca sa fiu foarte sincer domnule Calin eu personal am o finantare ceva mai complicata (oarecum bugetar)… 😦 si nu pot spune aceste lucruri in acelasi mod (cu aceeasi autoritate) cum as face-o daca de exemplu as fi patron. Aici recunosc un patron ar trebui sa spuna mai multe…
Asta da teologie, va poate prinde trecerea dintre 2020-2021 si tot nu veti ajunge la un numitor.
Pomisor, esti necopt.
Dragilor, toti ceilalti care incercati sa-i deschideti ochii, va pierdeti timpul, viata il va maturiza. Cand il citesc, imi apare in fata imaginea cu fariseul ce se lovea cu caramida-n piept scotandu-si in evidenta sfintenia.
Fiti binecuvantati.
Multumesc pentru binecuvantari! La fel si dumneavoastra!
Nu cred ca poate fi un numitor comun. 😦 De fapt sunt sigur ca nu exista…
Nu ma laud pe mine! Ati citit ceva despre „faptele mele eroice”?
Matei 11:25. In vremea aceea, Isus a luat cuvantul si a zis: „Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor.
Imi pare bine ca nu sunt prea copt 🙂
Sa ne ajute Domnul sa ajungem si la revelionul dintre 2020-2021!
oricum …. este o trecere interesantă între ani… discutînd cu foc astfel de chestii!
In fine! Cred ca am obosit audienta…
Sa lasam aici deocamdata discutia aceasta…
Revelion fericit tuturor! In Lumina!
Pomisor, da pot sa urasc minciuna? Sau si asta e pacat? 🙂
cel mai corect, zic eu, este sa spui intotdeauna adevarul. dar care adevar? adevarul care nu va rani pe nici un nevinovat ca sa iti scape tie pielea….
Daca e vorba de a divulga informatii ce ar putea fi folosite impotriva altora, am putea raspunde.. „adevarul este ca nu vreau sa va raspund la intrebari” fiind pregatiti sa suferim consecintele. Niciodata nu cred ca ar trebui sa mintim ca sa ne scapam pe noi insine.
Daca pe de alta parte, tacerea noastra ar constitui un raspuns pentru cei ce vor sa faca rau unor nevinovati (de exemplu, cei ce erau intrebati daca ascund evrei) tacerea nostra in sine reprezinta o minciuna pentru ca ea comunica un lucru ce e contrar principiilor dupa care ne calauzim ca si crestini. in acest caz o minciuna sfruntata ar fi adevarul adevarat.
mai ce se-nghesuie lumea la minciuni! : D
si ca sa fiu si ontopic, eu mint de cate ori este nevoie.
shhhh, lasa-i! nu le strica „bucuria” 🙂
La pacatul originar diavolul vine cu un adevar „mincinos”.Gen 3:4-5 …”veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul”…
Nu le-a spus si continuarea , dar nu veti putea alege mereu binele asa cum face Dumnezeu.
Un adevar incomplet poate fi minciuna .
O minciuna incompleta poate trece drept adevar.
Noi suntem chemati de fapt sa iubim nu sa facem filosofia adevarului .
este usor sa vorbim despre acest subiect la caldura si cu tastatura in brate, dar daca de raspunsul meu atarna vietile unor nevinovati sau incercand sa tin piept cu dusmanul las o mama cu 5 odrasle fara bratul puternic al casei…
Da stiu raspunsul lui Pomisor, se ingrijeste Dumnezeu.
amatorule,
nu te supara, nu ai dreptate, Pomisor afirma ca principiu crestin de viata cele de mai sus’
nu se stie cum ar reactiona intr-o situatie data;
unii ar minti foarte usor pentru ca si acum mint, chiar s-a laudat cineva pe aci,
acestia ii acuza pe acelalti de legalism;
iar altora le e greu sa se gindeasca ca ar trebui sa minta.
Daca el gindeste asa, toata cinstea , dra nu avem voie sa-l batjocorim;
si au fost cam multi.
il stiu de ceva vreme pe Pomisor, imi pare rau ca s-a expus; nu cred ca trebuia sa arate nimanui cum gindeste; intotdeauna supararile is mai mari, cins=d vin de la ai tai.
un An Nou cu Domnul slavei sa ai!
in primul rand aici nu scuza nimeni minciuna ca mod de viata prin care incerci sa te scoti pe tine nevinovat ci era vorba despre a minti niste autoritati despre „niste” vieti care atarna de hotararea ta.
ADEVAR sau MINCIUNA..??
Totul este original “brand romania”.
Romanii nu se dezic,fiind ortodocsi,neoprotestanti( toti “crestini”) joaca puternic-incontinuare- “cartea 21″.
Amintiti-va caci cu 21 ani in urma -exact -in aceeasi perioada de timp,un alt mare “conducator iubit” a fost “ciuruit” de aceiasi crestini milenari.
Urmasii fostului “conducator iubit” se lafaie astazi ,in ceeace a planificat si construit,fostul conducator, incasind venituri lunare peste masura ,pentru consumarea timpului -cu dormitul-in Casa Poporului, elaborind in acelasi timp lege dupa lege, impotriva platitorilor de impozite si taxe.
Soarta fr.Ton se aseamana in procent de peste 90% cu a celui de acum 21 ani,exceptie fiind ca inca este in viata,dar cu multe rani adinci,provocate de cei pe care ia crescut,hranit,educat si ia instalat in ceeace a construit el .
Pe Domnul Isus cine la condamnat la “rastignire”..?? cei pe care ia vindecat,ia hranit,ia eliberat de demoni ,care numai cu o saptamina in urma strigau in gura mare,,Binecuvintat este Imparatul care vine in Numele Domnului!Pace in cer,si slava in locurile prea inalte!” (Luc.19,38).
Sa nu ne miram de situatia tragica in care se afla poporul Roman,dupa un asemenea comportament crestinesc a celor care se pretind crestini de sute si mii de ani.
Doamne ai mila de Romania.
drago, iar umpli sala cu aberatii?
-in primul rand, francezii o duc bine de multa vreme si la revolutia franceza s-a dat cu piciorul in biserica.
-nemtii au pornit doua razboaie mondiale si de aceea tot sunt una din cele mai prospere natiuni
-romanii i-au ucis pe ceausisti, iar chinezii au ucis nespus de multi crestini si de aia tot o duc bine
-nu se pot judeca toate lucrurile sau toate consecintele dupa fapte, pentru ca Dumnezeu de multe ori lucreaza dupa bunatatea Lui nu dupa rautatea noastra.
De unde stii tu ca cei care au fost vindecati au strigat sa fie rastignit?
Cred ca e o mare prostie sa creada cineva cest lucru.
rectificare,
la al.7 se va citi..?? gloata(norodul) printre care se aflau si cei pe care ia vindecat
Ciprian,
Cele postate de mine-reprezinta situatii reale-si se refera la termenii opozitionali „adevar sau minciuna” fiind pe linia temei dezbatute-teologia minciunii.
Dupa cite observ ,tu ai introdus un al treilea termen de”aberatii” pe care l-ai si dezvoltat,cutreierind Europa.
Folosirea -de catre tine-a termenului de „aberatie” la cele postate de mine,rezulta ca nu cunosti semnificatia acestui cuvint.
Elisa,
Am facut corectura de rigoare la al 7 din postare,pentru intelegerea corecta.
Problema formulata si expusa -nu se refera la cei vindecati etc ca AU strigat
-ci la faptul ca desi se aflau ,in momentul respectiv,in multime N-AU strigat ,pentru binele de care au beneficiat din partea lui Isus, facindu-se „complici” cu restul gloatei si prin aceasta au aprobat tacit-rastignirea.
Daca strigau ,separat,se consemna in Biblie si Pilat facea referire directa la opinia lor.
In final,again,intreb ;
De cine sau alipit ei..??
..de Adevar..?? sau de Minciuna..??
amintiţi-vă că… ar trebui dată o lege de protecţie a lui „că” şi „pe care” în loc de „care”…
Am impresia ca aici e un loc in care putem investi mult timp care pentru ca e petrecut aici avem constiinta impacata (ca vorbim teologii), chiar daca putea fi investit si altfel,
…dincolo de vorbe!
Adevarata reforma,
„lasa-i, nu le strica bucuria”
Aici v-ati demascat; da, acesta este adevarul: rautatea vazind ca acest om cauta sa traiasca in adevar; nu s-a laudat, nu s-a dat mare; nici nu v-a jignit, nu am vazu asta.
Adica Adevarta Reforma, chiar atit de lumeste gindesti?
” a strica bucuria ca cineva s-a falit ca minte. ce inseamna oare?”
adevarta rutate, da, dar in niciun caz reforma.
Din ce duh iti vin gindurile acestea intelepte? geaba ti-ai pus numele Adevarata Reforma, daca nu o faci in viata ta !
e cazul sa o faci, asta nu e maturitate spirituala sa-ti bati joc de fratii acre au scris aici.
E cineva care s-a laudat?
Sau trebuia sa minta ca ar gindi de fapt altfel, sa nu spuna ce gindeste ca sa nu para legalist, ca sar”fratii”
Daca cu privire la pacat, la minciuna cineva are ginduri bune, il acuzam? Acuzatorul este unul singur.
Am scris anul trecut pe un blog; acolo un fr pastor vorbea despre faptul ca fratii fac focul cu coceni de porumb la biserica ; sau oferit doua surori sa-l ajute; una era o persoana pensionara rominca si alta o sora din America(nepensionara. 🙂
Cea care a spus ca-l ajuta, ar a uitat sa o faca a fost cea din America, care intotdeauna acuza de legalism pe cei care iubind pe Domnul incearca sa faca ceea ce Domnului ii place.
Asta este minciuna; se poate spune despre sora rominca care a facut ceea ce a promis ,ca minte in acest caz?
Nu, ea a facut ceea ce a promis.
Dar cealalta , da> A trecut un an-a mai facut ceeace a promis,
saracii frati daca asteptau promisiunea inghetau de frig(erau in Moldova)
ba imediat dupa aceea a disparut multe luni de pe blog.
Dupa roade ne va cunoaste; e usor sa scriem; dar nu uitati:
ESTE CINEVA acolo sus, care ne vede inimile; si a celor care mint, si a celor care dispretuiesc pe cei care cauta si se lupta sa faca bine ceea ce fac.
Nu am vazut nicio mindrie din partea celor care urasc miniciuna.
Sa nu va aflati de partea celor care lupta impotriva copiilor lui Dumnezeu.
Iar daca vi s-a parut ca cineva cauta Adevarul atit de tare incit va supara, retrageti-va si gata.Asa ar face Domnul,
pe urmele Luine cere El sa calcam; pe urmele lui sfinte nu este minciuna.
Ne straduim aici pe pamint, inca nu suntem sfinti, mai cadem, dar ne ridicam de sapte
ori, daca cadem de sapte. Nu pacatuim cu voia, pentru ca nu ne mai stapineste pacatul pe care il urim; dar daca dragoste n-avem nimic n-avem.
Sa aveti un An Nou binecuvintat cu totii, raminind in Harul Sau.
Doamna Elisa va rog sa nu ma mai aparati. Nu cred ca este nevoie.
Acum doresc sa nu mai discut o perioada despre acest subiect. Ce a fost necesar de zis s-a spus deja. Fiecare acum sa aleaga…
as pune si eu o intrebare: ce este minciuna?
in lumea noastra atat minciuna cat si adevarul sunt relative. doua persoane pot privi la acelas eveniment si pot avea pareri total contradictorii fiind convinse fiecare, ca detin adevarul.
poate de aceea Domnul nu i-a raspuns lui Pilat cand a intrebat ce este adevarul. cred ca intrebarea corecta conform Bibliei este cine este adevarul? si cine este minciuna?
cand esti pus intr-o situatie limita si viata cuiva atarna de ce vei face intrebarea este ce vrea sa fac Adevarul si ce vrea sa fac minciuna? cine se va bucura de rezultatul actiunii mele?
sa ne rugam sa nu fim pusi niciodata in situatia de a pacatui in vre-un fel pentru a salva pe cineva , dar daca totusi Domnul ne trece printr-o astfel de incercare trebuie sa luam o decizie cu toata responsabilitatea. eu una nu as putea sa trimit la moarte nici pe dusmanii mei (asa sa-mi ajute Dumnezeu).
In situatii extraordinare oamenii lui Dumnezeu au actionat ”extra- ordinar”.
Richard Wurmbrand a avut numeroase astfel de experiente. Odata spune ca au venit nazistii la el la usa. Cand le-a deschis ei l-au intrebat: am auzit ca adapostiti everei si ca sunteti si dvs unul dintre ei. Iar el le-a adus buletinul spunandu-le: asta vi se pare nume de evreu? Va rog sa plecati.
In vremuri obisnuite asta ar fi fost pacat, dar acelea nu erau deloc obisnuite.
Domnilor, va propun un exercitiu de imaginatie- sa inlocuim in povestioara de mai sus, evreii ascunsi, cu tiganii[ca si ei au fost persecutati de nazisti], sa vedem nu cumva ni se schimba teologia?
IN casa mea, in patul meu au dormit tigani. In a ta …?
tiganii pe vremea lui Antonescu, nu?
sigur
Scopul nu scuza niciodata mijloacele… daca Dumnezeu are in plan sa faca ceva, o va face indiferent de situatie. Spun asta in dreptul meu in primul rand, as vrea sa imi amintesc asta in fiecare situatie. Ma rog ca WWJD sa fie intiparit mereu in mintea mea.
Emana … WWJD…nu poate fi decit …eventual… o aspiratie. What Would Jesus Do? Unul dintre lucruri a fost ca s-a dat pe Sine pentru noi…lucru pe care noi nu putem sa-l intelegem macar…
Doamne…bun e HARUL Tau …si indeajuns pentru noi toti. Ajuta-ne sa nu fim prea saraci ca sa furam, prea traumatizati ca sa trebuiasca sa mintim sa ne scapam pe noi sau pe ai nostrii si nici sa ne simtim prea destepti sa credem ca stim cam ce-ai face Tu…
Si orice faci Doamne…revarsa Harul…ca fara el…nu-i ‘mnica de noi!!!
cred ca inca un comentariu la peste 250 nu o sa para prea mult.
titlul „teologia minciunii” nu prea se potriveste cu exemplele date. In aceste exemple e mai mult o problema de ales intre a face rau sau mai putin rau.
Daca as fi in casa si ar veni un criminal, si copiii mei ar fi ascunsi undeva, si el m-ar intreba cu pistolul la timpla :”unde sunt copiii, ca vreau sa-i omor?”, e doar problema de minciuna in raspunsul meu, daca spun ca nu stiu?
Dragostea nu face rau aproapelui, deci dragostea e implinirea legii, acolo unde
e inclusa si porunca sa nu minti, si sa nu ucizi. Dar aproapele meu e si criminalul care vrea sa-mi omoare copii, si copiii mei. Daca-l mint pe criminal, in contextul asta, i-am facut vreun rau? Dar daca spun unde sunt, ce bine fac?
Cred ca exemplul moaselor de pe timpul exodului arata mai mult spre faptul ca, spre a proteja viata unor nevinovati si neajutorati in fata unor autoritati
criminale in intentiile si faptele lor, poti sa respingi autoritatea si chiar sa minti. Acolo nu se spune ca Dumnezeu s-a suparat pe ele, si nu le-a certat
pentru ca nu au dat un raspuns mai curajos lui Faraon, de genul :”noi nu o sa omorim pe copilasi, pentru ca ne temem de Dumnezeu mai mult decit de tine…” Dumnezeu doar a facut bine moaselor.
Si, in ultima instanta, si magii au fost invatati de Dumnezeu sa ignore porunca
lui Irod de a se intoarce ca sa-i spuna unde se nascuse pruncul Isus.
Oare de ce? Irod le cerea de fapt „spuneti-mi unde este, ca sa-l omor!”.
Dumnezeu le spune, practic „ba, sa nu-i spuneti!”.
Cazul cu evreii sau crestinii din China seamana mai mult cu asa ceva, chiar daca inseamna sa le spui nazistilor sau politistilor ce vin sa-i ia si sa-i omoare din casa ta, ca nu-i ai in casa, cind te intreaba despre asta si ei sunt acolo. E
doar o diferenta de … sincronizare, de cind apare momentul cind esti pus in situatia intre a alege sa asculti de autoritati, care-ti cer adevarul ca sa faca rau unor oameni ce ar fi victime sigure in urma aflarii adevarului de la tine, si intre
ascultarea de Dumnezeu, care cere, la modul cel mai general, sa faci binele.
Dar de la astfel de situatii extreme si pina la „teologia minciunii”, e drum lung…
Cu respect, la multi ani tuturor!
Sa fie Duhul cel care ne calauzeste in orice situatie.
Domnul sa ne ajute la asta; pentru ca AFARA vor ramine mincinosii,
cei care”mint de cite ori este nevoie”
Bucuria lui Dumnezeu este sa cautam a stii ce avem de facut in orice situatie intrebindu_l pe El.
An Nou cu fericiri divine!
In filosofie, delimitarea dintre frumos, bine si adevar exista demult. E clar ca exista nenumarate situatii in care ultimele doua nu se suprapun. Luati urmatorul rationament, perfect logic: noi suntem pacatosi si meritam sa murim. Atat de pacatosi incat nu Il meritam pe Dumnezeu si nici viata vesnica. Deci, cu atat mai mult nu meritam extraordinara jertfa, moartea si inverea Domnului Isus Hristos. Daca am fi „adevarati” pana la capat, ne-am trai viata intr-o (tentativa de) neprihanire, iar la sfarsit, la intrarea pe Poarta Cerului, ar trebui sa refuzam politicos.
Dar nu o vom face. Pentru ca nu merge aici, pe Pamant, doar logic. E logic ca daca Dumnezeu ne cere sa nu mintim, nu mintim. Dar nu e atat de simplu. Trebuie sa ne acceptam natura inferioara, pacatoasa, in acelasi timp paradoxala. Cum spunea Ciprian, ne asumam raspunderea minciunii, daca o facem spre binele altora. La urma urmei, nu e asta o forma superioara de altruism? Sa salvam vietile Altora cu pretul supararii lui Dumnezeu pe Noi?
Pai nu veti salva nimic aceasta este tristul adevarul nici pe ei nici pe dumneavoastra…
Daca de exemplu la o statie de metrou arunca un terorist o bomba cu gaz sarin (cum s-a intamplat in Tokyo) cred ca cel mai bine este sa fugiti cat puteti si sa averizati pe cei care vin… Ca daca incercati sa salvati pe cei cazuti vom avea doar mai multe victime…
Daca cel cazut este fratele tau? Copilul tau? Mama ta…tot logica aia o folosesti?
Ca unul care stiu ce inseamna acel pericol pot raspunde: Cu siguranta da, aceeasi logica…
Intr-o zona periculoasa chimic mai poti intra doar cu echipament de protectie altfel nu faci decat sa maresti numarul victimelor ca nu ai timp sa salvezi nimic…
esti uimitor pomisor!
copilul tau il gandesti in termeni strict rationali!
… trist …
de parca numai tu apuci sa urci sa ii avertizezi pe altii. toti cei care intra in subsol sunt orbi si nu isi sau seama ca e fum.
genial, faci un gest inutil, cu pretul vietii copiului tau!
zuper!
Si dumneavoastra si mai uimitor! Cu dumneavoastra, familia dumneavoastra va avea 2 inmormantari in loc de una…
ei da, imi asum riscul pentru utilitarismul este o filosofie cu urmari grave.
Dupa logica dvs. Cristos nu ar fi trebuit sa moara, pentru ca omul nu merita.
Atunci de ce a murit?
prefer sa stiu ca am facut tot posibilul sa imi salvez copilul decat sa traiesc cu vina de a nu fi incercat.
Pentru unii oameni s-a meritat jertfa Domnului Isus.
Nu imi pot da seama ce o sa mai stiti cand veti sta in sicriu…:(
oh, nu vorbesc de sicriu, ci de acele cateva secunde vitale in care va trebui sa aleg: fiul meu sau propria mea salvare.
pentru unii s-a meritat? cred ca glumiti!
pentru cine s-a meritat?
Pentru apostoli, pentru martiri, nu s-a meritat? A fost echitabila: viata pentru viata…
pentru care apostoli? petru? cel care s-a dezis de Fiul de trei ori? apoi tot el da dovada de fatarnicie in fata lui Pavel?
si pt dvs. se merita?
Dar totusi L-au iubit suficient pana la moarte si apostolul Petru chiar crucificat!
Despre mine inca nu pot declara asta… din motive evidente…
suficient nu cred, dar cu siguranta L-au iubit.
dar, L-au iubit fiind inca pacatosi.
deci nu au meritat moartea lui Cristos.
Ba cu atat mai mult! Daca pacatosi fiind L-au iubit pana la moarte ce vor face cand nu vor fi pacatosi?
Oricum orice altceva decat o rebeliune…
pomisor, va contraziceti: cum sa iubeasca cineva pe Cristos fiind inca pacatos? e imposibil!
Deci dumneavoastra nu iubiti pe nimeni sa inteleg?
pomisor, ma refer la logica dvs, nu a mea.
Dupa logica mea este foarte posibil si chiar indicat…
Poetul nostru Alexandru Vlahuta, scria cu mai bine de un secol in urma o poezie:
„Minciuna sta cu regele la masa…
– Dar astai cam de multisor poveste-
De cand sunt regi, de cand minciuna este,
Duc laolalta cea mai buna casa…”
Minciuna nu este nici absenta adevarului, ci este un adevar spus pe jumatate (amintiti-va cu ce a fost ispitita stra-strabunica noastra Eva si cu ce s-a incercat ispitirea Domnului nostru Isus Hristos !), ea nu este „cealalta parte a adevarului” !
Minciuna este PACAT ! condamnata de Legea lui Moise, explicata de Domnul Isus si suntem avertizati de peste doua mii de ani in privinta ei…Tatal Minciunii doar atat asteapta: sa i se nasca…”din nou” feciorii ! La asa feciori, asa tata !
Vad ca nu reusesc sa strapung mesajul. Sa o luam altfel. Isus ne da doua mari porunci, si amandoua incep la fel: „Sa iubesti”. Mai exact, sa iubesti pe Dumnezeu cu toata puterea etc, si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Din nou, acestea doua vor intra in conflict de nenumarate ori.
Cat tine de „nu veti salva nimic”… As avea multe sa spun aici, dar ma abtin. Ce e cert e ca nu stiti ce voi salva si ce nu. Dar trebuie sa risc. Inca odata, nu e mai etic si mai estetic sa risc mantuirea mea (daca tot e asa riscant cu minciuna) ca sa dau sansa multor altora la mantuire? Ca si crestin, trebuie sa pornesc de la prezumtia de nevinovatie, nu de vinovatie. Deci sa presupun ca oamenii vor ajunge sa fie mantuiti.
Kierkegaard spune ca Dumnezeu pune omul in incercare presupunand ca va reusi, Diavolul, cand o face, presupune ca va esua.
O fi scris Alexandru Vlahuta, dar au fost altii, mai multi, mai demult, care au scris chestii mai tari 😉
Ce sansa mai puteti da cand dumneavoastra sunteti… la fel ca ei, adica mort???
Si dumneavostra spuneti ca Dumnezeu trebuie sa fie pe primul loc. Deci nu ar trebui sa va contraziceti…
pomisor, nu te voi minti: tu chiar crezi ca esti atat de neprihanit pe cat mi se pare mie?
Habar nu am cum ma vedeti dumneavoastra insa ca sa fie paritate va spun sincer ca eu va vad cam rau… 😦
🙂 genial, din nou: intrebarea a fost pusa cu scopul de a obtine o parere sincere despre propria persoana, adica a dvs, nu sa ajungeti tot la mine.
si eu ma vad destul de rau, de fapt, foarte rau. bine ca am la Cine apela.
Pai cred ca ieri imi ziceati ca ati gasit o dovada de citez: „cu urmatorul argument dai dovada de lipsa celei mai elementare notiuni de intelepciune, bun simt, bunavointa si dreptate” ( https://mariuscruceru.ro/2010/12/24/las-ca-vezi-tu-p/#comment-52077 )
iar astazi spuneti ca vi se par neprihanit.
Pe care o aleg? Evident ca nu stiu ce parere aveti despre mine…
Eu nu vorbesc despre mine. Nu este de datoria mea sa ma laud si nici nu ma intereseaza onoruri date de oameni… Faptele si vorbele mele vorbesc despre mine. Fiecare poate sa traga ce concluzii doreste despre mine. Acestea il vor caracteriza mai mult decat ma caracterizeaza pe mine…
ultimul paragraf e de pus in rama! 🙂
cine are minte de inteles, sa inteleaga!
Eu sunt acasa singurica si ma tooot minunez unde ati ajuns cu discutia; ce ar afce cineva necasatorit, daca sotia sau copilul sau ar fi expusi unei”calamitati, accident”, cum ar reactiona…sincer va spun ca in trei ani nu am vazut sa se prelungeasca o discutie atit de aiurea. :))))
Bine ca s-a gasit un sac cu nisip sa suporte antrenamentul cu argumente care de care mai fanteziste.
Am si su in casa doi baieti si am asisitat la multe discutii intre ei doi si intre ei si altii;
am avut ce invata de la ei de multe ori;
ori acum, aici parca ma-nvirt intr-un balon in aer si nu vad pamintul ca sa cobor.
Fiti binecuvintati, nu va mai ginditi ce ar face unul care asa crede el ca e bine sa-si bata nevasta(nu stiu daca la postarea sat era sau la cea cu meteorologul mincinos);
lasati-l pe acela si sa revenim la oile noastre.
Muulta multa pace va doresc, si sa zburati spre Inaltimi.
DOMNUL sa ne inoiasca mintile tuturor in 2011 !
Un An Nou binecuvantat va doresc tuturor, cu multa pace si iubire de la Domnul!
Intru si eu dupa un an sa comentez postarea:))
Se punea problema sa minti ca sa salvezi viata unui om….Eu cred ca un om viu, salvat este mai valoros decat unul mort…
Biblia ne spune si sa nu furam, sa nu ucidem, si sa nu depunem marturie mincinoasa impotriva aproapelui nostru…
-daca marturia mea ,tine in viata un om (care are posibilitatea sa se pocaiasca apoi) o voi face,decat sa spun un adevar, care ucide un om creat de Dumnezeu, si apoi sa ma mustre cugetul …s-ar putea ca sentimentul acestei vinovatii sa fie mai mare decat cel a unei minciuni….spuse tocmai pentru a salva viata…
Evrei spun ca , salvand viata unui om e ca si cum ai salva universul…
Pace tuturor!
Stimate Pomisor, daca-mi permiteti, va rog, as dori sa va adresez o intrebare:
E mai bine sa fi autorul moral al unei crime sau sa salvezi viata unui om cu o minciuna? Inainte sa raspundeti „nu mint caci e pacat”, va rog sa-mi spuneti ce facem cu urmatoarele versete din Romani 13:
„8. Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii a implinit Legea.
9. De fapt: „Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti” si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
10. Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii. ”
Asa cum vedeti din versetele de mai sus, „dragostea deci este implinirea Legii.”
Legea e pentru oameni, nu oamenii pentru Lege. Oamenii respecta legea pentru ca trebuie sa-si iubeasca aproapele, asta e Legea! (v. 8 : „caci cine iubeste pe altii a implinit Legea.” )
Asadar, Decalogul, spre exemplu, legile care se refera la ceilalti, sunt pentru a nu-i vatama! (sa nu omori, sa nu poftesti nevasta/casa/etc altuia, s.a. )
Asta e dragoste! Cand faci bine! Cand nu faci rau! Degeaba spui „Imi iubesc aproapele”, daca il paresti spre moarte.
Daca dvs. il denuntati pe evreul din casa dvs. atunci cand sunteti intrebat daca aveti evrei in casa, dvs. i-ati facut aproapelui dvs, evreul, un rau. Ii faceti rau pentru a nu minti. Sunteti autorul moral: din cauza dvs. el e prins si omorat. Oare Iuda a fost nevinovat cand l-a parat pe Domnul Isus ?! Nu! Daca dvs. il parati pe evreu, ii faceti rau. E alta situatie, absolut exact acelasi efect: moartea.
Cum ramane cu „Dragostea nu face rau aproapelui” ?
Inc-o data: Asta e Legea: sa-ti iubesti aproapele.
(v. 8 : „caci cine iubeste pe altii a implinit Legea.”)
Dragostea este mai intai dreapta. Si nu este prin definitie sa nu faci rau aproapelui. Depinde cine este acel aproape. Facand bine unui om rau de fapt faci un rau altor oameni buni. Si facand rau unor oameni rai pentru ai corecta repet pentru ai corecta nu cu alt scop de fapt faci un bine… Si tocmai aceasta problema o si ridicati prin intrebarea dumneavoastra. (Ca de fapt la aceasta se reduce…)
Problema este cine este omul bun si cine este cel rau in exemplul dat: evreii si nazistii. Eu cred ca amandoi erau rai unul mai mult (nazistul) si altul ceva mai putin rau dar totusi rau (evreul). Apoi mai trebuie sa stim ca Dumnezeul evreilor le-a promis protectie daca sunt in ok fata de El adica sunt buni. Problema era ca nici evreii nici nazistii nu au fost buni si de aici a rezultat ce a rezultat: nazistii i-au omorat pe evrei, rusii pe nazisti, Stalin pe rusi. Si uite asa avem cele 3-4 verigi din lantul de razbunare instaurat ca lege tot de Dumnezeu…
Asemenea probleme foarte dificile apar … din suma a foarte multe probleme mici dar trecute cu vederea: o minciuna mica aici, un furt mic acolo, o nedreptate aici si tot asa, care nerezolvate SE STRANG, SE INSUMEAZA si nu dispar in timp!
Asa ca in situatia data intrebarea este formulata prost. De ce? Daca doresti sa scapi un evreu atunci rezolva-i problemele! Aceasta face dragostea adevarata cum am spus mai sus. Ca daca minti pentru el nu rezolvi nimic. Spune-i de Dumnezeu, aratai cum sa asculte de Legea lui Dumnezeu si atunci Dumnezeul lui personal il va salva. Cu minciuna nu rezolvi nimic dar absolut nimic. Daca nazistii nu te cred si verifica vei cadea si tu drept complice. Iar in cazul in care sa zicem reusesti sa ii acoperi crezi ca ii vei putea acoperii mereu? Ca prigoana impotriva evreilor nu a fost o singura zi (ca sa zici ca i-ai acoperit o zi si gata au scapat)… ci ani intregi. Dar Dumnezeul lor poate sa le asigure protectie deplina…
Deci in final se rezuma la cat de mult te increzi in Dumnezeu si cat de mult asculti de toate legile Lui. Daca vei asculta de legile Lui nu vei ajunge in asemenea situatii sau daca vei ajunge le vei rezolva usor…
Ca sa fi autor moral la o fapta trebuie sa influentezi direct si voit comiterea unei fapte. In exemplul dat daca persoana intrebata supune adevarul nu este autor moral pentru ca nu a vrut si nici nu a fost el cu ideea ca evreii sa moara ci nazistii sunt complet responsabili. Ca exemplu de autor moral: Satan ispiteste pe nazist sa comita o crima si nazistul il crede pe Satan si o comite. Autorul moral este Satan ca el a venit cu ideea si autorul fizic este nazistul…
Scuze pentru lungimea mesajului.
Si de asemenea imi cer scuze pentru ca inainte de a posta nu am facut corectiile gramaticale… 😦
Pomisor, nu este treaba noastra sa spunem cine e rau si cine e bun. In cazul de fata, nu dvs. ar trebui sa va ocupati cu judecarea evreului ascuns din casa dvs. (Iacov 4:12. „Unul singur este datatorul si judecatorul Legii: Acela care are putere sa mantuiasca si sa piarda. Dar tu cine esti de judeci pe aproapele tau?” )
Daca aveti ocazia sa-i faceti un bine, si nu faceti, comiteti un pacat. („Deci cine stie sa faca bine, si nu face, savarseste un pacat!” Iacov 4:17)
Spuneati „Daca doresti sa scapi un evreu atunci rezolva-i problemele! Aceasta face dragostea adevarata cum am spus mai sus. Ca daca minti pentru el nu rezolvi nimic. ”
Nazistii, printre altele, ii considerau pe evrei niste creaturi care isi schimbau infatisarea in oameni (nu-mi amintesc exact parerile nazistilor despre evrei, pe-aici se invarte ideea), si asta e unul dintre motivele pentru care vroiau sa-i omoare. Cum poti rezolva o astfel de problema?
„Dar Dumnezeul lor poate sa le asigure protectie deplina”
Noi credem ca nu suntem victimele circumstantelor. Asadar, daca evreul vrea sa se ascunda in casa dvs., inseamna ca asta nu e o chestie intamplatoare. De unde stiti ca Dumnezeu nu vrea sa-i asigure protectie deplina in casa dvs. ? Amintiti-va de Rahav si de iscoade.
Ca evreul e bun sau nu, asta nu e problema dvs. sa-l judecati. Are Cine. Dvs. faceti-va datoria de crestin.
„Daca nazistii nu te cred si verifica vei cadea si tu drept complice.”
Deci pana la urma, e vorba de pielea mea. Nu conteaza ca evreul poate scapa prin ascunderea sa la mine, nu conteaza ca daca umbla pe strazi e impuscat sau mai stiu eu ce, nu conteaza nimic altceva decat sa nu intru eu in bucluc pentru aproapele meu.
Unde-i dragostea? Dragostea nu se gandeste la folosul sau.
„Iar in cazul in care sa zicem reusesti sa ii acoperi crezi ca ii vei putea acoperii mereu?”
Cu voia Domnului, mereu. Si daca nu mereu, macar stiu ca am implinit porunca.
„Deci in final se rezuma la cat de mult te increzi in Dumnezeu si cat de mult asculti de toate legile Lui. Daca vei asculta de legile Lui nu vei ajunge in asemenea situatii sau daca vei ajunge le vei rezolva usor…”
Sa ne amintim ca si Biserica a trecut prin prigoana. Biserica! Si totusi… cati frati n-au fost inchisi, torturati sau omorati? Ce, ei n-au ascultat de legile Domnului de au ajuns in situatia asta?
„Ca sa fi autor moral la o fapta trebuie sa influentezi direct si voit comiterea unei fapte.”
Bine atunci, fie complice. Va absolva cumva de vina?
Sa minti pentru aproapele tau care e in pericol de moarte nu e pacat, Pomisor. Amintiti-va, va rog, ca „Mai presus de toate, sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate.” (1Pet.4:8)
Dragostea fierbinte unii pentru altii e mai presus de TOATE!
Pomisor, mai presus de toate! TOATE! Ce inseamna „toate” ? Absolut tot? Inclusiv porunca „Sa nu faci marturisire mincinoasa” trece pe planul 2 cand e vorba de dragoste? Ba chiar e acoperita minciuna de dragoste?! Da! Pai, e „toate”, nu? „dragostea acopera…pacate”, nu?
Repet: Dragostea fierbinte unii pentru altii e mai presus de toate! Si de minciuna folosita! De ce? Dragostea, intentia de dragoste de a-l salva pe celalalt e mai presus de minciuna, ba chiar acopera minciuna („dragostea acopera o sumedenie de pacate”). Dragostea fierbinte unii pentru altii e mai presus de TOATE!
Gresiti!
Deci inainte de toate ca dragostea nu acopera prin minciuna ci prin corectare in dreptate si adevar.
1) Corect Dumnezeu este judecator si daca tocmai El a decis ca este cazul sa cearna evreii asa cum a mai facut de-a lungul istoriei si cum va face si cu Biserica si a mai facut, poti sa te opui si sa spui „Acesti oameni nu vor muri pentru ca nu vreau eu asta”?
Depinde cum definiti binele… V-am spus mintind nu faceti bine. Scopul nu scuza metodele… 😦
2) De ce nu te lupti mai bine cu nazistii atunci? Sa ii convingi ca gresesc ei… (Ciudat ca crestinii care vorbeau de dragoste s-au aliat direct cu nazistii si ii sustineau activ… Unii preoti chiar au condus progromuri… Ciudat nu?)
3) Ca sa stea in casa mea va trebui sa ma accepte mai intai pe mine si regulile dupa care traiesc… Ma indoiesc ca dumneavoastra gandind asa veti avea curajul sa apelati la mine… Nu sunteti o exceptie…
4) Dragostea are limite. Si trebuie sa intelegeti acest lucru pentru simplul motiv ca aceasta este realitatea… Ar fi protejat in casa mea daca … ar fi ca mine cum si eu insumi as avea nevoie de protectie din partea lui Dumnezeu in asemenea circumstante… Si atunci poate fi protejat oriunde nu doar la mine in casa…
5) Mintind nu acoperi nimic… Diavolul care ii conducea pe nazisti chiar va inchipui ca poate fi mintit? Ar trebui sa va aduceti aminte ca lui Hitler i sa facut un atentat, din care a scapat aproape fara zgarieturi, scapat in ultimul moment de un ofiter care nici habar nu stia ce face… 😦 (Intamplare care ar trebui sa va dea de gandit…) El ii putea ajuta asa ca ghinion… Cu minciuna nu reuseati decat sa pierdeti si dumneavoastra ajutorul lui Dumnezeu…
6) Nici un martir inca nu a murit pana acum complet nevinovat. Trist dar adevarat… 😦 Daca ar muri un om complet nevinovat (in situatia ca ar muri, si aceasta nu este usor) acesta ar invia cum a inviat si Domnul Isus… Asa prevede Legile care conduc acest univers…
7) Nici macar complice, neutru.
8) Am mai spus cum acopera dragostea pacatul: in adevar si dreptate, prin corectarea daunelor si a moravurilor…
sa ma repet
care este adevarul si unde este minciuna.
inciuna este la nazisti ca evreii trebuie sa moara si in momentul cand tu il servesti pe tava ovreiu esti partas minciunii.
adevarul este ca numai Dumnezeu hotoraste numarul zilelor pe pamant fiecaruia si nu nazistii. Dumnezeu in primul rand doreste viata si daca noi salvam viata unui om ne facem partasi adevarului. nu sunt de acord cu pedeapsa capitala din acelasi motiv ca si in inchisoarea pe viata mai este o sansa ca sufletul sa fie salvat.
Gresiti. Dumnezeu lucreaza mai intai prin autoritati. Ca daca ar trimite ingeri s-ar putea sa nu scape nici cei care ar fi mai putin vinovati. Cum se intampla de exemplu daca trimite o ciuma, o inundatie, un cutremur (odata in istoria Europei au ramas 2 treimi din oameni datorita unei ciumi)…
Sunteti partasi adevarului atunci cand vorbiti doar adevarul. Pedeapsa capitala are ca suport faptul ca oamenii sunt egali. Omori intentionat si cu rea vointa un om trebuie si tu sa fi omorat, logic si normal… Si mai sunt si alte pacate pe care Dumnezeu insusi le pedepseste capital: imoralitatea si inchinarea la idoli…
Pe lista pacatelor mortale mai este si „consumul de animale cu sange”, lucru pe care sincer nu prea il inteleg… 😦 Poate consumul de animale cu sange vii…
1) Daca Dumnezeu vrea ca un om sa moara, va muri si fara ajutorul meu. Daca vrea sa traiasca, va trai si fara ajutorul meu. Dar pacatul meu de a nu-i face un bine, ramane. 😉
2) Nazistii aia nu actioneaza de capul lor. Ca sa schimbi perceptia, trebuie sa te duci la capul rautatilor. Ori nu stiu cati ar avea acces la Hitler. Daca ei nu se schimba, eu trebuie sa fac ceva.
3) Corect, insa faptul ca refuzati sa faceti un bine, e pacat.
4) Idem 3.
5) In Geneza, moasele au fost binecuvantate ca au mintit in privinta femeilor evreice. Rahav i-a mintit pe urmaritorii iscoadelor, pt. ca acestia din urma sa scape.
6) „Nici un martir inca nu a murit pana acum complet nevinovat.” La ce va referiti, mai exact?
7) Cu ce a gresit, atunci, Iuda?
Nu uitati ca dragostea e mai presus de toate.
Ce spuneti dumneavoastra Snowflake ca ati face se numeste din perspectiva mea „cultivare dragastoasa de monstrii”… 😦
Eu nu vreau sa fac aceasta imi pare rau… Pentru mine dragostea acopera prin indreptarea moravurilor si repararea daunelor, nu prin minciuna. Si sincer nu cunosc o metoda de acoperire mai eficienta si mai buna.
“Cultivare dragastoasa de monstrii” ? Pentru ca am intrebat cu ce a gresit Iuda, sau de ce? Daca la asta va referiti, imi pare rau, n-am vrut sa se inteleaga gresit. N-am spus ca Iuda e nevinovat. Intrebarea se adresa in contextul in care dvs. considerati ca e neutru (si nu complice sau autor moral) cel care isi vinde aproapele/fratele autoritatilor (Ca doar asta faceti atunci cand ziceti ca X e ascuns la dvs.) Dvs. considerati ca e in regula, ca doar nu veti minti pentru salvarea vietii lui. Si va intreb cu ce a gresit Iuda? Ca a fost o poveste asemanatoare.
Nu pentru Iuda!
Ci o dragoste lipsita de adevar si dreptate ofera posibilitati de care vor profita mai mult cei rai decat cei buni… La fel ca un teren foarte bun fara plivire: buruienile vor creste muuuuult peste orice planta cultivabila…
Problema nu se reduce la cazul expus ci la o intreaga viziune asupra vietii. Ce fel de dragoste aveti: in adevar si dreptate sau fara aceste elemente… Si puteti observa ca nu exista zone gri in acest domeniu: ori mergi in lumina, ori in intuneric. Daca mergeti in lumina nu veti ajunge in situatii limita de acest gen pentru ca le veti putea evita din timp.
„De fapt: „Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti” si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” (Rom.13:9)
Ce facem atunci cand „sa nu faci nicio marturisire mincinoasa” NU se cuprinde in „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” ? Pentru ca nu se cuprinde in situatia cand il dai de gol pe aproapele ascuns din casa ta. Nu actionezi cu dragoste in favoare lui, ci impotriva lui, spre distrugerea sa. Deci, ce facem atunci cand „sa nu faci nicio marturisire mincinoasa” nu se cuprinde in „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” ?
Simplu: „Sa nu faci o marturisire mincinoasa!” sau echivalent cu „Sa nu minti!”. O persoana care va v-a pune sa mintiti pentru ea este un monstru… Si acoperindu-l … cultivati dragastos monstrii…
Acel sa nu faci o marturisire mincinoasa nu se refera la a da de gol evreii care s-au refugiat (pe cand erati la cumparaturi, de exemplu) in hambarul dvs., ci se refera la situatia in care un om nevinovat este acuzat pe nedrept, dvs. stiti asta si totusi il acuzati ca fiind vinovat.
Pomisor, nu stiu daca ati inteles intrebarea. V-am intrebat ce facem atunci cand „sa nu faci nicio marturisire mincinoasa” (sau „sa nu minti”) nu se cuprinde in porunca “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” ? Pentru ca porunca „sa nu faci nicio marturisire mincinoasa” nu se incadreaza la iubirea aproapelui atunci cand spui adevarul despre omul ascuns din casa dvs. si-l dai oamenilor spre moarte. Faptul ca spuneti adevarul n-o faceti spre binele lui, ci spre distrugerea lui, spre moartea lui.
Nu mi-ati raspuns la problema cu Iuda. Cu ce a gresit?
Gresit. Se aplica tot timpul.
V-am mai spus: Situatii de acest fel apar prin acumularea de muuuuulte greseli micute dar trecute cu vederea si nerezolvate. Nazistii au ajuns la putere prin votul oamenilor care au crezut minciunile lor. Evident ca au continuat sa creada minciuni si sa faca prosti pana au pierit… Daca biserica si-ar fi facut datoria in acea perioada si ar fi sustinut ca oamenii sa traiasca in adevar nu se ajungea unde s-a ajuns. Vorba cuiva: „Integritatea morala incepe atunci cand esti gata sa mori pentru convingerile tale!” Dar biserica a predicat o evanghelie usoara care nu a transformat oamenii…
Iuda a vandut sange nevinovat: stiind ca Domnul Isus este nevinovat s-a gandit sa castige un ban vanzandu-I viata si inca pe ascuns la adapostul minciunii si intunericului. Este complet vinovat de aceasta miselie pe care a facut-o.
Dar nici ceilalti ucenici nu s-au luptat pentru Domnul Isus sa Il apere. Nu au mintit pentru El nu L-au acoperit. De fapt Domnul Isus intreaba la un moment dat de ce nu a fost arestat in public. El traia in lumina…
„si-l dai autoritatilor spre moarte. ” trebuia sa zic. Imi cer scuze.
pomisor draga
nu cunosti scriptura?
Petru nu a sarit cu sabia taind urechea unui soldat?
De data asta Lui Isus i-a venit ceasul. In alte dati Isus se facea nevazut pentru ca si atunci i se dorea moartea. Dar nu-i venise ceasul …
Si Domnul Isus nu l-a oprit pe Petru? A oprit orice actiune de acoperire si aparare si aceasta facea tot timpul. Nu a pus pe nimeni sa minta pentru El niciodata. Nu folosea minciunii. Uite exemplu textul:
Luca 4:29. Si s-au sculat, L-au scos afara din cetate si L-au dus pana in spranceana muntelui pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor si a plecat de acolo.
Prin mijlocul lor, in vederea tuturor i-a lasat in pace…
Minciuna este pacat…asta daca chiar credem ca Dumnezeu este acelasi, azi, ieri si in veci! Cred ca in lumina Scripturii exista bine si rau, nu rau mai mic si mai mare, asta e tot o minciuna…si de la o astfel de concesie (Apocalipsa afirma ca nimeni care spune minciuni, sau care traieste in minciuna nu va intra in cer), facuta mai sus, se pot naste mari abateri in Biserica…deja avem destule!!
Cat despre curva Rahav, este cu totul altceva, ea nu era din poporul Domnului, prin fapta ei, ea a recunoscut de fapt care este adevaratul Dumnezeu…luam exemple si le transformam in porunci…si negam prin ele poruncile??? Asta face si traditia ortodoxa…ia anumite exemple de viata din istoria patriarhilor si neaga invatatura Scripturii in anumite contexte…e bine sa le luam exemplul??
Uneori Isus s-a ascuns de ei si sunt convins ca multi intrebati au raspuns iscoadelor ca nu stiu unde este. vezi ioan 8:59
In unele traduceri mai noi Luca este tradus cu si s-a facut nevazut trecand prin mijlocul lor. de ca sa nu cred ca Isus se putea face nevazut daca cred umblarea pe apa?
Ok, daca puteti deveni invizibil nu va opreste nimeni sa o faceti… 🙂
poate ca Isus nu a devenit invizibil. Ochii nostri nu au vazut ..
In acest caz avem un alt exemplu: ingerii in Sodoma. Puteti face si cum au facut ingerii. 🙂
daca vreodata unui sistem politic i se nazare sa omoare toti pomisorii ce ai face? fugi deschizi usa, bratele larg deschise spunand sunt aici sau te-ai ascunde la mine acas? Nu de alta, dar sa stiu ce sa fac …
Dumnezeul Pomisor-ului este MAAAAREEE!!!
Si il scapa.
da, asa e: chiar daca exista posibilitatea ca Pomisor sa isi piarda viata pe pamant din cauza prigonirii Pomisorilor, va primi o cununa in cer.
Pomisor, am urmarit cumva postarile tale si in esenta vad lucrurile ca tine, numai ca in ce ai spus aici ne despartim… prin raspunsul tau, insinuezi ca Domnul Isus a mintit (a „aratat”ca nu este acolo cand de fapt era), profitand de posibilitatea pe care ar fi avut-o de a se face invizibil. Sper sa intelegi: raspunsul tau si in gluma indeamna la minciuna! In alta parte, unde nu se da posibilitatea unui raspuns, ai scris, ca tu crezi ca Adam nu a stiut ce primeste de la Eva. Oare nu au vazut amandoi cum arata fructele acelui pom? Adam a murit cumva din cauza ca Domnul Dumnezeu a omis sa-i arate cum arata si fructul, condamnandu-l totusi pentru neatentie?
Raspunsul meu este de fapt un contraatac si nu are ca subiect indemnarea la minciuna pentru ca daca Dumnezeu ofera puterea de a devenii invizibil ofera si alte puteri cu care poti evita folosirea minciunii, desi acestea sunt mai mult rezervate pentru fiintele angelice (care au aceste posibilitati ca normale avand trup glorificat).
Acum invizibilitatea oferita prin putere supranaturala nu cred ca se poate incadra simplu la categoria minciuna pentru ca … inca nu am vazut ingeri in trup desi prezenta lor este vizibila prin efecte si ar trebui toti infierati ca mincinosi ca nu se arata ca sa ii vedem noi…
Apoi in unele texte expresia „s-a facut nevazut” poate insemna si simplul fapt ca a fost putin mai iute de picior…
Parerea mea sincera in cazul lui Adam este ca el a cazut din neatentie. De fapt cred ca si-a pregatit caderea prin faptul ca fiind asezat intr-un loc perfect a crezut ca nu ii se poate intampla nimic si a scazut vigilenta… Altfel nu pot sa imi explic cum el statea impasibil in timp ca Eva discuta cu sarpele… El se pare ca era pierdut in cine stie ce ganduri si lua de bun tot ce ii oferea Eva… Situatie pe care eu o numesc „exces de incredere”…
Aceasta tema mi se pare cumva abordata pentru:
1. Justificarea unor minciuni!
2. A vedea cum trebuie procedat, daca! Cred ca sunt suficiente situatiile pe care le ingaduie Domnul in viata noastra fara sa mai venim si noi cu „daca”. Cei care practic au trecut prin astfel de situatii cred ca nu trebuie sa vorbeasca de acele lucruri (a fost intre ei si Domnul Dumnezeu) sau daca o fac, sa spuna clar cum au vazut ei acel moment si daca a fost bine sau nu ce au facut, din punctul lor de vedere. Daca constientizeaza ca au mintit sa spuna ca au mintit si ca este pacat, daca nu, sa spuna ca in esenta nu au mintit, pentru ca au facut un bine!
Personal, eu cred ca trebuie evitate astfel de discutii, mai ales de catre cei care au responsabilitati speciale, sa le spun asa, din perspectiva lui Efeseni 4:11-12.
Apropo: in acelas capitol, in versetul 25 se spune: „De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”
Titlul este totusi, foarte nepotrivit: Sa studiezi despre Domnul Dumnezeu avand in vedere cele patru domenii din teologia crestina (exegeza, istorie, dogmatica si morala) si sa faci teoria chibritului in ceea ce priveste minciuna, dandu-i o valenta acceptabila! 😦
Domnul sa aiba mila de noi!
Marius,
tocmai vin de la închinare, iar acolo s-a predicat exact despre subiectul acesta, însă cu o concluzie diferită, s-a ridicat problema acestor exemple biblice (cu Rahav etc.) şi a greutăţii lor în trasarea unei doctrini, adică s-a desfiinţat importanţa exemplelor din Biblie în vederea formulării unei doctrine (chiar aşa, „teologia minciunii” ar trebui calificată drept doctrină? credeam că e vorba de situaţii extreme, când eşti pus să alegi între două păcate şi nu vrei să întristezi pe Dumnezeu, nu că ai vrea să te apuci să formulezi o doctrină din asta; poate mă înşel). S-a accentuat greutatea pe care o au legile şi învăţăturile în formularea doctrinelor, da, foarte bine, dar totuşi, aceeaşi problemă! Şi, ca rezolvare a conflictului între alegerile posibile ale individului într-o astfel de situaţie, ni s-a dat tot un exemplu. Personal. Să refuzi să minţi, dar să nici nu torni suflet nevinovat, să declari că nu poţi dezvălui respectivele informaţii, să suferi tu consecinţele. Totuşi, să se descalifice exemplul (biblic) ca argument viabil printr-un alt exemplu (de natură personală)…. nu văd ce viabilitate poate avea în orice discurs. Da, foarte bine că împărtăşeşte experienţa proprie ca să ne inspire, dar să-l prezinte ca normă altora ca şi cum TOATE situaţiile în care ne vom găsi pe parcursul vieţii vor permite exact acelaşi comportament ideatic şi faptic este suprarealist. Iar frângerea în faţa alegerii forţate a unui rău din doua nici nu a fost adus în discuţie. Şi pot continua, dar ceea ce voiam să întreb e mai degrabă de ce nu există o unitate de viziune între pastori pe problemele importante teologice. Asta e ceea ce m-ar interesa cel mai mult. Dincolo de dreptul la opinie personală, pentru că asta nu ar trebui să ţină de preferinţe de interpretare, mi se pare că sunt chestiuni care nu ar trebui să lase loc la asemenea diferenţe.
Că întrebările pe care le-am ridicat în comentariul acesta nu sunt dileme personalese poate deduce, am spus undeva mai sus ce cred despre, dar mă gândesc că pe alţii i-ar putea deruta această poziţionare diferită şi – neştiind cum să aleagă – se vor simţi derutaţi.
draga Camix,
sigur, nu putem sa facem teologie din exemple, ar fi o eroare, exemplele însă ne sînt date să susţină anumite doctrine.
Aici este vorba de situaţiile extreme şi nu deseori sîntem puşi în astfel de situaţii. Niciodată n-a depins vreo viaţaă de vorbele mele… sau poate că da.
Nu, „teologia minciunii”, după cum bine observi, este un titlu ironic. Nu poate fi o doctrină de acest fel. Excepţiile nu se constituie în şir de dogme.
De ce nu exstă unitate de gîndire? Pentru că sîntem diferiţi, venim din contexte diferite şi ce plictisitor ar fi să greşitm toţi în acelaşi fel, nu-i aşa?
Pentru asta avem nevoie de trup, să ne confruntăm greşelile şi să ne corectăm unii pe ceilalţi. La întîlnirea pastorilor, lunar, ne spunem cîteodată unii altora ce am predicat şi cei mai bătrîni ne corectează.
Un frate se intorcea de la adunare….e oprit de militie.
-Unde ai fost?
-La o intalnire cu fratii mei…
-De ce?
-Tatal(Cel de sus)(N)nostru ne-a lasat un (T)testament,legat de (M)mostenire…
-A bine,bine du-te!Dar sa nu te mai vad pe la ora asta,pe aici,ca altfel…..
Trebuie sa ia si intelepciune uneori….
Sunt un crestin evanghelic, frate in Domnul cu majoritatea celor care au scris mai sus. Stramosii mei (strabunica, bunica, si mama) au fost si sunt evrei. Dupa legile din Israel sunt deci un evreu cu acte in regula si as putea pleca oricand sa ma stabilesc in Israel.
Sunt insa uluit afland ca la primul progrom care ar putea avea loc, o multime de „frati ai mei in Cristos”, plini de dragoste si cu o ravna „dumnezeiasca”…, ar fi gata sa ma trimita cu mult calm la camera de gazare, o multime foarte supusa si colaborationista „autoritatilor puse de Domnul
intru stergerea de pe fata pamantului a natiunii ebraice”.
Pomisor va indica fara nici-o remuscare chiar si locul unde ma aflu ascuns, ca sa nu minta si sa mearga pentru asta in iad (curva Rahav e mantuita prin credinta pt ca e o persoana dintre neamuri; el n-ar putea fi…). Cica eu trebuie sa platesc oricum pentru expresia rostita de stramosii mei -„sangele Lui sa cada asupra noastra”. Dar in cazul meu, „sangele Lui care a cazut… m-a mantuit”. Ce sa fac acum? Unde sa ma adapostesc din timp? Mi-e teama de Pomisor si de altii ca el! Nu-mi inspira nici o dragoste! Nici una! In timp ce Pomisor isi va manca linistit cina in casa lui, eu voi muri asfixiat, ars pe rug sau in cel mai bun caz decapitat, pe baza marturiei lui plina de… adevar.
Am auzit recent o pledoarie pe acelasi ton si in predica unui pastor care il acuza suparat pe Wurmbrand cum ca este un mincinos ordinar, care a mintit, deci… a pacatuit… si n-ar trebui sa-l mai amintim in exemplificarile noastre pozitive…
Va sa zica, dupa acel pastor, ar trebui sa-i exemplificam cu mult mai multa piosenie si plecaciuni pe „fratii nostri sinceri” care au tradat pe multi crestini in perioada comunista, din prea marea lor TEAMA de DUMNEZEU si de poruncile Lui! Phii!!!… Chiar nu stiu cati frati tradatori, ma rog…- „sinceri” , vor intra totusi in cer!
Sunt de acord ca a minti pur si simplu, de dragul de a minti (un adevarat hoby pt multi romani din pacate, un „sport national”) este un mare pacat. Un om nascut din nou nu poate trai (in) ori incuraja minciuna. Totusi, cand e vorba de tradare si tradatori, in anumite situatii extreme, trebuie luate in calcul TOATE pasajele biblice referitoare la expresia „a minti” sau „a face o marturisire mincinoasa” si intelesul lor in ansamblu, pentru a nu justifica cumva „din greseala” pacatul odios al tradatorilor si colaboratorilor securitatii, sau asa cum aud si acum: cica si Adam ar fi fost acuzat de Dumnezeu in mod accidental…
Ideile TUTUROR versetelor referitoare la „a minti” sau „a marturisi stramb” s-ar putea categorisi astfel:
1) Sa nu marturisesti stramb IMPOTRIVA APROAPELUI tau (Exod.20.16, Deut 5.20, Deut.19.18, Prov.12.17. Prov.25.18, Matei 19.18) la un proces, trimitandu-l dupa gratii pt ca tu sau alt favorit al tau sa devina astfel liber, pe nedrept).
Aici e mentionat si cuvantul APROAPELE, adica nu si dusmanul de tara, inamicul sau tradatorul.
Interesant, nu exista expresia absoluta „sa nu marturisesti stramb” in Biblie (este doar citata incomplet in unele pasaje). La aceasta expresie este adaugata mereu particula „impotriva aproapelui”, ceea ce schimba absolutul in relativ pentru anumite circumstante. Daca ni se spunea decat „sa nu marturisesti stramb” – nici nu mai aveam ce discuta.
Marturisirea stramba IN FAVOAREA aproapelui tau nu este de exemplu total exclus in unele cazuri extreme. De aici si acele cateva „abateri” ciudate de la linia marturisirii sincere cu orice pret, in diverse circumstante biblice (Nu mai criticati cazul lui Rahav cea pagana si fara lege! In 1 samuel 21, David minte de 2 ori cand ajunge la Nod, numai pt a fi primit in acea mica cetate preoteasca; toti preotii au murit ulterior din cauza minciunilor lui; totusi in N.Testament – in Matei 12, Dl Isus aminteste de aceasta intamplare ca pe un exemplu pozitiv in care David a avut curaj sa manance din painea sfintita pt slujba preoteasca.
Actul de tradare fara probleme a unui frate care a transportat Biblii, ori a unui evreu ascuns in debara nu este deci atat de aprobat in aceste pasaje biblice, precum ar vrea sa creada unii.
2) Sa nu marturisesti stramb IMPOTRIVA APROAPELUI tau in vederea raspandirii de zvonuri neadevarate (Exod 23.1), unindu-te cu mafiotii si smecherii (pt a primi probabil si ceva avantaje materiale de la acestia, ori pur si siplu de frica lor, ori pt a le intra in voie).
Actul de tradare a unui frate care a transportat Biblii, ori a unui evreu ascuns in debara nu este aprobat clar nici in acest pasaj biblic.
3) „sa nu va inselati UNII pe ALTII” (Lev.19.10, Col.3.8) este o actiune legata de aspectele vietii comunitare dintre evrei (in particular, Lev.19.10), ori a vietii cetatenilor aceleiasi comunitati in
general (care sunt „apropiati”, „vecini”, „rude”) sau membrii aceluiasi grup sau „trup” – numit Biserica (Col.3.8). Dusmanii, spionii, tradatorii, etc. nu pot fi inclusi la capitolul „instructiuni de relationare intre membrii aceleasi comunitati” la care se face referire in pasajele sus mentionate.
4) In Iov 6.25 ne este semnalat un exces de zel „pentru adevar” in dauna dragostei de aproapele, un zel mai degraba in favoarea napastuirii orfanului si a prigonirii (tradarii) prietenului. Acest tip de exces de zel „pentru adevar” si in favoarea tradarii prietenilor este prezent si in cazul pledoariei lui Pomisor.
5) Intre a ascunde un adevar (despre evreul din debara) si a minti pe Duhul Sfant, adica pe Dumnezeu in fata (F.A. 5.3) nu se poate pune semnul de egalitate. Este vorba totusi de lucruri complet diferite. Dar unii fac confuzie intre doua aspecte – unul referitor la relatii intre pamanteni si al doilea – referitor la demnitatea lui Dumnezeu. Intre a deruta un inamic care tocmai iti invadeaza tara si a-L deruta pe Dumnezeu este totusi o diferenta… David i-a pacalit (mintit) pe inamici, sunand din corn din locuri diferite, dar n-a incercat sa-L deruteze pe Dumnezeu niciodata! (Stefan cel Mare avea sa-i copie ideea in lupta de la Vaslui… ). David i-a mai pacalit pe filisteni facand si pe nebunul, etc..
6) Ideea de a nu face o marturisire mincinoasa (IMPOTRIVA aproapelui) din Rom.13.9 este SUBORDONATA ideii de „a-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Tu nu faci o marturisire stramba IMPOTRIVA lui pt ca il iubesti! Dar s-ar putea poate intelege ca poate exista o marturisire stramba in FAVOAREA lui (in cazuri extreme si in fata NE-Apropelui), tot pt ca il iubesti. Altminteri de ce mai este adaugata si expresia „impotriva aproapelui”?
7) Minciuna impotriva adevarului este deseori o rezultanta a „pizmei amare” si „duhului de cearta”, al egoismului si individualismului; nicidecum datorita „spiritul de jertfire si dragostei pt evreul din debara”. Iacov.3.14.
8) Expresia din Ioan 8.44 – „Ori de câte ori spune (satana) o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” se refera strict la o caracterizare de ansamblu a personajului caruia i s-a atribuit adjectivul de „satana” (inselator). Unii, necitind atent, au inteles textul astfel: „oricine spune o minciuna, vorbeste din ale lui satana care este un mincinos si tatal minciunii”. Atentie la text si context!
9) Evident, minciuna ca mod de viata este interzisa asa cum reiese in Ps 119.104: „urasc orice cale a minciunii”.
10) Poate cineva explica pasajul din 1 Imp.22.21? Poate ca o s-o faca Pomisor, pt ca el pare convins ca are toate raspunsurile posibile.
TEXTE BIBLICE DE REFERINTA
Exod. 20.16.(Deut.5.20) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Exodul 23:1. Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.
Leviticul 19.10. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11. Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
12. Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
Deut 19.18. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19. atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
1 Imp.22.21. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.”
22. Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi”, a răspuns el, „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!”
23. Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.”
Iov.6.25. O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru. 28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Psalmi 119:104
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
Proverbe 12:17
Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
Proverbe 25:18
Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
Matei 19.18.
„Care?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Ioan 8:44
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Faptele apostolilor 5:3
Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Romani 13.9.
De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
10. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
Col.3.8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
Iacov 3:14
Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Mai intai multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa vad acest comentariu pentru ca scosesem din lista de primit noile comentarii pe e-mail acest post… 🙂
In al doilea rand ma simt fericit si putin onorat sa port o discutie cu un evreu pentru ca inca nu prea am avut ocazia. 🙂
Acum sa incerc sa va raspund la mesaj. Dupa cum ati putut vedea din comentariile de la acest post (dar si de la altele) eu personal sunt complet impotriva minciunii, definita ca a spune un lucru contrar sau diferit de ceea ce ai in minte. Mai intai ma simt obligat sa va spun ratiunile pentru care am ajuns la aceasta concluzie. Multumesc lui Dumnezeu ca a condus circumstantele astfel incat sa nu mint absolut deloc (nu au fost situatii care sa o necesite) o perioada lunga de timp. Si atunci am observat ceva foarte interesant… Ca Dumnezeu mi-a oferit in acea perioada (cu continuitate) anumite capacitati astfel incat anumite lucruri pe care doream in mintea mea sa fie realizate… se realizau… Fenomenul este destul de serios si multumesc ca Dumnezeu m-a ferit de minciuna pentru ca daca as fi practicat-o la un moment dat as fi putut ajunge… nebun (in sensul propriu al cuvantului). Astfel am inteles mai multe lucruri despre natura, adevar si minciuna, de ce o eticheta a Domnului Isus este: „Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat”, de ce un pacat facut in minte este pacat real pentru cel care il face si inca alte lucruri… Pericolul cel mai mare in cazul minciunii este ca … poate deveni realitate… Si daca nu mai sti cum este adevarul poti ajunge cu putin ajutor si din partea altor pacate … nebun (pentru ca universul din minte (imaginar) nu se va mai suprapune perfect cu cel real)…
O alta ratiune impotriva miniunii este ca ea este foarte transparenta pentru fiintele spirituale si ca prin ea Diavolul poate controla si dirija din umbra foarte multe lucruri… Un adevar trunchiat aici, o minciuna acolo inca un semiadevar dincolo si astfel se poate alcatui un val care izbindu-se de o tinta pe care simplii participanti nu o vad dar Diavolul o stie sa o zdrobeasca pur si simplu… Chiar ce s-a intamplat cu evreii in al doilea razboi mondial este un exemplu al cestui mod de actiune (cum a ajuns antisemitismul politica)… Si inca pot spune ca de exemplu destule actiuni impotriva evreilor au fost facute „in secret” si cu acoperirea oferita de minciuna…
Imi pare rau pentru ca dumneavoastra ati dedus ca eu v-as trada in cazul in care ati fi in casa la mine. Si aceasta pentru ca eu as incerca cat pot sa evit ca situatia sa ajunga in acest punct. Este prea tarziu sa actionezi cand nazistii sunt deja la putere si inca esti in Germania… Politica pe care eu o duc este de a incerca sa evit actiunile cu potential real de degenerare inainte ca ele sa devina monstrii, pentru ca atunci este cam tarziu, mult prea tarziu…
Dumneavoastra ca evreu ar trebui sa stiti ca faceti parte din „poporul ales”. Dar acest statut pe care Dumnezeu vi l-a oferit vine la pachet cu anumite responsabilitati… Si acestea sunt ca trebuie sa ascultati de Legile pe care Dumnezeu vi le-a dat. Si daca ascultati de legile pe care Dumnezeu vi le-a dat si daca prin aceasta ascultare va veti sfinti (=separa) de toate celelalte popoare Dumnezeul vostru va va pazi de orice pericol. Dar daca nu paziti legile Dumnezeului vostru El a declarat ca va va cerne eliminand pe toti care nu asculta si pastra pe cei care asculta Amos 9:9 … Si El, Dumnezeul vostru a mai facut aceasta in istorie si… sunt aproape sigur ca o va mai face inca o data… 😦 Astfel ca daca doriti sa evitati holocausturi care sa va trieze aveti o parte de responsabilitate: sa ascultati de Legea Dumnezeului vostru! Fara aceasta nimeni nu va va putea scapa pentru ca problema voastra este in primul rand cu Dumnezeul vostru… Pe care ar trebui deja sa Il cunoasteti ce calitati are…
Si din nefericire vestile pe care istoria foarte recenta le aduce arata ca Dumnezeul vostru chiar in acest moment isi cam retrage sprijinul care voi: razboiul din Liban din 2006 s-a incheiat pentru prima data in istoria recenta a statului Israel incert si cu o rezolutie ONU… Aveti mare grija!!!!! Intorceti-va la Dumnezeul vostru si ascultati-I legile ca se pregateste sa va cearna din nou… 😦 😦 😦
.. lucrurile pornesc de la intelegerea termenului „minciuna”…ce este ? ce inseamna ?
– este opusul adevarului ? (inteles in sens absolut?)
– este intentia de a denatura, ocoli, modifica adevarul cu un scop rau (in sine) justificat de egoism, avantaje materiale sau spirituale?
Am putea spune ca orice minciuna este un neadevar, dar nu orice neadevar este o minciuna
(de exemplu neadevarurile transmise din nestiinta, sau bazate pe informatii partiale)
Biblia, desi condamna aspru minciuna aratand sursa ei, totusi ofera cel putin doua exemple directe in care Dumnezeu a rasplatit, la propriu, minciuna
1. primul este cel al moaselor (Sifra si Pua), pe cand era poporul evreiesc in Egipt:
..minciuna moaselor fiind rasplatita cu zidirea de case acestora, pentru ca s-au temut mai degraba de Dumnezeu decat de faraon
„Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe băieţi să trăiască.”Exodul cap 1.
In acest caz moasele au mintit direct, sfruntat, prin comisiune
2. al doilea este cel al credincioasei (cf. Epistolei lui Iacov) Rahav
care a fost rasplatita cu scaparea vietii ei si a casei ei, ba mai mult Dumnezeu a considerat de bine sa o puna in genealogia Domnului Isus (daca e vorba de aceeasi persoana care apare in Matei cap 1).
Rahav, a mintit prezentand un adevar trunchiat (prin comisiune)
dar si prin omisiune..acest fapt i-a atras salvarea vietii ei si casei ei
Putem trage asadar concluzia ca putem minti ca sa ne scapam viata? evident nu..mai degraba putem intelege ca Rahav s-a aliat cu poporul lui Dumnezeu si s-a raliat la planul Sau ..nu s-a impotrivit planului Lui Dumnezeu si de aceea a fost salvata
ca a recunoscut satatutul Dumnezeului evreilor ”
” Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos”
3.alt exemplu este cel al lui David cand fugea de Absalom,
„În vremea aceasta Ionatan şi Ahimaaţ stăteau la En-Roghel. Deci s-a dus o slujnică şi le-a spus acestora, iar aceştia s-au dus şi au vestit pe regele David, căci ei nu se puteau arăta în cetate.
Dar i-a zărit un tânăr şi a spus lui Absalom. Ei însă au plecat amândoi repede şi s-au dus la Bahurim, în casa unui om, în ograda căruia se afla o fântână, şi s-au ascuns în ea;
Iar femeia omului a luat o pătură şi a întins-o pe gura fântânii, a pus pe ea nişte grâu pisat, aşa încât nu se vedea nimic.Şi venind slujitorii lui Abesalom în casă la femeie, i-au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?”Au trecut pârâul”, le-a răspuns femeia. Şi i-au căutat oamenii lui Abesalom, dar nu i-au găsit şi s-au întors la Ierusalim.”
nici In acest caz minciuna femeii nu este condamnata
intrebare: exemplele oferite au lamurit sau au complicat situatia?
Mihai, mi-ai dat emoţii… Mă bucur că eşti bine. Când ne dai şi un motto, ca să intrăm în normal?
agnus…
am trecut printr-o perioada in care am vazut din nefericire „stralucirea intunericului” si apasarea fortelor sale intr-un chip inimaginabil..inca nu am toate raspunsurile la tot ce am trait anul acesta… dar ar trebui inventat un dictionar al cuvintelor care descriu suferinta sufletului, ar trebui noi cuvinte inventate care sa surprinda teribila realitate spirituala din lumea luptelor cu duhurile intunericului
Mihai-Sorin,
pentru prima data aud asa o explicatie frumoasa despre Rahav si minciuna ei.
Domnul nu pentru minciuna a binecuvintat-o ci pentruca s-a aliat poporului lui Dumnezeu si s-a raliat Planului Lui.
El s-a uitat la inima ei care nu a stat impotriva planurilor Sale.
Pomisor, de ce folosesti tu expresia „Dumnezeul vostru”? Tu nu esti crestin? Poate esti arab sau budist si noi nu ne-am dat seama? Ca daca ai fi crestin, ar trebui sa stii ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov (si al celorlalti evrei care au urmat principiile acestor patriarhi) este si Dumnezeul crestinilor (nascuti din nou) de azi, acelasi Dumnezeu care L-a dat pe singurul Sau Fiul pentru ca prin jertfirea Lui, tu si eu sa mostenim viata vesnica.
Sunt de acord ca TREBUIE sa traim in adevar, sa nu mintim niciodata. Ma feresc si eu ca si tine de orice „minciuna salvatoare”.
Aveam odata nevoie de lemne pt iarna si m-am dus la un director CFR care dadea lemne de la vagoane demontate, dar numai in baza unei cereri in care se specifica faptul ca eu SUNT angajat la intreprinderea lui (prin lege, numai angajatii lui aveau acel drept). M-am rugat Domnului… I-am spus directorului ca nu pot sa spun/scriu ca „sunt angajat” la fabrica lui si ma pregatisem deja sa stau o iarna fara lemne (ma si gandeam cum o fi asta…:( ). Totusi directorul acela, in pofida faptului ca n-am scris ce mi-a cerut el, mi-a semnat cererea asa cum era si am primit lemnele pt iarna!… Cand eram in liceu n-am vrut sa completez un neadevar- anume ca sustin cauza socialismului (ni se dadeau niste formulare obligatoriu de semnat la fiecare) si daca nu semnai, riscai exmatricularea din scoala. M-am rugat Domnului. Domnul a lucrat in asa fel incat eu insumi sa ajung sa strang acele declaratii. Am avut grija ca a mea sa lipseasca din acel teanc de declaratii cu semnaturi… si asa am scapat de vinovatia unei marturisiri impotriva valorilor crestine.
In postarea precedenta m-am referit insa la situatiile extremis, cand poate nu toti au credinta ta asa de puternica incat sa-i mute chiar si pe nazisti in Sahara africana daca e nevoie, nefiind astfel nevoie sa se mai foloseasca metoda adevarului pe jumatate sau a minciunii camuflate sub forma de adevar spre salvare de vieti precum in filmul „Lista lui Schindler” (oh, cat de dese sunt insa aceste „metode subtile” in ziua de azi, fara sa fie vorba de vreo ancheta sub tortura…, dar mai nimeni nu prea recunoaste sau poate nici nu mai realizeaza nr de minciuni „nevinovate” pe zi).
Trebuie sa ne pocaim de orice mod de a ne ascunde dupa vreo minciuna, altfel am putea innebuni – sunt de acord cu concluzia ta.
Am intervenit aici pt ca am fost oripilat sa aud cum crestini… fara prea mult caracter (tradatori prin natura lor, mereu fara probleme de constiinta, erau ca uleiul la suprafata in timpurile prigoanei comuniste, pe ei nu-i prindea niciodata nimeni, nu-i ancheta nici un ofiter de securitate…) sunt gata sa-l condamne acum pe R. Wurmbrand pt ca n-a spus adevarul despre unii oameni care distribuiau Biblii, un Wurmbrand care i-a criticat chiar pe cei care au „ciripit”… trimitandu-i astefel pe multi la viata de temnita sau la moarte („ciripitori” pe care i-a numit intr-o predica „caini mici, care latra si ei; dar si ei sunt mantuiti” 🙂 ).
Cum Dumnezeu nu l-a condamnat pe David pentru unele neadevaruri (cazul Nob, cazul filistenilor, etc), ci numai pentru pacatul adulterului si uciderii lui Urie, facand in final din David – un rege caruia i-a dat ceea ce nici unui rege nu i-a mai dat (Isaia 9.7. „El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.”), este clar ca Dumnezeu priveste in ansamblu – la caracterul omului. David nu era un om mincinos de felul lui si pana la urma nici curvar ori ucigas, chit ca pt ultimele doua pacate a platit cu varf si indesat toata viata lui pe pamant. Nu ni se spune ca si pentru acele minciuni, dar poate ca si pentru ele… Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El si daca va gasi un om credincios Lui, nascut din nou prin credinta in Isus, un om care nu iubeste pacatul si marturiseste mereu orice greseala (incluzand orice minciunica aici) datorita silei pe care o are fata de acel pacat, Dumnezeu il iubeste suficient de mult pe acel om ca sa doreasca sa-l pastreze pentru vesnicie.
Daca un neadevar spus pentru salvarea unui frate in Cristos, este pacat cu adevarat, atunci Dumnezeu va avea grija sa semnaleze faptasului (prin metoda presingului ori metoda pedepsirii pe pamant, ori alte modalitati de avertizare, are El destule… -ca si in cazul pacatului lui David cu Batseba) ca acel ins este pe o cale gresita care duce spre iad. Daca iti inchipui ca Dumnezeu „nostru” ne lasa asa, in voia sortii, la cheremul lui satan, ca sa murim ca niste muste fara minte ratacite „accidental” prin smoala iadului, pentru ca n-am stiut pur si simplu ca pacatuisem, atunci unde ar mai fi grija si dragostea Lui de Tata? Daca tu crezi ca Domnul isi permite sa uite sa avertizeze vreun copil al Sau ca este pe o cale gresita, acela ajungand astfel „intamplator” in iad – te inseli amarnic si inca n-ai inteles suficient in ce consta iubirea de Tata a lui Dumnezeu.
Inchei aici raspunsul meu pentru tine Pomisor, ramanand totusi la doua intrebari:
1. Dumnezeul tau nu este cumva acelasi cu „Dumnezeul nostru”, al evreilor mantuiti? Este diferit? Si daca eu – evreul – cred in puterea mantuitoare a sangelui lui Cristos si in mantuirea Sa prin har, de ce as mai avea nevoie sa ma supun legilor evreiesti (banuiesc ca faci referire la cele date de Dumnezeu prin Moise in V.Testament)?
2. Admitand ca uneori Dumnezeu „si-a cam retras sprijinul” pentru noi, datorita neascultarii poporului nostru (corect), tu crezi ca vreo rezolutie ONU ar putea duce la disparitia lui Israel din planul Sau de mantuire si de pe harta lumii? Pantru ca asa vrea ONU sau vreun presedinte de stat? Crezi ca planul lui Dumnezeu cu israelitii s-a incheiat si ca poporul evreu ocupa cumva abuziv acel teritoriu revendicat de palestinieni si nu numai de ei?
Atunci cum intelegi capitolul 11 din epistola ap. Pavel catre Romani?
Ma bucur sa citesc un mesaj foarte frumos. Da este adevarat ca importa si imaginea de ansamblu si de asemenea din cate stiu Dumnezeu isi face intotdeauna partea Lui. Chiar si fata de oamenii care nu sunt in Cartea Vietii El lasa pe cineva care sa le vorbeasca despre El ca la judecata sa fie condamnati (Psalmul 69)… Problema cu pacatul este ca ar fi foarte minunat daca ar ramane singur… Dar are tendinta de a se inmulti… Asa daca ar fi doar o minciuna poate ca ar fi foarte reparabila situatia. Din nefericire insa o prima minciuna nu prea ramane singura… Este adevarat ca inalt o stacheta foarte inalta cerand absenta minciunii si aceasta si pentru ca oamenii sunt foarte relativi. Si pot considera ca fac un mare bine de exemplu si cand acopera pe un alt om despre care stiu ca face rele sau ca este imoral fara ca macar sa il confrunte cu pacatul lor… Si astfel il ajuta pe acela sa continue viata de pacat…
1) Dumnezeu nu este diferit. Si crestinii si evreii au acelasi Dumnezeu, avand aceleasi calitati si in plus avem impreuna Vechiul Testament drept (parte din) cartea sfanta. Dar folosind acel pronume posesiv doream sa subliniez 2 lucruri: A) Apropierea personala fata de Dumnezeu (Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov), B) Faptul ca evreii L-au experimentat pe Dumnezeu ceva mai mult si intr-un mod mai serios in istoria lor decat noi neevreii… Aceasta face ca evreii necrestini sa fie natural ceva mai aproape decat neevreii necrestini. Distanta evreu-neevreu dispare in crestinism, care formeaza o entitate distincta. Crestinii atat evrei cat si neevrei au o pozitie ceva mai privilegiata chiar si decat evreii nativi (cu responsabilitatea ce decurge din aceasta pozitie).
2) Poporul evreu NU va dispare niciodata. Pentru ca are un loc foarte important in planul lui Dumnezeu. Problema este la nivel de individ… Pentru ca un evreu necrestin sa scape de cernerile pe care Dumnezeu le face este necesar sa asculte de Lege. Si cand zic Lege ma refer in special la partea morala a Legii data prin Moise (cele zece porunci), si ceva mai putin la partea ceremoniala. Si dupa cate cred daca un evreu necrestin a murit dar a fost ascultator va fi inviat la inceputul Mileniului. Nu stiu sigur daca aceasta se aplica si celor care au fost neascultatori…
Asa din cate stiu eu planul lui Dumnezeu cu privire la poporul Israel expus in profetii este unul foarte interesant. In cativa ani vor fi vizitati de 2 persoane cu care vor reconstrui Templul si se vor rededica printr-un legamant lui Dumnezeu. Totusi nu dupa foarte mult timp marea majoritate se pare ca se vor razvrati… Aceasta va face ca dupa cam 3 ani si cateva luni Israelul va fi cucerit ca stat, cele doua persoane care au initiat legamantul vor fi ucise, Templul desacralizat si cativa dintre evrei (cei 144000) vor fugi intr-o pustie din apropiere. Acestia vor sta cam netulburati in urmatorii ani iar la sfarsit de tot vor fi atacati de cel pe care il numim Fiara impreuna cu o mare armata. Dar in momentul in care se vor strange pentru lupta, Domnul Isus se va arata din cer impreuna cu Biserica. Lupta se va da in Valea Meghido (Armaghedon) si in urma ei Domnul Isus va iesi invingator. Apoi va urma invierea celor considerati vrednici sa participe la Imparatia Milenara si va incepe Mileniul.
Deci evreii au un viitor foarte important in planul lui Dumnezeu.
Faptul ca razboiul din Liban s-a incheiat incert inseamna ca Dumnezeu nu mai gireaza in mod neconditionat toate actiunile statului evreu, ca stat. Asta inseamna si ca de acum inainte (vor) mai incepe vre-un razboi sunt sanse foarte mari sa il piarda daca nu se vor lasa de pacate…
Mihai-Sorin,
numai Dumnezeu ne scoate de acolo;
altfel nu am scapa din lupta asta intregi.
Ma bucur mult ca esti aici si eu si ne rugam pentru tine.
Era necesar mult ajutor in rugaciune.
Si cred ca este si acum.
Pomisor,
Pierdusem acest post de pe blogul lui Marius si cu greu l-am redescoperit din mormanul de postari (nu stiu cum reuseste dl.profesor sa scrie atat de mult in asa scurt timp 🙂 ) . Personal, multumesc pentru rabdarea ta incredibila cu care ai tot dat raspunsuri pe aceasta tema. Apreziez ca esti un om temator de Dumnezeu si traiesc cu speranta ca nu esti totusi umbra legalistului infiripat in primele mele impresii de la citirea acestui post. Apreciez ca esti o persoana interesata de escatologie (o latura a teologiei draga si mie) si cu toate ca am putea avea unele viziuni diferite (poate nu cu mult) pe aceasta tema (nici nu e usor sa gasesti 2 oameni care sa inteleaga perfect identic Apocalipsa…). sunt incantat ca vezi un viitor pentru poporul evreu. Din pacate/fericire esti unul dintre putinii crestini care mai inteleg/accepta faptul ca istoria acestui popor ales, nu s-a terminat totusi in anul 70 d.C. Intr-adevar, crestinii nascuti din nou, evrei si neevrei, au o pozitie egala inaintea lui Dumnezeu pt ca ei formeaza Regina Biserica, care va sedea pe tronul ceresc alaturi de Mirele Isus cand va avea loc judecata finala a lumii. Evreii ramasi in viata dupa rapirea Bisericii si Necazul cel Mare vor deveni doar prieteni ai cuplului Isus-Biserica si vor trai pe pamant inca 1000 de ani, in timp ce membrii Bisericii vor locui in acel „loc” pregatit de Domnul Isus din Ioan 14.2.
Cat despre minciuna trebuie sa ne ferim numaidecat, fara sa ne facem insa aspri judecatori (in locul lui Dumnezeu) ai unor frati ai nostri care au trecut prin situatii extreme, acolo pe unde noi n-am trecut si sper sa nu trecem vreodata. Mai bine sa nu judecam, caci prin faptul ca judecam pe altul, ne osandim singuri, fiindca „tu care judeci pe altul faci aceleasi lucruri” (Rom 2.1).
Sa ne rugam neincetat: „…si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau”… Amin!
Da, este adevarat avem o viziune foarte asemanatoare asupra escatologiei. Si ma bucur ca o intelegeti.
Despre partea cu judecata adevarul este ca … chiar si in eventualitatea cea mai rea adica daca judec pe cineva, sentintele date nu sunt valabile pentru ca nu am primit vre-un mandat in aceasta directie… 🙂 asa ca sunt nevoit sa las pe Dumnezeu sa fie cel care judeca. Si in definitiv nu este aceasta datoria mea. Daca cineva face binele pentru el face bine, si daca greseste nu el va suporta consecintele? Asa ca ma preocup mai mult de ce am eu de facut decat de ce fac alti, pentru ca fiecare traieste din si va da socoteala de faptele lui. Este adevarat insa ca printre lucrurile pe care trebuie sa le fac in calitate de crestin este si acela de a atentiona si pe ceilalti atunci cand vad ca acestia gresesc deoarece „Cine mustra pe altii gaseste mai multa bunavointa pe urma, decat cel cu limba lingusitoare.” (Proverbe 28:23) Si daca asculta foarte bine daca nu, eu nu mai am nici o responsabilitate.
Da este corect sa ne rugam cum ati spus! Amin!
Sunt situatii cand muzica si filmul completeaza mult mai bine cuvintele. Va propun sa vizionati seria completa „Dekalog” a lui Kieslowski, episodul aferent temei postarii dvs. fiind episodul VIII. Nu cunosc multe alte filme care sa muste atat de puternic si adanc din cuvinte si sa le transpuna atat de clar si precis intr-un discurs vizual. Aici aveti la o cautare rapida pe internet episodul 1 din serie https://vimeo.com/123960178 . Dati-mi voi sa adaug si un link cu muzica compusa de Preisner special pentru aceasta serie. https://www.youtube.com/watch?v=nTWP-2T9fRM
Da, stimate domnule Adrian,
mulțumesc, excelentă recomandarea.
de urmărit!