Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Daca nici un cuvint nu se pierde…banuiesc ca va fi o forma in care sa fie aduse inapoi cuvintele. Poate nu pe papirus…poate nu pe ecran…poate sint si alte metode…
Frumos scris…probabil ori cand am studia si am citi…totul nul putem cunoste pe El in profunzimea Lui…si cu toate astea,cu cat Il cunostem mai bine,cu atat suntem mai atrasi de El.
Sa ma ajute si pe mine Domnul sa Il cunosc macar un pic mai mult,in fiecare zi.
draga Ady, este o axiomă a adevărului… orice adevăr este adevărul stăpînit de Dumnezeu şi adevărul lui Dumnezeu, chiar şi formulele matematice… adevărate 🙂
Adevarat!
Nuuu, categoric nu. Singura carte care va fi acolo este cartea vietii unde este scris tot tot ce am facut si dupa care vom primi fiecare ce vom merita.
Acolo vom fi ca El, iar El este desavarsit, nu mai este nevoie de nici o carte. Sac!
Au mai fost deschise niste carti.Poate vom putea citi ce s-a scris despre noi in cer, ce-am gandit, ce-am vorbit, ce-am facut, ce-am simtit, ce-am scris, ce-am ascultat, ce-am privit… toate arhivate frumooos…
poate totusi numai cele bune, pe cele rele L-am rugat pe Domnul sa le stearga de acolo.Altfel ar fi regrete si acolo…si lacrimi…
da, am avut o predică despre Cărţile lui Dumnezeu… sper să o găsesc pe undeva!
Asteptam
am vrut sa postez la intrebari, dar mi se blocheaza pagina acolo. cine imi spune care este diferenta intre mireasa lui Cristos si nuntasi? daca este. cine compun mireasa si cine sunt nuntasii?
Mireasa va fi rapita iar toti ceilalti care vor fi vrednici sa intre in viata vesnica cu Dumnezeu vor fi nuntasi. Sunt cateva pilde care reflecta asta foarte clar.
da? care?
adica cei care au avut ghinionul sa se nasca dupa rapire vor fi doar nuntasi? inclusiv evreii, care cei mai multi se vor converti dupa rapire. asta avand in vedere ca rapirea e inainte de necaz, deci alta poveste. : ))
astept si alte raspunsuri.
Nu stiu daca dupa rapire va mai avea cineva norocul sa se nasca … sau chiar daca vremurile vor foarte grele si tulburi.
Mireasa Domnului nu va fi oricinne (citeste Apocalipsa cap. 15, 19 si 22)
cele două elemente sînt din imagerii diferite..o pildă şi o metaforă. Să nu încurcăm borcanele.
şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu ….
Iar gloata care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – sunt nuntasi
Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului! -si aici avem trimitere la „Pilda nunţii fiului de împărat.”
Eu asa inteleg.
adica? e sau nu diferenta intre nuntasi si mireasa? haideti! cu atatia teologi acilea, niciunul nu vrea sau nu stie sa-mi spuna? : (
draga Elior, încercam să mă gîndesc azi cine este totuşi moderatorul blogului… aproape că începusem să am îndoieli. Eu cred că petreci mai mult timp decît mine pe blogul meu 🙂
dvs sunteti. ; )
munca ma tine langa computer. nu mi-e greu sa arunc o privire si cateva cuvinte.
ok, uneori ar fi bine să arunci numai cu privirea 🙂
cu simpatie
Da Marius David, program de voie !, dar nu le mai da altora de lucru, lasă-i şi pe ei să citească…cărţi cu pagini din hârtie. Măcar vreo două, trei zile şi apoi întreabă-i câte pagini au citit … !!! (cu respect şi afecţiune faţă de tine şi ceea ce faci)
Dacă vor fi sau nu, cărţi în veşnicie, chiar că nu pot să răspund, dar dacă vor fi cărţi, eu voi citi cartea în care scrie tot ce mi-a iertat Hristos şi cred că deja sunt milioane de pagini. Oare câte pagini vor mai fi scrise până voi merge în sala de lectură ?
Când voi obosi de citit, te voi căuta Marius David, da cu siguranţă te voi căuta
(promiţi să vii în sala de lectură ? … eu promit) şi mai am eu câţiva pe care-i voi căuta şi vom cânta împreună şi vom da slavă lui Hristos.
Să nu uiţi să-ţi pui multe, multe, corzi de rezervă pentru chitară şi lăuta…!
Asta chiar că ne va lua o veşnicie.
SDM
La cartea aceea nu mă voi întoarce. … cu păcatele iertate. Scrise şi şterse să rămînă!
Nu, îmi pare rău, nu voi fi în sala de lectură. Voi fi în atelierul de lutierie al cerului, îngrijindu-mă de chitările şi lăutele lui Dumnezeu (chiar aşa scrie în Apocalipsa).
Dumnezeu are şi o sală a instrumentelor … şi o sală a armelor…
cred că primele mii de ani le voi petrece pe acolo… cu voia Lui, se înţelege!
Fi-vor, fi-vor. Mai mult decât desigur 🙂
Right!
Ideea de biblioteca-paradis a sunat minunat spusa de o fetita de 7 ani. M-a uimit!
da, şi eu, uite, am idei copilăreşti…
Daca in rai vom fi ca El , bibliotecile vor lipsi …..omniscienta , nu?