Un Dumnezeu mic şi un Moş mare…(P)

Crăciunul este perioada în care Dumnezeu se descrie prin diminutive sau în promiximitatea acestora. Îi dăm tîrcoale cu hipocorismele. Ne dă voie să ne apropiem mult mai mult de el prin pogorămîntul pe care îl face lăsîndu-se cuprins în limbaj.

În colinzile noastre Dumnezeul-Om este Pruncuţul, Domnuţul şi chiar preajma îi este micşorată: sînt împrejurui-I vitişoare, legănelul

Cred că aţi păţit asta cu chelnerii, nu?

Cînd te întreabă vreun chelner la masă te întreabă dacă vrei

„Ciorbiţă, pîiniţă, chifteluţe, fripurică” … de ce? De ce totu-i micşorat? Ca să nu ţi se pară că mănînci mult.

Nu-ţi dă o ciooorboaie, o pîinoaie, nici chifeloaie sau ditamai fripturaaaaa!

Totu-i mic, micuţ, micutel.

Asta-i atmosfera din Staul.

Dumnezeu se micşorează. Domnul coboară la Domnuleţ şi Domn din cer.

Dumnezeul nostru întrupat este micşorat pentru lume.

Măreţul nostru s-a făcut mic, s-a lăsat purtat în braţe, schimbat de scutece, alăptat, învăţat să meargă, învăţat să vorbească…. Dumnezeul nostru a murdărit scutecele în braţele Mamei şi a tras viaţă în El din sînul omului, s-a lăsat dus, încălzit şi a dormit lîngă om.

Dumnezeului nostru i s-a tăiat buricul şi a fost şters de sîngele şi „apa” din om. (Sînge şi apă ne-a lăsat din coasta-I şi la cruce… )

Ar putea fi oare mai mare umilinţă pentru Cel Mare să se facă Mic, pentru Cel prin care toate s-au făcut să se lase născut, pentru Cel făr-de-nceput, să aibă-ncepătură, pentru cel Ştiut să se lase învăţat,…..

…pentru LOGOS-ul însuşi să se lase diminutivat

Dar…

şi aici am ratat din nou.

Crăciunul este pentru un prunc, pentru un micuţ…. nu-i aşa?

Ei… uitaţi-vă peste tot în jur, uitaţi-vă pe „sticlă”….

Crăciunul nostru este un Moş!

N-am putut să ne abţinem! l-am mărit, l-am umflat, l-am îmbătrînit…. de fapt….L-am înlocuit pe Dumnezeul nostru mic, plîns, în scîncet şi tremurat, umilit să iasă dintre vintrele femeii şi smerit în braţe de om, l-am înlocuit cu un Moş dolofan, gras, cu poftă de viaţă şi ho, ho, ho, ho!!!

Idolatrie şi minciună…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Un Dumnezeu mic şi un Moş mare…(P)

  1. crestin zice:

    Exact asta este, idolatrie. Cand eram mici radeam de pastorul nostru batran care se chinuia sa ne arata ca Mosul e un idol. Dupa ce m-am pocait l-am inteles cu adevarat. E plin de traditii barbare in perioada asta, unde mai pui ca 25 decembrie cu siguranta nu e data Nasterii DOmnului ci e vorba tot de o sarbatoare pagana iar ca sa treaca paganii la Crestinism s-a stabilit aceasta data ca si data Nasterii Domnului. Tin minte ca din anumite calcule a rezultat ca Domnul s-a nascut undeva prin primavara.

  2. Un pacatos zice:

    Iar simbol al Învierii Domnului e un iepuraş şi mai zicem că Europa e creştina.

    • Marius David zice:

      chestia cu iepuraşul este fascinantă… sărbătorile primăverii la romani erau legate de riturile fertilităţii, sacrificii de animale… de aici vin şi ouăle îngropate prin grădini…
      ouă vopsite … chestii tari!
      Merită scris depsre chestiile astea.
      Am muşcat păgînism cu gura plină!
      Nimeni nu-mi spune totuşi ce rost au globurile în brad. Rotudurile de sticlă care arată ca nişte… şi rolul acestora în sărbătoarea întrupării…

      • Raul Vasile But zice:

        Frate Marius, a vrea să îţi scriu legat de Înviere şi Crăciun, sărbători malformate de romani după model american, unde Iisus Cel înviat este înlocuit cu iepuraşul,(la noi simbolul necuratului!) Si Dumnezeul Cel născut în smerenie cu moşul şi bradul. Într_adevar, multa idolatrie si minciuna! Cat priveste prezenta bradului, el este la romani simbolul vesniciei lui Hristos, iar globurile simbolizeaza rodul pomului neascultării, care aduc aminte tuturor că în orice bucurie există ascunsa o ispita care poate das ne piardă! Grijă mare, Crăciunul poate aduce mântuire dar şi pierzare! Vezi romanii dornici de motive să petreacă, uitând de mesajul sublim al Sărbătorii!
        Un adn nou cu belşug sufletesc tuturor!

  3. naomi zice:

    Craciunul e o zi onomastica a Domnului Isus.
    De ce sarbatorim pruncul si nu pe Domnul Isus asa cum este El acum?
    Prin toate aceste ritualui, decoruri cu scena nasterii Domnului, scenete …. toate duc, cu pasi mici este adevarat, la idolatrie, mosii …..
    In definitiv fiecare este liber sa sarbatoresca ce vrea numai sa nu fin iocriti.

    • crestin zice:

      Cand vezi ca in sarbatoarea asta mosul e cel mai important cum sa nu te enervezi? SI mai mult, observati ca mosul a capatat in timp caracteristici mai degraba divine decat umane. Calatoreste intr-o zi in toata lumea, raspunde scrisorilor copiilor ( un fel de corespondent al rugaciunilor catre Dumnezeu), citez dintr-un cantec american ” stie cand esti treaz, stie cand dormi” , exact ceea ce e specific idolatriei, adica inlocuirea admirarii si adorarii divinitatii cu admirarea si adorarea idolului.

    • Marius David zice:

      nu-i o zi onomastică.
      ziua onomastică e zi de nume.

      • naomi zice:

        Multumesc.
        Nu-i nici onomastica dar nici de nastere, 🙂 pentru ca data de nastere a Domnului Isus ramane un mister, nimeni nu stie exact despre ziua sau luna si nici macar perioada din an in care s-a nascut. Multi spun ca s-a fi nascut primavara.
        Noi ne inchinam unui Dumnezeu viu, adevarat, nascut din sine insusi, care nu are inceput si sfarsit deci ca atare nu are nicio zi de nastere. Nu putem praznui o zi de nasere a unui Dumnezeu care exista din vesnicie in vsnicii.
        Nici cuvantul craciun nu are legatura cu venirea Domnului Isus pe pamant.

        • Raul Vasile But zice:

          Draga Naomi, ar fi mai bine da nu faci confuzii de genul celei menţionate în mesajul tău! Dumnezeu Tatal a hotărât că Fiul Său, Dumnezeu Adevarat şi Om Adevărat să se nască nu cs dRummeru, ci că Om, pentru că astfel să ia asupra Sa pacatele lumii intregi! Creştinii sărbătoresc ÎNTRUPAREA lui Dumnezeu dintr_o Fecioara curată, şi nu naşterea Lui Dumnezeu, Care există din veşnicii! Atentie până unde ajunge fanatismul! Simplificăm totul doar pt că noi nu înţelegem?

        • Raul Vasile But zice:

          Apropos, cuvântul Crăciun ARE legătură cu Naşterea lui Iisus pentru ca inseamna nastere!

  4. Vasile Sanda zice:

    Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27 ) aşa se umplu comunităţile „creştine” prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune ale diavolului (2 Timotei 4:3).
    Acest lucru este foarte înşelător, şi nu este ceea ce Dumnezeu a poruncit ca sfinţii să facă… (Romani 12:9, „Fie-vă groază de rău.”).
    Vorbind despre cei care sărbătoresc venirea lui Moş Crăciun? Ei aşteaptă pe Moş Crăciun: „El ştie când dormi. El ştie când esti treaz. El ştie dacă ai fost rău, sau bun, astfel încât să fii bun pentru numele lui dumnezeu.” Aceste cuvinte descriu un dumnezeu (numai un dumnezeu ar putea face la nivel mondial astfel de lucruri). Moş Crăciun este un dumnezeu fals (un idol, 1 Ioan 5:21). El este blând, curat şi arată bine, vine la miezul nopţii (un dumnezeu fals). 2 Corinteni 11:14 ne avertizează de schemele Diavolului şi căile Sale viclene. Satana însuşi se transformă într-un înger de lumină. Chiar dacă este totul „făcut cu credinţă”, aceasta este încă şi mai este rău. Întregul concept “Moş Crăciun” nu este bun, chiar este rău şi gata să înşele pe cei lesne crezători.
    Nu este biblic nici una din practicile asociate cu Crăciunul.
    Iar, ca cineva sa spuna ca 25 decembrie, este data naşterii Domnului, este o şansă din 365 să fie adevărat (iar pe 25/12, a fost de fapt ziua de naştere a unui Dumnezeu fals, Mithra). Ideea acestui întreg ansamblu de „Crăciun” nu a venit până la anii 300 după ce Hristos a fost născut. Când a fost primul „Crăciun” (primul Noel)? Acesta nu a fost în anul naşterii Domnului nostru. Prima sărbătoare de”Crăciun” nu a fost până cândva în secolul 4 cînd biserica catolică, în loc să se opună răului, a adoptat-o.
    În sine, nu este nimic greşit a oferi cadouri, sau să se aibă o sărbătoare; dar atunci când aceasta se face în numele unui hristos fals (idolatrie), trebuie sa ne opunem ei (Romani 12:9). După cum Cristos a condamnat creştinii „din Pergam şi Tiatira pentru că mâncau din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot aşa ar trebui să ne opunem şi noi la tot ceea ce este făcut în numele acestor moderne şi înşelătoare practici idolatre cu numele …Crăciun.
    Credincioşii sunt chemaţi să îndrume lumea la pocăinţă. Acesta este mesajul lui Isus arătat în (Matei 4:17), nu pentru a face ca omul să se simtă bine, sau prin asimilarea practicilor lor (mai ales atunci când sunt rele), nu este bine nici să asemănăm viaţa noastră, cu a lor. Astfel Romani 12:2 spune: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, „Nu vă conformaţi lumii acesteia.”[Apropo, în cazul în care ar fi probleme de familie, din cauza refuzului, de a sărbătorii Crăciunul, citeşte: Luca 12:49-53.]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.