Povestea lui Ayden – (Tiny Sparrow Foundation) – Cea mai TARE fotografie pe care am văzut-o pînă acum

Probabil aceasta este cea mai TARE fotografie pe care am privit-o pînă acum. Am văzut destul de multe imagini tari, dar aceasta mi-a frînt inima dintr-o pricină despre care acum nu voi vorbi.

sursa şi copyright Tiny Sparrow Foundation

Fotografia este realizată de cineva care are o istorie întreagă legată de înţepenirea timpului înainte de trecere.

Iată notiţa din dreptul acestei serii.

It would be hard to describe in words the pain and emotions this family went through. Their precious 2 month old baby boy was not gonna make it but they wanted to make sure that they kept his memory alive so they asked us to photograph the very last but precious moments of Ayden’s life on this earth. The slide show and the beautiful pictures are all in memory of Ayden’s short life here on earth. Rest in peace sweet baby boy!

Vă recomand în aceste zile să citiţi tot blogul ACESTA.

De asemenea, cred că este un timp potrivit să ne gîndim la copiii internaţi de luni de zile, copiii cu boli terminale.
Azi, în timpul unui interviu mi-am amintit de două gemene, absolvente de Asistenţă Socială la UEO, care mergeau prin spitalul de copii, îmbrăcate în clovni şi dădeau spectacole gratuit şi personalizat pentru fiecare salon sau copil.

Este o formă de a împărţi bucurie. Doamna care coordonează proiectul T.S.F. face fotografii copiilor pe fruntea cărora s-a aşezat prea devreme umbra călăreţului galben. Ce bucurie dulce-amară pentru părinţi! Este o altă lucrare de îmbucurare, dar între lacrimi.

My job, vorba de pe site-ul TSF – „sharing is caring… ”

Sînt sigur că fiecare dintre noi putem sacrifica ceva în aceste zile pentru a face o bucurie celor fără bucurii! (Iertaţi-mă, ştiu, sună foarte banal, aproape lozincard… „să fim mai buni de Crăciun!”, dar n-am găsit altceva sub tulburarea produsă de această fotografie).

Sînt două feluri de legături în această fotografie… legăturile din plastic, văzute, şi legăturile nevăzute …

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în lacrima din colțul ochiului, Oameni, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Povestea lui Ayden – (Tiny Sparrow Foundation) – Cea mai TARE fotografie pe care am văzut-o pînă acum

  1. Mia zice:

    Si postarea si raspunsul, dau drumul lacrimilor si rugaciunilor pentru cei care trec prin asa situatii. Iar pentru mine lacrimle de fiecare data sint si de multumire pentru copiii sanatosi la minte si trup pe care mi i-a dat Domnul. Nu pentru ca sint mai buna si asa meritam. Impresionant. Cred ca fiecare din noi sintem inconjurati de oameni care sint in situatii asemanatoare; citi avem timp si chef sa ne implicam?

  2. Una din cele mai şocante experienţe de care am auzit este de la un frate american ce a trebuit să meargă la spital pentru a consilia un cuplu ce tocmai avusese un băiat născut. În sala de naşteri, mama stătea cu băieţelul în braţe şi i-l mai dădea tatălui din când în când. Problema era că dacă-i tăiau ombilicul murea deoarece plămânii nu erau sănătoşi. Ce poţi spune ca şi păstor în astfel de situaţii? Dar Mai ales ca şi părinte ce poţi face?

  3. m1ha1 zice:

    când ne gândim că zâmbetul copiilor noștri e mai de preț decât averea lui Bill Gates, inteligența lui Einstein sau popularitatea lui Obama …

  4. LaviniaM zice:

    acesta postare parca mi-e adresata special mie… zbuciumului sufletului meu…
    nu-mi gasesc raspuns la o intrebare: de ce Domnul ingaduie astfel de tragedii?
    sunt inca zguduita de o astfel de tragedie la care am asistat… ca medic… am fost redusa la rolul de martor neputincios…

    • Marius David zice:

      Dar noi ca pastorii, ar trebui să facem un club comun, medici şi pastori declaraţi neputincioşi.
      Ai idee cîţi muribunzi am asistat în 15 ani? Prea mulţi!
      Tot ca martor… dar ce bucurie am avut în unele cazuri.
      Ce bucurie!

  5. Corina Pașca zice:

    nu ne e dat să înțelegem totul. lucrurile ascunse sînt ale Domnului Dumnezeului nostru.

  6. Sorina zice:

    E cumplit sa asisti neputincios la durerile celui care trece prin asa ceva… ti se sfasie sufletul in mii de cioburi care sunt spulberate – parca – pana la marginile Universului… M-ai facut sa plang, Marius… m-ai facut sa imi re-amintesc ce inseamna suferintele cuiva care trece prin asa ceva… Da, moartea ar trebui sa fie motiv de sarbatoare pentru crestini… dar drumul pana la acel moment poate fi – uneori – atat de greu… 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.