Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
„I am a flamer and I am proud”?????????
„Put it (the Bible) under your sit `cause you`re not goin`to need it tonight” ??????????
Mascariciul asta e real?
Dar si cand il vor arde flacarile alea pe el…
Filmuletul prezinta cum NU trebuie sa fie liderul de tineret.Asta e si scopul filmului.E foarte interesanta abordarea.
da, este un pamflet, de fapt!
Asta am inteles… Ce nu am inteles daca este real sau un exercitiu, o simulare…
Asta e motivul pentru care tinerii pleaca din biserici, faptul ca exista servicii de tineret?
nu. ci pt ca pastorii ne-tineri ii plictisesc tinandu-i in letargie duminica de duminica cu programele si predicile lor.
eu am văzut un tînăr care era foarte „bătrîn” şi un bătrîn care era foarte „tînăr”. Pe bătrîn îl ascultau tinerii şi pe tînăr îl ascultau bătrînii, iar pe celălalt nu-l ascultau nici unii … nici alţii.
numai pentru că era „celălalt”
nu, invers!
Luke 9:54
Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis:
„Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”
Cum am comentat si pe fb legat de acest articol, pastorii de tineret nu sint buni de nimic ( cred ca acest lucruu ati dorit sa reiasa in evidenta ), iar pastorii seniori se ciarta intre ei in biserici si pe toate blogurile le putem citii scrisorile murdare, si ne mai miram de ce ne pleaca tinerii din biserici.
nu, n-am intenţionat să spun asta, Gabriela, amintenţionat să fac reclamă la un film. Ai urmărit filmul? Eu ştiu scenariul acestui documentar de vreo doi ani şi abia aştept să văd producţia întreagă.
Oare de ce campaţi în ceea ce este secundar? Divided este numele filmului care face o analiză interesantă….. pe un joc de cuvinte… înmulţind sau împărţind…
Filmul „Divided” este deja disponibil in mai multe libarii online. Dau mai jos linkul de pe Amazon, dar il gasiti si in alte locuri.
http://www.amazon.com/Divided-Philip-Leclerc/dp/0982056737/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=dvd&qid=1292871304&sr=8-1
Mulţumim! Comandăm, comandăm!
chestiunea de baza pe care Scott Brown, Kevin Swanson, Voddie Baucham si altii care sunt in grupul Vision Forum (altii nu sunt acolo, dar gandesc la fel ca ei) este una care are ramificatii multiple, chestionandu-se foart legitim multe obiceiuri pe care majoritatea evanghelicilor din Romania le considera axiomatice (desi nu sunt). Iata doua dintre cele mai importante:
1. Impartirea lucrarii de ucenicizare, crestere spirituala etc etc pe criterii de varsta. Inca sunt extrem de putini lideri de biserici astazi in Romania care vad dezastrul pe care aceasta impartire pe criterii de varsta il aduce asupra cresterii sanatoase a bisericii, asupra sanatatii spirituale a familiei crestine etc. Cred ca pot numara pe degetele de la o singura mana bisericile pe care le cunosc eu unde aceasta segregare nu se produce.
2. Scoala duminicala. O, ce dezastru e azi in scolile duminicale! As indrazni sa spun ca in scolile noastre duminicale crestem fie fariseii, fie libertinii de maine. Fie copiii care vin inapoi in biserica la 14-16 ani si butoneaza telefoanele de plictiseala, fie pe cei care vin de cateva ori la biserica mare si se fac apoi nevazuti, fie pe cei care pretind ca sunt crestini, pentru ca de mici li s-a predat teoria ca si ei sunt „copiii ai lui Dumnezeu” si ca „Isus ii iubeste si pe ei”, sau care la scoala duminicala sau in nu stiu ce tabara de copii au spus dupa dictare rugaciunea pacatosului. Scolile duminicale au distrus si bruma de preocupare a parintilor pentru educatia religioasa a copiilor lor, pentru ca, nu-i asa, la scoala duminicala predau „profesionistii”….
As recomanda cartea „A weed in the church” de Scott Brown – http://www.visionforum.com/browse/product/?productid=63622, care trateaza exact aceasta problema, cu detalii suficiente si o documentare istorica si biblica excelenta. Altfel, „Family man, family leader” de Philip Lancaster prezinta magnific felul cum schimbarile aduse de pragmatism in biserica au devastat familia crestina si biserica deopotriva.
Este extrem de interesant si „eye-opening” sa citesti istoria primelor scoli duminicale, si felul cum oameni adevarati ai lui Dumnezeu au tras semnalul de alarma cu privire la abandonarea de catre parinti a educatiei crestine a copiilor lor odata cu raspandirea scolilor duminicale. De ex. se poate citi cartea „50 years among the baptists” a lui David Benedict (de altfel un sustinator al scolii duminicale), care descrie in cap 24 la cartea sa cum a aparut prima scoala duminicala in zona lui (situatie aproape comuna tuturor bisericilor) http://books.google.ro/books?id=JOMCAAAAQAAJ&ots=mLMxiufW68&dq=David%20Benedict%2050%20years%20among%20the%20baptists&pg=PA11#v=onepage&q=David%20Benedict%2050%20years%20among%20the%20baptists&f=false
mulţumim pentru informaţii!
Aleluia, Ken Ham e dezamagit, mare bucurie.
Tinerii pleaca din biserica, wuhuuu.
Plin de vesti bune la final de an!
ehe, (fals)ateule,
nu mor caii cind vor cinii!
erata: ciinii
🙂
nu spera şi nu ai teamă.
nu te bucura prea repede,
recuperăm noi!
Subtitrat in romana
http://player.vimeo.com/video/29026767
Da, mulţumesc, i-am dat o nouă promovare.