Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Crectat,i va rog, ” pastroul”, pe urma stergeti asta.
Draga un pacatos:
Si eu sunt pacatos si am scris asta. „Pastroul” care mi-a confirmat aceste lucrurieste regretatul fr. Cocian din Arad, decedat in urma cu citiva ani in Atlanta. Imi sustin postul de mai sus. Daca credeti ca este gresit – pe linga ortografierea pastroul- v-as ruga sa aveti curajul sa spuneti ce anume. Nu vreau sa se creada ca vind gogosi. Pe deasupra, m-am prezentat cu numele cu care-s cunoscut, Doru Radu, Golgotha Romanian Baptist Church -Waren, Michigan.
Comentariul meu trebua sters.
Scuze, daca s-a inteles altceva.
Un pacatos si ceilalti:
Va cer iertare pt comentariul meu nervos. El dovedeste ca sunt pacatos si nu merit atentia ce mi se acorda. Am inteles gresit. Imi cer iertare inca odata.
să fie primit!
N-are a face, iar in istoria Bisericii toti care mor pt. credinta crestina sunt martiri.
Toti mai intelegem gresit cateodata.
Moise Alexandroni a avut niste copii minunati, care erau mandria Liceului din Simeria.
Pt. pacatosu, Marius Cruceru si toti cei ce citesc postarile „Si lucruri bune”:
1-Imi asum raspunderea pt cele scrise
2-ele reprezinta o istorie orala, confirmata din 2 surse; in cazul acesta din 4 surse.
3-nu am acces la dosarele Securitatii. Cit adevar reprezinta povestile mele? Atita cit reflectarile subiective ale oamenilor din implicati in evenimente il pot avea. Dar daca reconstituim istoria dupa doc. Secu o fi 100% litera de Evanghelie? No way, my friends. V. Croitoru, Rascumpararea Memoriei, scrie ca niciunde in documente nu scrie ca oamenii erau batuti. Inseamna ca Secu, n-a batut pe nimeni? Adevarul e mai greu de aflat. Desi Adevarul Il putem cunoaste! Slavit sa fie numele Sau!
4- Iata ce-mi scrie un om respectat in mediile evanghelice romanesti dar care nu vreea sa apara public: „Ceva interesant din cartea Rascumpararea Memoriei. Acolo scrie si despre tatal E. (sotia mea). Cand a citit, ea a spus ca in realitate lucrurile au stat destul de diferit decat ce scrie acolo [si n-a fost informator ci persecutat -DR]. De asemenea, scrie despre Christian Aid Ministries. Iarasi in realitate lucrurile au fost putin diferite. Atunci, ce garantie avem ca restul cartii reprezinta realitatea integral?”
Mie mi-a placut cum e scrisa cartea, dar realitatea, adevarul complet despre o situatie e complicat/greu daca nu imposibil de cuprins.
Doru Radu,
ne-ati invatat cu comentarii bine gandite, cu cap si coada. In acest comment ne lasati sa intelegem ca RM prezinta un adevar … fals. Puteti exemplifica un pic care sunt diferentele dintre adevarata istorie a CAM si cea prezentata de RM?
Sau variantele diferite prezentate de prietenul dv?
Eu insumi am stat de vorba cu un frate prezentat in carte, care a incercat sa aduca ajutoare in tara si a avut de intampinat la granita probleme mari, in final refuzandu-i-se intrarea in tara. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, fratele nu e tocmai tanar. Cand i-am spus ce scrie in carte s-a repezit si mi-a spus: nu, nu asa s-au petrecut lucrurile, stai sa iti spun eu cum au fost. Apoi, mi-a povestit exact varianta din carte, dar din pespectiva lui. In esenta, aceleasi lucruri, dar cercetatorul care a citit lucrurile in documente, in biblioteca, desigur ca va pune accentele altundeva decat cel ce a stat zile intregi in frig, la diferite puncte de control de graniceri.
Inseamna asta ca in ansamblul ei, cartea sau mai departe, demersul RM nu este adevarat?
Adevarul complet despre o situatie, despre un eveniment este dezideratul istoriei, cel putin pentru epoca moderna, pentru secolul XIX. Sunt insa atat de multe lucruri care se interpun intre noi si acest adevar: limbajul, selectivitatea, paradigmele culturale si religioase din care facem parte. Aceasta nu trebuie sa ne opreasca insa de la a cauta acest adevar, chiar daca drumul este anevoios.
şi nici nu trebuie să ne oprească de la a spune poveşti frumoase…
Doru Radu. Este posibil sa spuneti numele casierului ??!!. Intrebare: se suprapun timpurile cand fr. Vadan indeplinea functia de pastor si in biserica baptista din Hunedoara, str.Popa Sapca No.17 ??!!. Pentru reactivare a memoriei, dau nume de frati urmariti, persecutati ,terorizati si batuti de Securitate: Ioil Furdui, Faur si Bold, Ceteanu, Ghoretchi, Manutiu ,Negrea,Labunetz , Longodor,Popa, Medrea …….
Casierul se numea Moise Alexandroni, si a fost bunicul meu… Mama mea a fost una din fiicele lui. Si eu pot confirma povestea 🙂
mă bucur,
aşteptăm continuarea.