Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Să fi fost ceva mai consistent. Începutul era foarte bun. Chiar mă aşteptam la o lectură edificatoare. Poate că veţi continua vreodată acest text. Multă sănătate! Sărbători Fericite!
textul nu îmi aparţine, atît mi-a fost dat,
o biografie Liviu Olah, o biografie Aurel Popescu etc., lucruri absolut necesare.
mai ales în acest context.
Mi asa de dor de asemenea povesti. Astept cu nerabdare continuarea, sper mai lunga. 🙂
Draga frate Doru Radu
Llăudabilă misiune v-ați luat. Nu vă opriți. Aveți nu numai un condei iscusit, ci, mai ales, o inimă aleasă.
Se spune ca cea mai bună metodă pentru a afla caracterul cuiva este să-i ceri părerea despre un altul. În această privință, pe lângă fratele Liviu Olah, m-a impăresionat mult și întotdeauna Mircu Cocar, păstorul exemplar al Sibiului. Dansul refuza să rostească vorbe de ocară sau să critice aspru. Inventase chiar o expresie de maximă mustrare: „El ca el și nimeni ca el“.
Era o mare distanță de față de o altă variantă pe care am auzit-o la Nicu Rădoi (Albai) cu ocazia unui conflict cu niște arabi din Ierusalim: „Oamnei ca voi să se nască, dar să nu trăiască!“
Pe fratele Olah, oricât l-am încercat nu l-am putut face niciodată să spună ceva rău despre cineva. Avea un talent duhovnicesc să găsească ceva bun de spus chiar și pentru cei mai mari din dușmanii lui. Și încă ceva, pe cei de la Securitate nu i-a enervat niciodată cu cuvintele lui, ci cu tăcerile lui proverbiale. Era ceva din cartea Proverbelor … un anumit verset care recomandă să taci în fața celor înălțați în dregătorii …
Daniel Vasile si Daniel Branzei;
Multumesc lui Marius Cruceru pt republicare. Le-am scris intr-un anumit context cind Marius s-a oferit sa le publice. Le-am imaginat doar ca si pe chestii scurte; credeam ca vor fi publicate deodata. Fr. Branzei a trait mai mult alaturi alarturi de fr. Olah si dinsul scrie infinit mai bine decit mien. Cititi-i amintirile cu sfinti.
Are dreptate Daniel, fr. Olah nu vorbea de rau. L-am vazut polemizind pe teme teologice (tot e la moda) dar nu l-am auzit vorbindu-l de rau pe oponent (sic).
Am citit tot ce s-a publicat din dosarele Securitatii. La un moment dat, Securistii recunosc ca n-au gasit nimic [in afara de credinta lui] compromitator la dinsul si sotia dinsului. Un compliment indirect…
De ce nu continui, Doru RAdu! Este spaţiu destul pe net.
Hai să îl umplem şi cu chestii de genul asta.
La virsta de 12 ani am avut prilejul sa-l ascult de mai multe ori pe fratele Liviu Olah la Oradea pe Simion Barnutiu.
Cu o jumatate de ora inainte de inceperea serviciului divin, cu greu mai puteai intra pe usa bisericii. Pe atunci inca nu era si sala mara, numai sala mica cu balconul. Era o oarecare frica, sa nu se intimple o tragedie, sa nu se naruie balconul, pentru ca ere arhiplin de oameni.
Azi sint la virsta de 46 de ani, dar si acum imi aduc aminte de unele teme ale predeicilor dinsului, chiar si fraze intregi din cate-o predica.
Acelea au fost zilele, anii trezirii printre baptisti, si trezirea aceea a fost biblica si autentica. Ma simt privilegiat pentru-ca am avut posibilitatea sa fii fost acolo atunci.
Cei care au experimentat atunci trezirea, nu sunt incurcati aztazi cu asa numitele treziri care bantuie prin Romania.
Intrebare: Exista undeva pe internet vre-un site unde se pot asculta predici de-ale fratelui Liviu Olah – nu redactate – ci in original, cu vocea dinsului?
UI. Nu vorbesc bine romana, deaceea imi cer scuze de la cititori pentru eventualele greseli de ortografie sau de gramatica.
Pastorul Lukacs de la Chicago
Fratele Paul Dan, pastor la San Diego a lucrat ca pastor de tineret cu fratele Liviu Olah;
poate fi contactat, poate ar povesti si dinsul cite ceva; sa ne mai si buucram;
harul pe care i l-a dat Domnul sa faca acea mare si minunata trezire prin el; nu l-a avut orice om; asa a hotarit El.
Numai ca nici Vrajmasul nu a stat in concediu de odihna; a fost foarte atacat, mai ales prin frati mincinosi.
Slavit sa fie Domnul pentru inima lui mare; om a lui Dumnezeu.
Acum sunt mai putini seminaristi in 2010 si viata-n seminar este asa cum este: combinata sau complexa, dupa cum o priveste fiecare. Seminaristii fac corvoade: descarca mere, cartofi, curatenie in camere sau in tot institutul. Si acum unii sunt primii care se ofera sa descarce alimente, etc. O chestiune minora…
Interesant e ca, acum un an, un seminarist de prin anii ’50 isi amintea/pastra inca o imagine negativa despre cineva care spunea: „eu am studii superioare; sa mearga seminaristii de la tsara”. Nu vreau sa spun numele repectivului pt ca e prea des pomenit din alte motive… Dupa 50 ani, oamenii isi mai amintesc lucruri atit de minore; ba putem ramine c-o proasta marturie pt ei. Oare Dumnezeu le uita?
Fratele Liviu a fost pastorul meu cu tineretul in LA! Intr-adevar, greu de gasit lucuri negative despre el. Cred ca din cauza ca ceea ce la caracterizat a fost rugaciunea, pasiunea pt Cuvant si evanghelizare, si smerenia…E greu sa spui cuvinte rele (si sa gasesti astfel de cuvinte) despre un astfel de om.
Imi amintesc cand biserica noastra din LA a inceput „Evangelism Explosion” care era condusa de un tanar de la biserica lui John McArthur. Fratele Liviu era elevul acestui tanar si bineinteles ca stia Biblia mult mai bine decat el. Acest tanar (Bill) imi spunea cum este uimit de smerenia fratelui Liviu…pt ca-l baga in buzunar la cunoasterea scripturii etc.
Draga Cristi Evedyahu,
Sora Elisa neintentionat a gresit si m-a numit pastor de tineret. In anii 1996-1999 am lucrat ca lider de tineret la Biserica Baptista din Los Angeles cind pastor senior era fratele Olah iar pastor asistent era fratele Liviu Tiplea. M-au ajutat in lucrare Dani Bonca, Dani Buda, si altii. Am fost ferm cu tinerii, dar le-a prins bine. In ultimul an de slujire a mea acolo s-a facut transferul de la pastorul Olah la pastorul Tiplea in ce priveste senioratul. Domnul a binecuvintat lucrarea cu tineretul la Los Angeles. Eu am plecat in Romania in misiune pe o perioada de cinci ani unde am fost ordinat ca pastor asistent la Biserica Baptista Sfinta Treime, alaturi de Emanuel Dejeu. Biserica a fost pastorita de fratele Talos Vasile si preluata la nivel de seniorat de fratele Cornel Boingeanu. Mai functionau ca asistenti inainte de noi Ocatvian Baban si fratele Gheorghiesi.
Cum l-am vazut pe pastorul Olah in timpul cind am fost acolo? Un frate mereu zimbitor, atent cu toti si rugandu-se cu orce ocazie. Nu s-a regasit niciodata ca si lucrator aici in America. Asta este parerea mea. Era evanghelist, iar slujba de pastor in general la Bisericile etnice din USA si Canada este mai mult de intretinere. Fenomenul este complex si scapa celor care nu au fost aici. Uzura este enorma. Suntem romani si suntem cu toti mandrii, cu rare exceptii, iar cind am ajuns in America suntem aproape imposibil de pastorit.
Fratele Olah imi spunea de o spondiloza cervicala care il chinuia, ii dadea ameteli, ii lua toata energia. Exersa evanghelizarea pe strada printre Americani. Astepta o trezire mondiala…ca evanghelist de talie trebuia sa gandeasca asa, si se ruga in consecinta. Personal ma uit la epistolele generale si vad lucrurile invers. Har in Korea si paza Domnului in raport cu Nordul.
Paul Dan
Stiu frate Paul Dan. Ca doar am lucrat impreuna in LA!!! Thanks for the message. Cum sunt fetitele?
Frate Dan,
de ce credeti ca sintem mindri?
Eu am o reactie „knee jerk” cind aud cuvintul asta si sint impotriva lui in toate contextele (mindru de a fi roman, american, etc, de familie, copii). Nu stiu daca avem libertatea de a fi mindri de ceva. Pentru ca, nu-i asa, ce avem sa nu-l fi primit? Si totusi cuvintul asta, „mindru” poate fi intilnit des intre pocaiti. Cred ca ar fi mult mai bine daca am fi „multumitori ” in loc de „mindri”
Imi cer scuze ca scriu numai „off-topic”. Nu vreau sa sabotez topicul. Frate Marius, cite avertismente am voie sa primesc? 😉
3
Hi Cristi,
Inteleg ca toata lumea il apreciaza pe fratele Olah, si se pare ca pe buna dreptate (eu nu l-am prins). Caracterul crestin e ceva „nespectaculos” in goana dupa senzational a lumii evanghelice de azi. Thanks for sharing.
Legat de „bagatul in buzunar”, insa, e o expresie care zgirie la urechi, cred. Hai sa nu o folosim legat de lucrarile din biserica. Da, in lume se intimpla sa se „bage in buzunar” unii pe altii. Dar nu in biserica. This is not splitting hairs, desi poate pare. Sint convins ca fratele Olah ar fi fost de acord.
Si totusi…adevarul e ca il baga in buzunar… 🙂
frumoasă amintire.
Cu toti am auzit de trezirea spirituala pe care Dumnezeu a facut-o prin fratele Liviu Olah in anii de de mult. Mie imi este clar un lucru. Cand Dumnezeu gaseste un om sincer si dispus sa plateasca pretul, il unge cu o putere speciala pentru o lucrare speciala si nimeni nu ii poate sta in cale. Asa a fost si cu lucrarea fratelui Olah.
Dar mai este un lucru pe care nu trebuie sa il ignoram. Daca tu te retragi din lucrarea si din locul in care Dumnezeu te-a pus, atunci si Dumnezeu isi retrage puterea pe care ti-a dat-o pentru lucrarea pe care ti-a incredintat-o. Acuma este foarte adevarat ca securitatea a exercitat presiuni uriase asupra lui Olah si i-au retras dreptul de a mai predica. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca fratele Olah si-ar fi continuat evanghelizarile pe strazi. Poate ca ar fi fost omorat de securitate dar ce trezire spirituala ar fi avut loc dupa aia nimeni nu stie.
Ca o paranteza, pentru cine nu a trait in acea perioada, in anii 70 presiunea securitatii era cumplita. Tatal meu a fost interogat de securitate timp de o luna, zi de zi. Era luat de la poarta fabricii si dus in beciurile securitatii, ca sa dea informatii despre fratii din biserica si despre un frate care intentiona sa plece in Germania. Teroarea era cumplita. Batai in talpa, tentative de inec. Odata l-au dus la un rau din apropiere si i-au spus ca il omoara acolo daca nu colaboreaza cu securitatea. Speriat de acel eveniment, tatal a spus tot ce se intampla familiei iar in urmatoarea seara mama, cu un curaj nebunesc ( avea 4 copii ) s-a dus pusca la securitate si a facut un scandal monstru acolo. L-au mai batut odata cumplit pe tata si dupa aia nu l-au mai hartuit.
Dar asta a fost un caz fericit. Au fost cazuri mult mai crunte, chiar cu tatal lui Marius Cruceru care a fost omorat de securitate pentru ca a refuzat sa mai colaboreze cu ei.
Multi arunca acum cu noroi in cei care nu au avut taria necesara sa reziste in vremea aia dar ma intreb: oare cei care arunca azi cu pietre ar rezista intr-o perioada ca aia?
Ma indoiesc. Sa revin la Liviu Olah.
Din pacate, un lucru este cert. Liviu Olah din America nu a mai fost acelasi Liviu Olah din Romania. L-am intalnit in anii 90 cand a venit in vizita in tara si sincer am fost foarte dezamagit. Din pacate lucru asta s-a intamplat si cu alti pastori. Buni Cocar a pastorit o biserica mica din Bucuresti si timp de 2 ani a fost o trezire spirituala extraordinara. Nu era seara in care sa nu se pocaiasca macar un suflet. Se faceau botezuri in fiecare luna, uneori chiar de doua ori. Exact ca la Liviu Olah si la biserica lui Buni daca nu erai cu cel putin jumatate de ora inainte, nu aveai loc in biserica. Dar si el a ales sa plece in America si odata cu venirea in Amerca s-a cam dus acea putere pe care o avea cand era in mijlocul trezirii spirituale din Romania. Asta este realitatea, trista din pacate uneori.
George – sitiatia nu e asa de simpla cand se vorbeste de treziri. In orice caz – e o chestiune universala ca trezirile nu tin mult…si Dumnezeu foloseste tot felul de oameni pt trezirile Lui…care mai apoi nu mai sunt aceeasi (intr-un sens)!
George nu uita ca nu numai geografia s-a schimbat ci si oamenii care asistau la predicile lor… Ca pastor pot sa-ti spun un lucru, sunt oameni si oameni, biserici si biserici. In unele locuri – acelasi om, acelasi mesaj, este putere si simti puterea lui Dzeu, in alte locuri este „moartea in oala”. Unele biserici sunt pesteri reci si pline de lilieci carora le place mai mult intunerecul decat lumina. Poate paralela este prea dura imi cer iertare daca voi rani pe cineva, dar trebui spus si acest lucru.
Cineva a intrebat daca exista predici ale fartelui Olah inregistrae la vremea respectiva; am gasit ieri la „Predici Reformate”(Oradea)