Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Asta nu inseamna ca postmilenismul este obligatoriu varianta corecta… 🙂 Dar Dumnezeu ii aratase ca unele lucruri se vor intampla si le-a crezut. Si s-au si intamplat!
Expresia ” o mie de ani” ar trebui, mai degraba, inteleasa simbolic ( timp foarte indelungat) precum in versetul: ” Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi.”
Din II Petru 3: 8.
Din nefericire sau fericire este scris textual ca Domnul Isus va imparati pe pamant o perioada de cel putin 1000 de ani. Apocalipsa 20:1-10.
In versetele 3, 5, 6 si 7 e expresia ” ta hilia ete”.
Or, ” ta hilia ete”= mii(le) de ani.
Iarasi am uitat trimitrerea, din cap. 20 din Apocalipsa.
Asta-i rau la batranete, ca te lasa memoria.
Pai si eu am spus: „cel putin 1000 de ani”.
@marius cruceru
„Au trecut vre-o 8 ani”…s-a strecurat o greseala gramaticala…
da!
Din cate tin eu minte a mai fost ‘unul’ pe la Europa Libera, prin anii 85, care tot predica duminca de duminica ca societatea comunista se va prabusi si ca noi neoprotestantii trebuie sa fim pregatiti pentru vremurile cand libertatea va veni, pentru a fi capabili sa ‘umplem vidul’ din sufletele oamenilor. Noi protestantii nu am crezut insa iar libertatea ne-a luat prin surprindete. Nu am fost capabili sa umplem vidul din sufletele oamenilor cu evanghelia lui Hristos si din pacate oamenii si l-au umplut singuri cu tot felul de gunoaie
era o „profeţie furată”, cum bine a spus cineva. Liviu Olah spunea acele lucruri, au fost apoi preluate şi de „altul.”.