Şi Oscar-ul pentru interpretare se acordă…

Ar trebui inventat de fapt. Nu există încă. Ar trebui inventat un Oskar special, aşa cum este Zmeura de aur, ceva în genul Cucuta de cristal sau Păpădia de argint, ceva care să premieze o categorie specială de actori, o foaită anume de interpretaci.

Nu sînt actori profesionişti, n-au făcut nicio oră de dicţie, nicio oră de retorică, dar au fost pricepuţi sadea. Şi-au jucat rolul mai dihai decît actorii de scenă. Fără odihnă. Acest efort constant, inclusiv în faţa nevestelor şi copiilor, chiar în faţa lor, faţă de sine, neîntrerupt efort, unii şi-au judcat rolul şi în somn, împieliţîndu-se şi ziua şi noaptea.

Actorul scapă de mască după două ore de spectacol, prinţul din Povestea porcului scăpa de blestemata şi jegoasa piele în fiecare noapte, devenind un flăcău minunat, dar ei, ei, nu!

Împieliţîndu-se în jegosul acoperămînt li s-a lipit de carne, s-a făcut una cu propria epidermă, straturile s-au aglutinat şi s-au pietrificat atît de bine încît, atunci cînd ar fi putut deveni prinţi, au preferat să păstreze rîtul cu sîrma, şoricul cu balega, atunci cînd din cocină în palat ar fi putut să iasă, au preferat ascunzişul, gaura de şarpe, viclenia cîrtiţei.

Cine sînt aceşti actori pentru care ar fi trebuit să inventăm premii care să le acopere toată activitatea?

Ieri, discutînd cu doi colegi pastori baptişti care au trăit în vremea comunistă, aceştia au început să depene amintiri. S-au blocat asupra unui subiect pietrificaţi de tristeţe şi miraţi de felul în care au putut fi traşi pe sfoară atît de uşor.

– Dragă frate, mi-aş fi băgat mîna în foc pentru ei, aş fi mers la moarte pentru ei, niciodată nu aş fi crezut că joacă rol dublu. N-am mirosit nimic. N-am bănuit nimic nimic. Securitatea le-a construit imaginea de dizidenţi şi aş fi fost în stare să mă duc eu la închisoare în locul lor. Am scris scrisori pentru ei, am dat sfoară în ţară pentru post şi rugăciune…. şi ei… ei stăteau la cafele în spatele noastru şi rîdeau de noi cu securiştii. Trebuie să recunosc, şi-au jucat foarte bine rolul. Ar trebui înfiinţat un oscar special pentru asta.

Da, este adevărat! Pe unii dintre aceştia i-am cunoscut şi eu. Pastori baptişti, presbiteri, diaconi, membrii din comitetul parohial. Predicau cu lacrimi duminica şi îşi vindeau fraţii lunea.

O milă imensă m-a cuprins în momentul în care povestea colegul meu. Cum să nu îţi fie milă de nişte actori impersonaţi tot timpul, împieliţaţi şi noaptea într-o singurătate scufundată în disperare?

Soţiile n-au ştiut nimic, copiii n-au ştiut, nimeni n-a ştiut, în afară de Dumnezeu, dracu şi… ofiţerul de legătură.

Ofiţerul de legătură i-a ameninţat şi dracu i-a chinuit, Cristos, Mirele Miresei batjocorite de nesăbuiţi le-ar da lumina, dacă ar veni în lumină… numai că blestemata de pieliţă nu se mai jupoaie decît cu carne cu tot acum. A putrezit pe ei!

Şi pieliţa de aur se acordă….


 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, Fabrica de barbati, Oameni, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Şi Oscar-ul pentru interpretare se acordă…

  1. Intotdeauna vor fi prefacuti cu zambete si lacrimi, care nici cand e prinsi cu rata-n gura nu o fura, ci se jura. Problema e ca sunt protejati de sistem.

  2. Pingback: Răscumpărarea “amintirilor” | Marius Cruceru

  3. Pingback: Falșii dizidenți « Vestea Buna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.