Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
E simpatic acest videoclip al formaţiei Taxi, sincer să fiu altă piesă să îmi placă nu am găsit de la ei. Ce îmi place cel mai mult la această piesă e construcţia ironico-comică care vrea să scoată în relief un adevăr.
mai este o piesă simpatică, am pus-o pe blog cu ceva timp în urmă… Stelele care cad nu mor..
O piesă interesantă.
Piesa asta nu-mi place…
de gustibus?
de gustibus…dacă urechile ar avea papile gustative…
Aştept corectarea, şi dacă trebuie şi urecherea 😀
:))
:)))
„Te iubesc” si „iarta-ma”! Grele cuvinte! ..si totusi usoare pentru unii
pentru unii chiar prea uşoare…. nu mai simţeşte nimica cînd le spune…
:))…adevărăciune…
Musai trebuie facut ceva si cu „iarta-ma”! daca atatea predici nu ne-au convins, poate ca va reusi un cantecel care sa ne invaluie dintr-o cu totul alta perspectiva … Ce zici Marius, te prinzi?
SE POATE, DA, VOI ÎNCERCA, DEJA M-AM PRINS!
„Nu este usor sa te mentii intr-o lume feminista”?
Cind Debora a trebuit sa treaca in fruntea armatei in vechime…tot feminista era lumea?
Rodica, bărbaţii în general sînt pe cale de dispariţie.
găsiţi masculi şi testosteron pe toate drumurile,
bărbăţia şi onoarea sînt mai greu de găsit. Dar.. nimic nou sub soare, se pare că şi pe vremea Deborei, ca şi acum… singurul bărbat a fost o femeie.
La fel şi azi. Singurul bărbat care a avut curajul să spună ceva incorect politic despre multiculturalism a fost … Angela Merkel.
O glumita:
Sotul zice sotiei:
– Draga mea, as vrea ca vara asta sa imi petrec concediu intr-un loc in care nu am mai fost.
Sotia ii raspunde:
– Si de ce nu ….. in bucatarie?
hi hi hi hi
Emanuel Paul, am sters comentariul de tot. Mi-a fost lene, îţi spun sincer, să intervin să corectez numele şi greşelile de typing. Data viitoare încearcă să scrii cît de cît corect. Măcar numele, ca să ne dăm seama despre cine este vorba.
Afirmaţii de genul „lume feministă care are in frunte femei… ” e din nou de domeniul „Pierdut simţul măsurii. Declar nul.”
Sper sa nu porneasca cineva videoclipul prin vreo camera de la Emanuel si sa se auda pana pe hol, ca va fi dat afara ca si predecesorii care si-au permis sa asculte „Dragostea” de Holograf, in acelasi „Sanctuar”.
Sugestie: pune o precizare cu privire la postarile care pot fi citite in cadrul Universitatii si care nu, ca sa nu fi considerat si tu complice. Doamne fereste sa ti se schimbe traseul vietii din cauza unui cantec nevinovat…
Tare pisa… La fel ideea cu „fabrica de barbati”. Felicitari.
eşti informat greşit, draga Ioan, nimeni n-a fost dat afară pentru că a ascultat Holograf.
Cel putin, ascultarea piesei a fost parte din „ecuatia” exmatricularii. Informatie de la prima sursa (adica, un exmatriculat).
Greşit!
Da, ştiu.. şi eu am vorbit cu un exmatriculat care a spus că a fost exmatriculat prima dată că a prăjit pîine în timpul capelei.
După cîţiva ani a venit şi şi-a cerut iertare epntru adevăratul motiv pentru care fusese exmatriculat…
a fost una dintre revelaţiile plăcute ale ultimilor ani.
Ai viizat vreun penitenciar vreodată?
Nu, bănuiesc.
Acolo sînt numai nevinovaţi.
Marius David says:
noiembrie 12, 2010 la 12:04 am
Rodica, bărbaţii în general sînt pe cale de dispariţie.
găsiţi masculi şi testosteron pe toate drumurile,
bărbăţia şi onoarea sînt mai greu de găsit. Dar.. nimic nou sub soare, se pare că şi pe vremea Deborei, ca şi acum… singurul bărbat a fost o femeie.
Marius,
O sa te contrazic putin: eu cred ca mai exista barbati adevarati, caracterizati, asa cum spuneai, de „barbatie si onoare” iar zvonul c-ar fi pe cale de disparitie e lansat de etern-nemultumitele femei moderne, care de fapt nu doar ca nu mai stiu ce vor de la barbati, dar nu stiu nici macar ce vor de la ele insele. Cultura postmoderna europeana, in eterna cautare de senzational si libertinism dus la extreme, a creat prin asa-numitul proiect „gender mainstreaming” categorii sexuale diferite fata de ceea ce stiam pana acum: nu mai exista femei si barbati, in modul in care-am stiut dintotdeauna, conceptele „demodate” fiind puse pe seama culturii sau convingerilor religioase, ci persoane de gen feminin sau de gen masculin cu diferite orientari sexuale si categorii de stil. Acum exista categorii masculine si categorii feminine, exista tipurile moderne, precum cel metrosexual, ubersexual, novocasual, antonimizand cu retrosexualul, si sa nu mai vorbim de categorisirile functie de orientari sexuale sau obsesii culinare. E atat de simplu, prin desfintarea unui concept clar, existent de secole, sa deschizi cai de acces in mentalitatea oricarui neavizat si chiar sa influentezi deciziile in Parlamentul sau Consiliul European.
Debora a fost o exceptie intre judecatori. Crestinele folosesc exemplul de obicei cand incearca sa obtina ceva drepturi in bierica. Glumesc, desi are o radacina de adevar afirmatia. Vreau sa cred ca barbatii adevarati inca exista! Vreau sa cred ca la vremea potrivita se vor ridica si vor sta in picioare cu demnitate pentru Adevar – si sunt convinsa ca multi déjà o fac. Si stiu ca exista femei ale lui Dumnezeu care pot incuraja pe acesti barbati sa se ridice, nu sa-i umileasca pentru-a se scoate ele in evidenta.
Uite, eu cred in tine, Marius, si consider importanta lucrarea pe care-o faci in calitate de profesor conferentiar universitar, dar si ca pastor si chiar cu blogul asta, pe care mai stam uneori la o ceasca de vorba, impartasind impresii sau nedumeriri de ultima ora. Inca astept sa aflu cum a fost inaugurarea “Fabricii de barbati”. Imi pare rau ca n-am fost invitata. 🙂
Iti doresc mult success in tot ce faci.
Cu stima…
O Debora posmoderna
Păi şi eu tind să mă contrazic, tocmai prin prezenţa mea, nu? 🙂
adicătelea pretind, prezent fiind pe aici, că nu s-a dus cu totulea praful de bărbaţ din lujme.
Da, de metrosexual şi ubersexual auzisem, dar mulţumesc pentru completarea insectarului 🙂
Multumesc pentru cuvintele de încurajare!
Inaugurarea fabricii de bărbaţi, al patrulea an, a patra generaţie, 135 de băieţi trecuţi prin procesul tehnologic deja… ehe, a fost bine!
N-am prea avut timp.
S-a dus timpul imediat şi am făcut numai jumătate din temă.
Dar continuăm…
Mulţumesc pentru ceaşca de cafea … fie deocamdată şi virtuală.
Maria…din lipsa de barbati din cei de care zicea Marius, s-a ajuns unde s-a ajuns. Un leader se impune…prin prezenta lui – asta este calitatea lui data de Dumnezeu. Trebuie insa sa si-o ia. Nu vorbim de exceptii- dar uita-te la cintec. Spune mult. O femeie care se simte iubita se poate supune usor- fara teama si fara probleme. Unui astfel de barbat nu-i este teama sa fie vulnerabil si sa recunoasca un sentiment dat de Dumnezeu- nu numai sa-l recunoasca , dar sa-l si exprime si sa-l onoreze. Iar o casa cu stapin se cunoaste de departe. Nu inteleg prin stapin un zbir. Exemplul Tatalui Ceresc ar trebui sa fie cel mai bun exemplu de Tata. Puternic, drept, generos si iubitor. In casele fara tati, cresc copii problema. La aia nu le mai poti explica ce este un tata, un barbat. Majoritatea familiilor farimitate au probleme cu copii tocmai din pricina acestei lipse.
In multe cazuri- foarte multe…femeia a trebuit ca si Debora de altadata sa paseasca intr-o functie pe care n-a dorit-o si nu se potriveste cu natura ei. O femeie puternica si inteligenta doreste totusi sa fie femeie…ii place sa fie femeie si nu jinduie dupa leadership. Ea creaza mediul prielnic pentruca barbatul ei sa poata sa fie ceea ce in mare masura este si rodul muncii ei. Asta trebuie ca este secretul lor intim…pentrucare deseori poate isi zimbesc enigmatic- ceva ce numai ei doi stiu…pentruca in realitate impart aceleasi convingeri. Cel putin asa vad eu …
Piesa aceasta poate parea simpatica dar este tare falsa. Am auzit , chiar in predici, diferite povesti pe ideea asta dar eu nu cred. Chiar duminica trecuta unul ne povestea despre un batranel din Ucraina care a fost sfatuit sa faca declaratii de dragoste sotiei, si in momentul in care a avut curajul s-o faca , sotia lui a lesinat iar el a trebuit sa doarma noaptea in sura de rusine. Dar astea-s povesti; realitatea e alta si este ca prea ne jucam cu cuvintele, rostindu-le fara sa credem macar noi insine ce spunem. Acei barbati din piesa sunt imaginari, asa ceva nu exista. Ceace lipseste astazi nu sunt barbati care sa spuna , ci barbati care sa iubeasca cu adevarat. Noi oamenii suntem chemati (nu crestinii-ei deja o fac) sa iubim pe aproapele ca pe noi insine, iar pe sotii mai mult de atat (asa cum a iubit Hristos Biserica) Asta-i greu de facut, restul e …trancaneala!