Iată că în aproape patru ani nu s-a schimbat mare lucru. Acest articol este scris în noiembrie 2007. Ei, acum ne chinuitm să corectăm nişte regulamente proaste pentru două, de ce numai două nici Consiliul Uniunii nu poate răspunde, două departamente: de surori şi de tinereţi. Conducătorii sînt şi numiţi deja. Mai trebuie să treacă regulamentele, nişte texte care atentează la însăşi fibra teologică, atît cît este ea firavă şi timidă, a baptismului românesc.
Iată ce scriam în urmă cu patru ani:
Se pregăteşte Conferinţa Naţională. Odată cu ea şi votarea unor noi „direcţii de slujire”, despre care s-a discutat şi la Deva. Aceste concluzii au fost prezentate public, pentru tot cititorul în Ştirile baptiste, ediţia specială.
Cum facem, că am văzut că bisericile nu dau bani oricum?
Vor da pentru noi direcţii de slujire? Dar nu asta este cea mai importantă întrebare. Dacă noile direcţii vor fi eficiente şi vor sluji, biseicile le vor sprijni, nici o problemă.
Eu cred că aceste direcţii sînt o încercare de anestezie pentru durerile adevărate şi problemele reale, încercîndu-se acoperirea cu mai multă activitate a golului de soluţii şi idei.
La apariţia noilor direcţii de slujire am întrebări care ţin şi de strategia organizatorică şi de viziunea de ansamblu a lucrării.
Oare de ce este nevoie să înfiinţăm noi departamente centralizate şi specializate, care ţin tot de aceeaşi uniune, departamentul de lucru cu tineretul, cu femeile, cu studiul biblic, cu relaţia bisericii cu statul, etc-ul?
De ce?
Ca să avem ce cere bani pentru tabere de tineret organizate, de această dată, de Uniune, nu de bisericile locale sau de un grup de biserici locale?
Mă tem că în entuziasmul de acum, noua conducere vrea să înfiinţeze tot felul de departamente şi tot felul de sertăraşe care nicicum nu vor sluji ţara mai eficient, dar vor solicita infrastructură, fonduri, alergătură, energii, coordonatori, subcoordonatori etc.
(Dacă aş fi cîrcotaş, mi-ar trece prin cap că aceasta este o formă de răsplată post electorală. Mai multe direcţii, mai mulţi coordonatori. Mai mulţi coornatori de direcţii, mai mulţi „invitaţi” în consiliu. Mai mulţi invitaţi în consiliu, mai mult sprijin moral etc. Dar nu sînt cîrcotaş.)
Cred că se va obţine doar mai multă birocraţie, dar mai puţină eficienţă. Chiar credeţi că sîntem aşa de imuni la încurcături?
Daca tot infiintam astfel de departamente, unde va mai fi responsabilitatea pastorului pentru turma lui?Se intentioneaza pastorirea de la Bucuresti a intregii tari?Paul Negrut a fost considerat un dictator. Acum mi se pare o gluma fata de aceasta hipercentralizare la care asistam.
Să n-am dreptate, dar eu aşa cred!
Dacă mai multe birouri, mai mulţi coordonatori, directori înseamnă şi mai multă slujire, atunci să le înfiinţăm. Mă tem că nu este aşa. Nu aşa se face slujirea din punct de vedere biblic.
Mai este o problemă care ţine de natura slujirii şi slujirilor: se poate organiza slujirea de sus, de la Uniune, centralizat. Nu. Nu cred!
Slujirea se organizează de jos. Dacă vîntul lui Dumnezeu suflă în biserici, să vezi cum se organizează imediat. Atunci nu va fi nevoie de etichete şi sertăraşe noi.
Mai am o întrebare: Cei care doresc astfel de direcţii de slujire au o lucrare exemplară la ei în biserică ca să ne spună că merge, funcţionează excelent şi ar trebui multiplicat modelul la nivelul întregii ţări? Mă tem că nu. Nu sîntem aşa de necunoscuţi unii altora. Nu cred că este legitim să încercăm ceva la nivelul Uniunii, dacă nu merge la nivelul propriei biserici.
O altă chestie. Înfiinţăm direcţii de slujire numai pentru că sună interesant? Vă propun eu una: Biserica în faţa culturii postmoderne. Sună bine, nu-i aşa? Snob.
Dar de ce nu am înfiinţa o direcţie de slujire la nivel de uniune pentru orfani? pentru văduve? Credeţi că nu sînt destui. Ba chiar este o prioritate biblică: uitaţi-vă la sfîrşitul cap. 1 din Iacov.
De ce nu organizăm o direcţie de slujire pentru famiile despărţite de emigraţia economică, soţii plecaţi la lucru, copii rămaşi în ţară? Nu sînt destui?
Direcţie de slujire, exemplu: Biserica şi societatea. Da Biserica şi statul? Ce spuneţi? Îmi puteţi spune şi mie cam cu ce s-ar ocupa un asemenea departament? Ce ar trebui să facă pentru biserică, da pentru societate? Are modele de rezolvare a relaţiei dintre acestea? Cel care se va ocupa de acest departament a rezolvat deja şi ne propune un model viabil şi exemplar de raportare a bisericii şi societăţii una la cealaltă? Ce-ar trebui să facem? Să organizăm biserici în baruri? Mă tem că nu!
N-am nevoie să organizez o biserică într-un bar, promovînd iniţiativa ca soluţia pentru relevanţă, ca să rezolvăm problema relaţiei dintre biserică şi societate. (Veţi spune că exagerez. Aici chiar nu este cazul. Pentru detalii, vă rog să mă contactaţi pe privat!)
Cred că înaintaşii noştri ne-ar spune „mîna la lucru, genunchii jos, fraţi scumpi, nu etichete şi împărţeli, strategii şi rapoarte pe hîrtie, retreaturi şi tabere”.
Mă tem că ne afundăm în mai multă birocraţie şi avem nevoie de mai multe birouri, mai multe xerox-uri, creioane, scaune, telefoane mobile, fax-uri, cînd Domnul are nevoie de mai mulţi lucrători pentru seceriş.
Ne aşteaptă o lume care arde în păcat şi va arde în iad, iar nouă ne arde de birocraţie suplimentară.
Marius Cruceru 
I: De cati baptisti e nevoie pentru a schimba un bec?
R: De toata adunarea. Pastorul supravegheaza lucrarea, se formeaza un comitet de schimbare a becului pentru cercetarea domeniului. Un alt comitet se formeaza responsabil cu executia efectiva a schimbului. Femeile bisericii organizeaza masa de dragoste, iar diaconii stau si discuta despre cat de bun era vechiul bec.
Doamne iarta-ma, nu m-am putut abtine. 🙂
atat timp cat biserica va intra pe un drum de a se constitui o corporatie tip coca-cola cum spunea un pastor indian, cu departamente si departamentute, cu posturi mai mult sau mai putin platite atunci vai de noi crestinii.
biserica ar trebui sa fie o familie, in care vietile noastre, casele noastre ar trebui sa fie deschise.
spuneai ca ar trebui sa facem departamente pentru orfani, vaduve. Gresit. potrivit Isaia 58 -6,7 trebuie sa ne deschidem usa la casa ca nu se stie niciodata cand Isus sta gol, flamand la usa noastra.
Nu vreau sa sune a lauda ce spun acum , dar in urma cu doi ani pastorul bisericii noastre m-a rugat daca nu pot sa iau o familie la mine acasa si sa le dau ceva de lucru. Si el, pastorul cu o casa mare, cu multe camere goale, si eu cu doua camere, una pentru noi ca familie si cealalta cu 4 baieti de la orfelinat. Suntem invatati sa dam bani la biserica cat de multi ca va face biserica ceva cu ei, in loc sa fim invatati sa ne dechidem casele si inimile indivizi pentru asemenea lucrari catre nu sunt ceva special cum spunea cineva, tot pastor, ca a lua in casa un orfan sau vaduva este o chemare speciala, nu oricine poate face acest lucru. trist, trist de tot pentru ca asemenea lucruri se predica din inaltimea fastuoasa a amvoanelor. si vorba poetului totusi iubirea unde e? nu-mi ajunge blogul sa-mi vars oful.
Inca un articol excelent!
Apropo de birocratie, nu pot sa nu observ un lucru, cand toata tara numai stie cum sa stranga cureaua, sa organizeze putini bani care ii mai are, cand se fac taieri bugetare si intradevar se pun oameni la lucru, la uniune este exact invers. Niciodata birocratia nu a dus la eficienta si performata!
Corect, pot să o mai spun şi eu o dată? „niciodată birocraţia nu a dus la spiritualitate şi mai bună lucrare”
Aveti perfecta dreptate. Ar trebui sa ne maturizam si sa cautam asa cum spune Cuvantul, folosul altuia. Ar trebui sa ardem pentru cei ce pier nemantuiti, pentru orfani si vaduvele poporului, pentru saracia sau obezitatea spirituala a poporului.
Un adevarat crestin, tot ce incepe duce la bun sfarsit, pe cand noi tooot incepem si nu sfarsim nimic.
Nota 11 pentru postare !!! 🙂
Oare de ce am senzatia ca a reinceput sezonul pieptanarii babelor? Sa fie din cauza ca a crescut semnificativ temperatura in tara? Alo, responsabilii-s pe-acasa sau sunt plecati…?
Mare F(H)an…. stai să vezi că abia începe!
Dragă Marius….!
Cred că ai/vei avea o problemă, destul de greu de rezolvat. Cea a disociaţie dintre tine (ca persoană) şi opera ta ( a se citi articolul de mai sus).
Nu atât cu mine cât cu alţi cârcotaşi, care nu vor vrea/putea să facă distincţie între ceea ce spui (corect de altfel) şi ceea ce eşti (umbra lui Mircea/Paul la Cozia/Oradea).Îţi doresc mult tact şi şarm în rezolvarea acestei probleme…
În rest sunt de aceeaşi părere cu a ta…E adevărat: ceva din spiritul „–adei” predecembriste ( vezi daciada, dinamoviada, ş. m. a) se revede la progeniturile înscăunate pompos şi imoral în jilţurile Uniunii. Cred că o măsură (cât de cât) înţeleaptă este ignorarea…apelului cu pricina, precum şi a tuturor celorlate asemenea. Antrenarea într-o luptă intestină e lipsită de orizont… Ei au alte setări ale gândirii, căci de viziune nici nu poate fi vorba.O antrenare într-un demers de genul argumente-contraargumente nu va face decât să ducă la o şi mai mare polarizare a minusculei sfere baptiste româneşti.
Asta e “părerea mea”…
draga Barthimeu,
multumesc de grijă şi de sfat, apreciez iniţiativa, dar …
dă-mi voie să presupun că nu voi avea această problemă. De ce?
1. Opera mea nu este pe blog. Acesta este un articol pe blog. „Opera” mea nu este nici măcar în cele trei cărţi (aproape patru) scrise pînă acum, opera mea sînt cei doi copii ai mei, o soţie slujită şi o biserică pastorită. Sotia este este capo d-opera (în sensul că eu sînt capul 🙂 )
2. Ceea ce spun, sper eu, reflectă ceea ce sînt. Gîndesc cu voce tare, adicătelea.
3. Nu întotdeauna, dacă este să mă refer la CE sînt, am ŞARM. Nu întotdeana, dacă este să mă refer la CE SPUN, am TACT.
În genere am şarm în defavoarea tactului.
4. Da, ştiu acuzele de genul: sînt vocea lui Paul de la Oradea. Cine mă cunoaşte destul de bine, ştie că gîndesc cu propriul creier şi vorbesc cu propria gură, uneori chiar spre necazul şi ciuda colegilor mei. Ah, coincindentă, sînt şi chestiuni în care gîndim la fel cu fr. Paul Negruţ şi alţii? Da! De acord! Dar sînt o mulţime de altele unde nu gîndim la fel şi totuşi lucrăm împreună.
Am destule atuuri ca să fiu independent de „strings” şi să îmi pese prea mult de politichia de orice fel. Cred că în aceşti ani Dumnezeu mi-a dăruit o independenţă sănătoasă şi o libertate mare de mişcare şi gîndire, care mă face să mă simt bine în locul în care mi-este dat să slujesc.
5. Despre cîrcotaşii de care amintiţi… cîrcotaşi vor rămîne. Cîrcotaşii n-au operă, dacă tot vorbeaţi de relaţia operă-carieră-persoană-persona.
6. Da-mi voie să fiu totuşi optimist. Ştiu că uniii dintre cei pomeniţi de tine nu mai pot fi salvaţi, dar există o generaţie care acum învaţă să gîndească şi chiar gîndesc şi chiar au nevoie de antrenarea neuronilor. De asta merită dezbaterea, pentur ei.
Nu-mi fac iluzii că voi schimba eu cursul mersului strîmb al uniunii cu blogul (deşi cineva spunea zilele trecute că fiori reci trec pe holurile uniunii cînd se aude de blogul meu… nu mă măguleşte, dar nici nu mă intristează prea tare observaţia), dar lucrez zi de zi, între 4 şi 6 ore pe zi cu această generaţie. Probabil ştiu destul de bine ce gîndesc şi ce nevoi intelectuale au. Cred că una dintre nevoile lor este tocmai aceasta, de dezbarere asupra unor chestiuni pe care nu le facem la cursuri şi nu sînt în programa şcolară.
Eu cred că aici este marea miză care trebuie cîştigată. Peste 20 de ani, cînd vom ieşi într-adevăr din pustie (după 40 de ani de la ieşirea din Egiptul comunist) vom vedea un Iosua şi un Caleb trecînd Iordanul.
Pînă atunci… patinăm în nisip, dar noaptea avem Lumina şi ziua avem Umbra norului.
Frumos si promitator raspuns, Domnul sa binecuvinteze lucrarea Sa cu tinerii; acolo unde este dragoste de Domnul,
Lucrarea Sa merge bine, cu toate pinzele Sus.
Cineva prezent la C.U spunea „un pic cu ciuda” ca era cat pe ce sa se voteze Regulamentele, dar interventia celor de la Cluj a deschis ochii celor mai multi asupra unor exprimari cum ar fi „…entitate distincta in cadrul Uniunii…” ceea ce a facut ca si altii sa ridice din sprincene recunoscand ca nici nu au citit regulamentele respective. Asa se face ca acestea nu au fost votate, deocamdata.
Se pare ca cei de la Cluj au un ochi mai bine format decat ceilalti !!! :))
da, s-a stricat „treaba”, oamenii au deschis ochii,
eu cred că a fost Duhul care a deschis ochii unora, nu-ţi trebuie „ochi format”, ci un pic de inima pastorală şi grijă pentru biserică.
Calin,
ai mare dreptate,
Domnul ne-a spus sa facem „fiecare” lucrurile ca pentru Domnul.
Eu nu mai cred in cei care umbla cu banii..se schimba mobilele, statiile de amplificare,
se baga banii in termopane, incit bisericile nu mai au aspect de casa, chiar si la tara..
Atita timp cit nu sunt de acord cum se cheltuie bugetul, NU dau bani decit personal, unde Domnul imi pune pe inima.
Ma roaga o sora sa spun fratilor sa-i dea ajutor biserica 30de lei de sarbatori, ca anul trecut mi-au dat si mi-a prins f.bine, avea pensia 300 de boala.
„lasa sora ca-ti dau eu mai mult, dar nu ma trimite sa cer”
Oare biserica(bogata de altfelnu stie nevoile seclor cu venituri mici?
Ceea ce dau pesonal, stiu ca ajunge acolo unde trebuie.
Slujirea ca si in parlament, prin tot felul de comitete nu e biblica!
Ai crede daca ti-as spune ca sunt oameni care predica cuvantul lui Dumnezeu fara sa ia plata nimic de la biserica si fac aceasta ca model pentru noile biserici pe care le ridica?
Ai auzit vreodata printre cei care predica pe la amvoane sa spuna urmariti-mi viata 24 din 24 de ore caci eu calc pe urmele lui Hristos?
Eu da. Se numeste Zach Ponnen un umil slujitor al lui Dumnezeu. Daca nu vrei sa te simti singura in simtire citeste pe site lui http://www.cfcindia.com in limba romana scrierile lui. Sunt pe gratis, fara copyright.
sa ne mai auzim.
aş fi mai prudent cu emiterea de nume şi îndreptarea degetului arătător spre oameni…
mai devreme sau mai tîrziu oamenii se dovedesc a fi trestii în care te sprijini şi îţi străpung mîna.
pai haideti sa nu mai dam nume de cantareti, de biserici, de apostoli si ajungem la concluzia ca toti suntem a lui Hristos.
Stiti in vremurile de azi s-au schimbat valorile. Pe vremea lui Petru si Pavel nu aveau bani, dar aveau putere, de s-a ridicat ologul pe cele mai sanatoase picioare din vremea aceea. dar astazi strangem bani, risipim bani dar nu mai avem putere.
azi avem regulamente, sîntem plini de regulamente… acum am primit regulamentul „pentru copii”, după care a venit „regulamentul pentru femei”, pe lîngă cel de tineret şi cel de misiune.
Fiţi plini de…. regulamente!
Pot sa citesc si eu regulamentele astea undeva? Am copii si sotie si ma intereseaza. Apoi, ma intereseaza si de tineri.
da, cred că vor deveni publice. Acum sînt în lucru la comunităţi.
mîine avem întîlnire la comunitate pentru prelucrarea acestor texte.
Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai alambicat şi fără noimă.
Ai mare dreptate cu trestiile alea. Dar pot sa-ti spun si eu ca sunt pastori care pe langa nu iau nici un ban de la biserici, mai sunt si exclusi nu se stie din ce motive, iar adunarii generale „i se aduce la cunostinta”. Hai frate… ce-i co politica asta de 3 lei? Mai penibila decat a comunistilor, E data-n bara, chiar daca s-a vrut a fi imitatie.
păi întrebaţi motivele, de ce nu?
aveţi dreptul.
Nu inteleg de ce ne miram, uniunea este dupa chipul si asemanarea bisericilor baptiste, nu? Daca bine tin minte Uniunea are rolul de a reprezenta si a sluji bisericile locale.
eu as intreba de ce in bisericile locale sunt lucrari/departamente cu copii,femeile, tinerii, barbatii,etc? in scriptura nu le prea gasim…..
Nu as cere mai mult de la cei din conducerea uniunii decat de la noi ceilalti care, desi indignati de aceste lucruri, ne-am obisnuit sa criticam chiar daca dupa aceea fie slujim in lucrarea cu copiii, fie pastorim biserici in care avem lucrarea cu femeile, fie conferentiem la intalniri speciale ale tinerilor,etc.. Poate fac eu confuzii, dar ……
UBR are nevoie de reforma din temelii, asa cum au nevoie si bisericile locale, si nu doar la nivelul programelor ci la nivel teologic si al trairii crestine in viata de zi cu zi.
Este cineva care are chemare si viziune pentru a sta in spartura pentru o reforma reala intre baptistii din Romania? Programele si regulamentele nu folosesc la nimic in acest stadiu. Dupa 4 ani suntem cam tot acolo de unde am plecat cu SMS-ul. Vin alegerile ………… sa ne rugam sa nu facem politica.
Chiar asa, de ce nu sunt publice pentru baptisti drafturile astea de regulamente?
proagramele si regulamentele ajung sa devina acele traditii si porunci omenesti de care vorbeste Domnul Isus. Trairea noastra ar trebui sa fie in lumina Duhului Sfant.
Eu totuşi sînt mai optimist, cred că CU nu reprezintă în totalitate baptiştii pe care eu îi cunosc.
Să nu confundăm, draga Mircea, o întîlnire în care SLUJEŞC TINERII, şi în care participă TOATĂ BISERICa, inclusiv cei de peste 90 de ani (cum sînt întîllnire de la Iris, unde am slujit, dacă la asta faci referire) şi aceste dez-organizări centralizate.
eu nu mi-am pierdut speranţa.
cred că avem nevoie de o reformă la nivel de cult.
O reformă teologică în primul rînd, apoi una instituţională.
şi numai în această ordine.
vin alegerile? Eu mă rog să facem politică.
De acord ca nu putem pune semnul de egalitate intre intalnirile de la iris, care intr-un fel fac parte din viata publica a intregii biserici si manifestari de genul „Christiada”, dar totusi eu vroiam sa atrag atentia asupra faptului ca la nivelul bisericilor functioneaza astfel de structuri (cu pastor de tineret sau cu lider de tineret) si atunci in mod natural e logic sa existe la nivelul Uniunii…. cred ca suntem in pericolul de a deveni schizofrenici ca sa nu zic fatarnici.
nu te aveam in minte doar pe tine ci si pe alti frati care de la amvoane critica aspru fenomenul lucrarilor cu tinerii si daca sunt invitati la astfel de intalniri se duc……… ce sa zic, influenteaza in bine ….. numai Dumnezeu stie.
totusi …. cele intamplate la Iris se numesc „seri de tineret” nu „seri de batranet”. 🙂
da, sigur, aşa cum funcţionează în biserici şi alte structuri discutabile… şcolile dumninicale pe grupe de vîrstă.
Cele întîmplate la Iris se numesc Seri, Serile Iris. Punct.
de ce nu sînt publice?
întreabă pe site-ul uniunii,
mă tem că am să scap totuşi cîteva fraze ca să îţi dai seama de ansamblu … aşa de gust, să vezi cam cum sună.
Puneti cateva de la tineri, ma intereseaza.
Sunt curios, nu stiu daca am inteles bine, dar din ce stiu eu, actuala conducere a avut in program sa infiinteze aceste departamente. Problema e ca se apropie alegerile (daca nu gresesc) si ma intreb daca nu e prea tarziu si, concomitent, prea in pripa? Nu e ciudat?
Apropos de alegeri, ce perspective avem?
da, sigur, voi pune.
da, a avut în program să înfiinţeze aceste departamente. sînt simple răsplătiri post electorale, după părerea mea, numai că sosesc cu oarecare întîrziere.
Mircea ,
pe la noi se vorbeste mult, se face NIMIC.
Ai mare dreptate in tot ce spui.
Mi-e tare dor , mi-e sete de IZVOR!
CAre Izvor, dacă este vorba de Calea, Adevărul şi Viaţa, este tot timpul la dispoziţie, acolo nu este criză.
Exista undeva regulamentele sa le citim, daca tot veni vorba?
sigur vor ajunge în public. sper că nu în forma asta că e jale.