Dacă nu pot fugi de El, atunci unde-i libertatea? (P)

Azi m-am trezit cu un gînd foarte puternic în minte.

Nu l-am putut lepăda nicicum. A devenit din ce în ce mai puternic. Mi-am făcut cafeaua, n-a trecut, nici cu bărbieritul n-a trecut.

Cum pot exprima altfel diferitul în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu? Ce anume Îi este unic Sieşi faţă de oricare altă fiinţă? Sînt multe feluri de a-L defini! Textele biblice ne ajută, la fel şi scrierile patristice, folosindu-se de instrumentele filozofiei greceşti (tensiunea transcendent-imanent, vizibil-sensibil, etc.)

Am găsit şi aceasta poate fi definită relaţional, mai mult buberian decît capadocianeşte, recunosc!

Dumnezeu este singura Fiinţă de care fiinţa nu poate fugi (fiinţa în sensul filozofiei clasice)! Este singura relaţie din care nu poţi ieşi, în prezent sau escatologic vorbind.

Nici ateul, care neagă prezenţa-I acum, nu va putea scăpa de întîlnirea de atunci.

Putem fugi şi închide orice altă relaţie, putem fugi de diavol (numai dacă ne apropiem de Dumnezeu, vezi epistola lui Iacov), putem fugi de oameni, dar nu putem scăpa relaţiei cu El (PS. 139).

De ce-i aşa?

Pentru că înseşi omenitatea noastră (statutul de om, ontologic vorbind) depinde de relaţia cu Dumnezeu.

Fiind creat după Chipul şi Asemănarea Sa, atunci omenitatea mea se desăvîrşeşte în proximitatea lui Dumnezeu.

Asta înseamnă că singura şansă de a deveni în desăvîrşire este să mă întîlnesc cît mai curînd cu El în veacul de acum.

Cea mai mare tragedie este să mă întîlnesc cu El dincolo de istorie, în veacul care va să vie, la judecata viilor şi morţilor ca să îmi conştientizez doar ratarea desăvîrşirii întru omenitate.

Nu cred că sînt original, s-ar putea să fi citit chestiile astea undeva, dar m-a lăsat cu un gust dulce amarui, ca ciocolata pe care tocmai o mestec: de Dumnezeu nu poţi fugi, şi atunci unde este libertatea, dacă ştiu că mă prinde oricum la următoarea intersecţie? De Dumnezeu nu poţi scăpa, ce bine….

Sînt liber doar în măsura în care rămîn ceea ce sînt.

Rămîn ceea ce sînt doar în relaţie cu Dumnezeu.

Eu, păstrîndu-mă pe Mine, sînt liber doar în relaţie cu Dumnezeu.

Aşa se pare!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, Gînduri, intrebările lui Naum, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Dacă nu pot fugi de El, atunci unde-i libertatea? (P)

  1. Vasile Bel zice:

    Fuga de El este o libertate ce o avem.
    Liibertatea este in refuzarea ofertei Lui.
    Libertatea este si in posibilitatea de a ne razbuna impotriva Lui.
    Marx zice:
    „Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,
    În blestemul şi tortura destinului.
    Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
    Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea”

  2. Alex zice:

    Frumoase gânduri, la început de zi! Cel mai mult mi-a rămas „aninat”în cap, gândul despre „ratarea desăvârşirii întru omenitate”… Ce mult mai lucrăm noi la asta! Şi nu ne dăm seama cât pierdem…
    O zi binecuvântată, dragă Marius!

  3. In alte cuvinte, e alegerea noastra sa intelegem ca n-avem de ales.
    Liberi?

    Am fost si eu acolo.

    • Marius David zice:

      mdhhda, Decenii pot fi nişte prieteni de cafea şi parteneri de nuntă decenţi, ca cîntăreţi, daţi-mi voie, după enumeraţia lui Dyo, cred că zgomotul de faţă nu poate fi numită muzică nici măgar cu mare îngăduinţă şi cred că după o nuntă sînt foarte îngăduitor.
      Îmi par rău că ai fost acolo, ţi-ai stricat urechile cam pentru vreo şase săptămnîni, adică cam cu atît le-ai scurtat viaţa.
      Febra musculară de la sărit face bine.
      iar .. din nou ca concert creştin şi în general ca cîntare mi se pare… jale.
      la Iris, şi chiar la compact B şi Compact C, trupe imitate de aceştia, pe vremea mea, era chiar mai bine şi aveam şi un pic mai multă părtăşie.

      • Nu am sarit cu cei de acolo. Mentionam ca am fost si eu doar ca sa am „credit” pentru postarea clipului.
        Dincolo de performantele muzicale ale grupului Decean, ce vroiam sa scot in evidenta e diversitatea nuantelor in care poate fi inteleasa ideea de libertate, întru sau pe langa Dumnezeu. Si cat de usor se poate aluneca intre ele, dupa parerea mea umila.

        • Marius David zice:

          da, sigur, azi am predicat despre diferenţa dintre har şi noroc, că la nunţi se urează noroc
          avem harul major al mîntuirii şi harul minor a ceea ce sîntem, al plasării şi constituţiei, sîntem sănătoşi adicătelea şi bine plasaţi.
          Harul minor nu-l putem refuza sau programa, dar harul major al mîntuirii (nu intru în disputa calvinistă aici, nu vă temeţi) îl putem refuza.
          Dumnezeu ne oferă mîntuirea şi ne lasă libertatea, ne atrage la El şi sîntem liberi, în acelaşi timp El ne atrage irezistibil.

          Liberi? Dragă Midnight, ştiu bine ce se întîmplă în astfel de săli de concerte. Îţi dau tot creditul.. Păi, dacă nu ai sărit atunci cum te-ai simţit bine? Dacă ai stat deoparte înseamnnă că te-ai simţit prost acolo, inadecvat, incomod, antipatic faţă de cei ce săreau (antipatic în sens etimuologic complet opus lui simpatic – sym-patheia… să suferi împreună cu alţii, dacă eşti antipatic… nu suferi împreună cu alţii. Uite, noi credeam că Dumnezeu este antipatic, dar El, de fapt, prin întrupare a devenit simpatic în sens etimologic)

          Dacă n-ai sărit cu ei, ai fost şi irelevant şi antipatic 🙂

          Dragă Midnight, ştiu cum este şi în sală şi pe scenă la astfel de manifestaţiuni, de asta nu-s uşor de convins. Am şi martori 🙂

          • „Iar intrebarea pentru boboci este…”
            Am fost si irelevant si antipatic. Am mers pentru o conferinta si am primit un concert. 🙂
            Oricum, n-au sarit decat primele 2 randuri, dar in videoclip nu se vede, ca e bezna. Si fum. Si reflectoare.

            Intrebarea care vroiam s-o construeisc e oare cati dintre cei care am fost acolo (țîc) am fredonat „Liber” in sensul placut lui Dumnezeu si daca nu cumva notiunea aceasta e prea usor folosita ca materie prima generatoare de decibeli. Si nu doar la concerte.
            Ce vroiam sa subliniez e faptul ca s-ar putea sa avem nevoie in biserici de o mai buna cladire teologica si chiar filosofica a ideei de libertate in Dumnezeu si respectiv in afara Lui.

            Spre exemplu, cunoscuta fraza „libertate in Hristos” in unele cazuri a ajuns sa fie folosita ca justificare pentru orice „pacatute” zilnice, fiindca, nu-i asa, oricum a platit deja cineva pentru ele. Fraza „Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei” n-ar trebui sa fie interpretabila decat intr-un singur sens.

    • michael zice:

      nu agreez neaparat genul acesta de muzica. nu`i judecati pe cei care simt alfel. daca ei spun „liber” va trebui sa cceptati aceasta realitate. unii au o perceptie diferita a libertatii. atat!

      • Marius David zice:

        draga Michael, n-am nimic cu ideea că cineva ar putea striga LIBER diferit decît strig eu… tot ce am este cu… muzica de proastă calitate.

        Chestia asta… oricine ar auzi-o (mi-e ruşine dacă ar vedea-o şi auzi-o spre exemplu Nicu Patoi sau alţi prieteni care mai ştiu cîte ceva despre muzică în general şi despre chitară în particular), bucata este proastă în sine şi, proastă fiind (strict tehnic), este şi cîntată prost.

        cam asta este…
        dar… fiecare este LIBER, nu-i aşa? Liber să cînte şi prost.

        Alo, Centrul de luptă împotriva chitărilor? Vă rog…. chitară Fender şi un Ibanez… abuzate la adresa ….
        Veniţi imediat?
        Ok, bine!

  4. barthimeu zice:

    Marius….
    Mă gândeam cu voce tare…!
    Pardon, mă gândeam scriind, în timp ce-ţi citeam meditaţia: cam ce părere ar avea dea despre ea?
    Ce mai ştii de…dea?

  5. Gabriel Băloi zice:

    Libertatea circumscrisă.

    Dificultatea de înţelegere a libertăţii omeneşti provine tocmai din faptul că ea are descendenţă , origine absolută în Libertatea Imanentă din Dumnezeire , cea din urmă fiind necauzală şi apriorică oricărei experienţe umane.
    E vorba de creaţie ( omenirea – ca operă ) în Libertatea Lui Dumnezeu.
    Libertatea nu-i conceptul creaţiei (adică , al omului) , ci este DAR dumnezeiesc din mediu dumnezeiesc. Începe din Dumnezeire , trece prin om , şi apoi se circumscrie în Dumnezeire.
    Scriitorul Miguel de Cervantes în „Don Quijote” , spunea că „libertatea este unul din DARURILE cele mai de preţ pe care Cerul l-a dăruit oamenilor…; pentru ea , ca şi pentru cinste , poţi şi trebuie să-ţi dai şi viaţa , iar pierderea ei e cel mai mare rău ce ţi se poate întâmpla”.
    Nu există libertate intrinsecă şi lesnicioasă în omenitate , care să se explice totalitar prin alegerile personale , ci , fiind DAR de la Dumnezeu pentru creaţie ( adică, o donaţie cu sarcină ) libertatea nu mai apare ca un simplu drept , ci se înfăţişează drept ceea ce este – adică o veritabilă OBLIGAŢIE.
    E donaţie cu sarcină tocmai fiindcă pentru libertatea omenească , ce fusese confiscată, Dumnezeu a lucrat din greu. Ni s-a dat, dar trebuie s-o alegem.

    Libertatea e defapt o obligaţie a vieţii.
    Eşti liber să alegi robia , dar nu şi să scapi de obligaţia libertăţii.
    Te naşti în robie , neliber , nu trebuie să mai faci ceva ca să-ţi constitui întemniţarea şi poţi rămîne în ea , dar nu vei fi exonerat de obligaţia libertăţii.
    Însă , dacă pentru starea de robie , ca să ajungi în ea , nu trebuie să faci nimic , pentru ca să-ţi constitui libertatea trebuie să faci ceva : să conştientizezi şi să accepţi Adevărul Divin.

    De asemenea , ROBIA se înfăţişează a fi nimic altceva decît MIJLOCUL DE REALIZARE a libertăţii omeneşti.
    Libertatea IMANENTĂ nici nu se poate explica în sine pentru mintea omenească , ci doar prin antiteza cu robia.
    Nu există concept de „libertate a omenescului” în afara Dumnezeirii.

    Stricarea sensului unic al libertăţii se datorează pierderii contactului omenirii cu Lumea Reală a Lui Dumnezeu.
    Pierderea contactului înseamnă defapt pierderea conştienţei Realului , iar limitele libertăţii sunt direct proporţionale cu limitele conştienţei umane. În Real (în libertate) intri printr-o maximizare a conştienţei.

    La libertate nu se ajunge nici prin simpla analiză , şi nici măcar deliberarea în sine nu te duce la libertate , ci doar dacă prin analiza respectivă ai descoperit şi deliberat Adevărul Lui Dumnezeu devii liber.

    Libertatea înseamnă doar O CALE şi doar UN singur SENS circumscris în final în Dumnezeu. Nu sunt mai multe feluri de libertate. Există unul singur şi acela este Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi este libertate.

    Defapt , escatologic , printr-un anumit tip de alegere pămîntească ce-L exclude pe Dumnezeu , nu ajungi ÎN Dumnezeu Însuşi ( adică , nu se poate spune că nu ai scăpat de Dumnezeu , sau că nu ai ajuns liber de Dumnezeu ) , ci ajungi ÎN AFARA LUI. Adică , într-un anume sens , nu s-ar putea spune că nu ai scăpat de Dumnezeu , ci , ai fost şi ai rămas „liber” de Dumnezeu ( adică liber în alegere ). Nu te-ai întors , la final, în Dumnezeu , ci ai rămas în afara Lui. Numai că acea situaţie DIN AFARA Lui nu coincide cu Libertatea, ci cu întemniţarea , iar la această situaţie de întemniţare s-a ajuns prin manevra nefastă a omului , adică printr-un „raport social şi uman al omului cu omul” ( cum zicea K.Marx ) , iar nu prin actul Lui Dumnezeu.

    Oricum am privi libertatea umană , ea nu există în omenire în formă pură şi simplă , ci presupune în mod sine-qua-non o dependenţă , o interdependenţă cu fapte , lucruri şi persoane.
    Chiar şi din punct de vedere social , apare o condiţionare în alegerea formei sale de exprimare ; deşi libertatea e legată de fericirea proprie , totuşi trebuie să faci în aşa fel încît prin exerciţiul fericirii tale să nu strici fericirea celorlalţi. Asta înseamnă că-i condiţionată de demnitatea umană , dar şi de o raţiune corectă.

    Adevărul Lui Cristos este cel care ne face liberi ( Ioan 8:32 „veţi cunoaşte adevărul , şi adevărul vă va face slobozi” , şi versetul 36 „Deci dacă Fiul vă face slobozi , veţi fi cu adevărat slobozi”.
    Slobozirea aceasta a Fiului înseamnă maximizare , adică a da valoare maximă faptului vieţuirii libere.

    Una din cele mai dese rugăciuni ale primei mele tinereţi era : „Ajută-mă , Doamne , pierdut în Tine să rămîn. Şi chiar dacă vreodată aş vrea să plec din Tine , să faci în aşa fel încît , niciodată , să nu mai pot găsi ieşirea din Tine”.
    Astfel că , nu mai pot scăpa de El !!!
    Dacă umbli la temeiurile libertăţii , defapt „Îl zgudui” pe Dumnezeu , fiindcă libertatea ta este legată de Dumnezeire.

    • naomi zice:

      Da este atata adevar in ceea ce spuneti.
      Adevarul te face slobod .
      Domnul Isus este calea si adevarul.
      A fi liber cu adevarat este a fi rob ascultarii de Dumnezeu.

      • Gabriel Băloi zice:

        Da , Naomi , cred că aceasta e singura situaţie în care robia (ascultării şi supunerii faţă de Cristos ) este sinonimă cu libertatea. Dumnezeu este singura Fiinţă căreia I te supui şi apoi , prin supunere , devii liber. Te subjugi jugului Lui Cristos ca apoi să-ţi poţi trăi libertatea în voie. E sinonimia contrastelor.
        Jugul Lui Cristos este actul deghizat şi aparent al libertăţii omeneşti.
        Altfel spus , robia supunerii faţă de Cristos ascunde în ea o libertate deghizată.

  6. naomi zice:

    „Ei bine,libertatea nu-i animalul de companie al plictiselii, nici masina de spalat pacate a aproapelui. Libertatea-i, pur si simplu, riscul de a fi om!”
    de Costel Zagan
    Mi-a placut mult acest citat ….

    • calin zice:

      libertatea lui Isus, cred ca este aceea de a avea curajul, de a sta la masa cu cei “bolnavi“ sa nu spun altcumva, sa stai la masa cu vamesii si prostituatele, sa stai in lume si sa ai puterea sa alegi ceea ce este drept in fata lui Dumnezeu, nu ceea ce este corect din al nostru pdv, si vom vedea cat de diferite vor fi reactiile celor din jurul nostru, chiar a unora dintre fratii nostrii. Hristos cand s-a rugat nu a spus iesiti din lume, ci mergeti in mijlocul ei; imparatia voastra “cea a inimii“ zic eu nu face parte din modelul pe care ni-l ofera zilele noastre. Uneori Dumnezeu ne cere sa spunem cuvinte taioase chiar la adresa fratilor nostrii sau mai marilor nostrii si Isus este exemplu in acest sens, cand se adreseaza fariseilor mai marilor lui din acea vreme. etc

      • Gabriel Băloi zice:

        Dragă Călin , a trăi în mijlocul lumii nu înseamnă să te faci părtaş cu lumea la al ei fenomen cultural inovator , nu înseamnă să facilitezi egalitatea armonioasă a trăsăturilor aşa-zise „doar diferite” ale celor două culturi (cultura Lui Dumnezeu şi cultura lumii) şi nu înseamnă nici dezvoltarea unei egalităţi de bunăvoinţă reciprocă.
        Bunăvoinţa aceea reciprocă este cauza principală a fenomenului păgubos al ACULTURAŢIEI lumii asupra mediului intern al bisericii Lui Cristos , fiindcă din contactul foarte părtăşios al celor două culturi doar civilizaţia bisericii împrumută liber trăsături de la cultura lumii , şi nu invers. Şi asta , fiindcă suntem foarte liberi în Cristos, nu ?! că doar funcţionează liberul nostru arbitru şi ceea ce facem din încredinţare nu-i păcat , nu ?!
        Ne cam „civilizează” lumea , ne metisează , şi , pare-se că , nu mai avem acea stabilitate culturală a Împărăţiei Reale a Lui Dumnezeu. Adică , pierdem LIBERTATEA culturii ( a cunoaşterii ) Lui Dumnezeu.
        Parcă am fuziona cultural cu lumea , unindu-ne sincretic într-o nouă sinteză de valori !
        Trebuie să locuim în lume , dar este imperios să ne delimităm cultural de ea şi să rămînem adaptaţi la propria cunoaştere a Lui Dumnezeu , contribuind , astfel , la păstrarea mediului curat al Împărăţiei Sale.

        • calin zice:

          Inseamna ca eu am o alta Scriptura in care se spune ca Isus a stat la masa cu vamesii, etc.,si daca mai citesti ce am scris “sa facem ceea ce este drept in fata lui Dumnezeu, si nu din al nost pdv“, vei vedea ca nu ma fac partas aceste lumi, pentru ca am curaj sa spun ca cel care fura sa nu mai fure, cel care a curvit sa nu mai curveasca, cel care se inchina la idoli sa nu se mai inchine, cel care batjocoreste sa nu mai batjocoreasca. Iar daca biserica a schimbat valorile, inseamna ca cel care a condus biserica respectiva nu a putut sta in adevar, pentru ca el ca persoana nu statea in adevar, si daca Hristos ar fi venit astazi, ar fi purtat pantaloni, ar fi cantat la chitara bass ar fi facut tamplarie la masini electrice, ar fi ascultat praise and worship. Eu nu ma fac partas acestei lumi, ci traiesc in ea, “ cunoscandu-“l pe Dumnezeu in dragostea ce ma poarta pentru semenii mei.

          • Gabriel Băloi zice:

            Noi ne referim acum la o situaţie cu un anumit element de extraneitate , care nu se circumscrie , în mod strict , unui anumit cadru bisericesc intern , nu ? Deci , nu vorbim despre un copil al Lui Dumnezeu , din biserică , care fură sau curveşte , ci despre formele de manifestare pe care le poate îmbrăca relaţia sau raportul nostru cu un astfel de om necredincios (nepocăit).

            Eu nu aş putea spune că te-ai fi făcut părtaş acestei lumi. În discuţia noastră nici nu poate fi vorba de persoana ta !
            Dar , mă întreb , UNDE e locul în care-i spun celui ce fură să nu mai fure , celui ce curveşte să nu mai curvească , iar celui ce nunţeşte ( de la nunta lumească , cu acea muzică CRETINĂ ) să nu mai nunţească ? Cumva , mergînd împreună cu el la locul unde săvîrşeşte infracţiunea (şi păcatul ) de furt ? Sau „ţinîndu-i lumînarea” pînă curveşte , ca , mai apoi , în acel mediu ştiolfelit ( de la ştoarfă ) şi zăpăcit să-i dau de înţeles că nu mai trebuie să facă asta ???????
            În prima mea tinereţe am crezut că ACCEPTAREA ÎN DRAGOSTE a aproapelui înseamnă să te împrieteneşti cu el şi să devii BINEVOITOR CU MEDIUL LUI CULTURAL în care trăieşte. O bunăvoinţă concesivă , care nu trebuie să deranjeze prea tare.
            Aceste „principii de viaţă” le-am învăţat din seminariile care s-au ţinut în două tabere creştine , multiconfesionale , la Marea Neagră , în anii 1992 – 1993 , unde importanţi lideri bisericeşti (aflaţi în prezent în fruntea unor importante biserici ) propovăduiau că principiul acceptării în dragoste a aproapelui înseamnă să te uneşti cu el într-un anume fel de BUNĂVOINŢĂ reciprocă , acceptînd realitatea că fiecare provenim din medii culturale diferite şi , astfel , trebuie să ne nivelăm un pic culturile , pentru ca să poată pătrunde şi triumfa , LIBER , dragostea Lui Cristos între noi.
            Asta înseamnă , ÎN FAPT , să lăsăm cîte un pic unii de la alţii , ca să ne putem unii în dragostea Lui Cristos.

            Eu nu sînt potrivnic unui anumit tip de relaţii cu lumea , ci , din contră ( deşi nu pare din vorbirea mea) , sînt destul de deschis în acest raport.
            Însă , după experienţele pe care le-am avut cu lumea , nu voi mai crede niciodată în împrietenirea doctrinelor filozofice sau religioase ( fiindcă la baza noastră stau doctrine contradictorii) , aceasta fiind un fel de reunire forţată a credinţelor diverse , prin ignorarea deosebirilor majore dintre ele. Cele diferite , totdeauna , vor căuta să se înghită una pe cealaltă.

            Tipul acesta de acceptare a aproapelui nu va însemna doar crearea unui CADRU PROPICE pentru a-l putea cîştiga pentru Cristos , ci UN ÎNCEPUT DE APROBARE a felului de viaţă al celuilalt în părţile sale interne , începînd astfel „iubirea” şi confuziunea ( sau amestecul) între cele două culturi străine.
            Nu sînt DELOC exclusivist , dar mă uit la atitudinea diferenţiată a apostolului Pavel privitoare la experienţa sa din Corint ( Fapte 18 : 6 „Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau , Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis : sîngele vostru să cadă asupra capului vostru ; eu sînt curat. De-acum încolo mă voi duce la Neamuri.)
            Parcă , libertatea noastră în Cristos nu prea seamănă cu cea a lui Pavel !
            El pleca , noi obişnuim să rămînem „fideli” unora !

  7. calin zice:

    pentru Gabriel
    Voi spune sa nu fure atat celui din biserica cat si celui din lume. Si-mi place sa ma dau exemplu. NU traiesc din amintirea celor din trecut. De cate ori vine cineva sa-mi vanda motorina sau benzina nu cumpar ci spun: daca ai furat du-o inapoi si cereti iertare fata de seful tau. Am curajul sa spun lucrul acesta. D-na dr mi-a cerut 20 de lei pt o consultatie de sold la copil care era gratuita. m-am intors si i-am cerut o chitanta pentru banii respectivi spunandu-i ca nu este corect ce face. a ramas uimita de curajul meu de a-i cere o chitanta. unui frate din biserica i-am spus ca a facut intentionat o greseala de circulatie depasind 40 de masini care stateau la semafor numai sa fie primul. Unei prostituate pe care am luat-o la ocazie i-am spus ca Dumnezeu nu este de acord cu ceea ce face. etc
    i-ti trebuie curaj sa faci astfel de lucruri in mod public, sa ai chiar si martori nu sa spui o predica despre asa ceva de la amvon.
    Nu voi fi niciodata de acord cu modul de gandire al zilelor noastre ca nu exista Dumnezeu, ca a lua de la altii care au mai mult este bine. Nu nicidecum nu voi inchide ochii. voi trai printre ei dar nu in modul lor de traire. Nu-mi voi separa copiii de lume dandu-i la gradinita, scoala, facultate crestina ci ii voi invata despre dragostea si dreptatea lui Dumnezeu prin ceea ce traim noi ca parinti. vom fura, vor fura si ei, ne vom ruga se vor ruga si ei, vom blestema pe Dumnezeu, vor blestema si ei, vom lauda pe Domnul vor lauda si ei. Fiica mea a spus unei colege ca merge in iad daca mai copiaza. ea stie ca a copia este a fura PE DUMNEZEU nu pe invatatoare.
    cat despre formele de inchinare ale omului catre Dumnezeu voi accepta tot ceea ce este scris in Scriptura de goliciunea trupeasca a lui David pana la starea de „betie„ data de Duhul Sfant asa cum au vazut-o unii in ziua cincizecimii, intorcandu-se la Dumnezeu aproape 3000 de suflete. Iar noi in zilele noastre, despicand firul in 4 la a 4, cu cele mai bine puse la punct teorii de evanghelizare numaram odata , de doua ori, chiar de trei ori ca sa nu ratam ziua mantuirii vreunui semen al nostru. um spuneam ziua mantuirii o stie doar Isus si Duhul Sfant este cel care convinge de pacat, nu o manipulare emotionala cu planset si muzica pe masura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.