Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Jannah’s door or Jahannam’s gates? Probably the latter.
Foarte interesant instantaneu pentru ca sunt sigur ca scara nu sta acolo si nici usa din cupola nu e tot timpul deschisa.
Am fost insa socat de faptul ca tot o scara, undeva in apropiere se afla si in fatada bisericii Sf Mormint. Voicu a vizitat-o cu siguranta si m-as bucura mult daca ar alatura acestui detaliu detaliul la care fac referire. Scara aceea este de lemn si inlocuieste scara originara care a putrzit de mult, de cind pe ea circulau crestinii care duceau de mincare si bautura acelor crestini care erau „asediati” de fratii lor crestini, proprietari ai diferitelor felii ale maretului locas de inchinaciune.
Dorin, mersi de comentariu. Da, am fost si la Biserica Sf. Mormant, dar imi pare rau, n-am vazut mare lucru pe-acolo. Nici macar scara aceea. Era inghesuiala mare. Un soi de vast bazar, ca toata Cetatea Ierusalimului de altfel.
Iata un link. La o,38 de la inceput se vede fatada bisericii si deasupra portii zidite se vede bine scara cu pricina. Poate ca ceea ce am relatat in postarea mea precedenta face parte din „sosul” de legende care trebuie sa faca mai „interesanta” vizitarea, ori…. (ghidul care a insotit grupul provenea din Romania dar era colonel de scafandrii in armata Israelului)
Cu aceasi ocazie cu care am vizitat acest monument am fost transportati si la Betlehem la biserica Nasterii. Si acolo am avut parte de relatarea unor situatii (aici ghidul a fost un calugar roman care facea parte dintr-o misiune ortodoxa in Israel) care poate nu sunt intimplatoare si care subliniaza pe de o parte faptul ca fiecare tip de biserica crestina a pus „gheara” pe cite o halca din ceea ce era mostenire spirituala si fiecare se intelege cu ceilalti intr-o modalitate destul de indepartata de cea biblica. Drept pentru care cheile bisericii Invierii din Ierusalim sunt pastrate de mai multe sute de ani de o familie de musulmani.
Iar faptul ca biserica crestina este in continuare fragmentata in felurite variante, una mai autentica decit cealalta, o reprezinta chiar acel celebru simbol „Crucea Ierusalimului” care intre cele patru brate egale ale unei cruci mai are patru cruci micute, simbolizind bisericile catolice, ortodoxe,copte si aramaice.
unde este link/ul?
Mii de scuze, iata linkul si corectia cuvenita imaginea despre care vorbesc se afla chiar la secunda 1