„Veşnicia s-a născut la ţară!”. Ce prostie!
Veţi sări iar pe mine ca la Mioriţa! 🙂
Rar mi-a fost dat să aud o asemenea enormitate. Un prieten are o tolbă în care adună ce i se pare lui că este o „tîmpenie”. Nu comentez acum criteriile de adunare, dar o asemenea spusă este demnă de atare tolbă.
Noroc să se repetă rar. Mai des se repetă pe România Cultural, la emisiunile despre etnologie, etnografie etc.
Exemplu.
La Carrfour este promoţie. 200 lei (RON) televizorul.
Care credeţi că sînt cei mai fometoşi clienţi. Cei care se plîng că nu ştiu cît costă hectarul de arat etc.
Unii, nu toţi, dar unii spun de lene asta.
De ce?
Pentru că toate satele din Ilfov şi Dîmboviţa s-au umplut de televizoare, cîte unul pentru fiecare cameră. Pleacă ţăranii noştri cu veşnicia în inimă, dar cu tembelizoarele, cîteştrele bucăţele, în maşini ca să îşi smintească mintea şi copiii.
Vai de tata ei de naţie! (Că noi taţi avem, n-avem mame ca naţiune, ca să spunem „vai de mama ei de naţie”, vă aminţiţi, Decebal şi TRaian! 🙂 )
Vai de noi! Ce viitor are ţara asta cu un neam care se prosteşte pe zi ce trece în faţa televizorului? Zi şi noapte!
„De ce cumpăraţi, domnu, atîtea televizoare? ”
„Păi, d-aia, că vine iarna, ce să facem în casă, eu, la meci, muierea la telenovele, copiii la carton…., aia-i, dacă ne-a dat bonuri şi astea e eftine acu…. ce să facem.”
„Păi şi cînd se termină iarna le vindeţi?”
„Nooo, da ce-s prost! Iau dividiu şi dividiuri cu Vacanţa Mare şi cu Leana şi Costel, mai punem aşa … cum a fost vara asta. N-a fost multe zile de muncă, cald, domnu, cald, nu puteam să stăm decît în casă. Dacă ne dă aştia de la guvern bani de semănături, nu sămînţă, bani, dacă ne dă, atunci iau şi aer rece, trăim ca orăşenii…. că avem şi baie-n casă.”
Veşnicia s-a născut la sat?
Diferenţa este că violurile acolo se întîmplă în porumbi, nu în scara blocului, dar rădăcina acestor fapte sînt aceleaşi filme care corup şi mintea golanului de cartier şi mintea nemernicului de la sat.
Veşnicia s-a născut la sat, ai? Prostii!!!
Marius Cruceru 
Satele romanesti, mai ales cele din Muntenia, au devenit un fel de mahalale unde manelele urla din zori si pana in noapte. Caminele culturale s-au transformat in maneloteci, bibliotecile comunale s-au transformat in baruri, padurile s-au taiat… De unde „vesnicie”? Agricultura nu mai face nimeni si cine o face, o face dupa ureche (productii la nivelul anilor 1930).
Imi era foarte drag satul copilariei mele. Candva era ca in poeziile lui Blaga, era asa de liniste… Versurile lui Lucian Blaga – „Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna” – le-am trait acolo, de multe ori, la propriu! Astazi e ca in poeziile postmoderniste. Ma mai duc acolo doar ca sa-mi vad parintii. In rest, totul a murit. Inclusiv „vesnicia”.
Nu mai exista sate, ci cartiere manelizate. Iata cum „diferenta dintre sat si oras”, despre care vorbeau „fostii, s-a sters!
Vesnicia s-a nascut la sat, dar astazi se da „in direct si in exclusivitate pentru dumneavoastra la ProTV”.
cîtă dreptate ai, chiar ieri am trecut printr-un astfel de sat din oltenia.
„With all due respect, Sir…”, cred că versul lui Blaga ar trebui privit în context şi nu transplantat la întâmplare unde vrem noi şi calificat drept prostie/enormitate/tâmpenie. Ce are a face sentimentul poetic blagian cu starea în care a ajuns satul românesc de azi?! Fac parte din tânăra generaţie, nu sunt profesoară de română şi nici măcar nu m-am născut la ţară, dar am petrecut câteva din vacanţele copilăriei la bunici şi asta m-a făcut să rezonez realmente cu celebrul vers. Pe care mi se pare ciudat că îl redaţi denaturat, cu „ţară” în loc de „sat”. Între ghilimele!!
Mă intrigă „hermeneutica” dumneavoastră (cu atât mai mult cu cât acest blog e unul la care revin constant şi pe care îl apreciez mult). E acelaşi lucru cu vechiul: „Cum poţi să spui că Dumnezeu a iubit lumea, când uite câte cutremure sunt şi câţi copiii mor de foame” etc etc. Sunt perfect de acord cu dvs., mentalitatea ţăranilor e în general de toată jalea şi e o prostie să o idealizezi; foarte bine faceţi că vă indignaţi împotriva „tembelizoarelor”. Dar în poezia lui Blaga e vorba de sentimentul naturii, al pământului, de nostalgia liniştii patriarhale – nici măcar o singură referire la ţăranii propriu-zişi. Aşa că lăsaţi-l în pace pe Blaga!
(Bine măcar că nu îl pomeniţi pe autorul „enormităţii”. Veţi spune, probabil, că nu urmăriţi să criticaţi persoana, ci opera 🙂
(„copii’ cu doi i, scuze)
draga L.O.
așa cum am spus mai devreme, chestiunea care m-a deranajat nu este versul inițial, în contextul inițial, ci felul în care această idee a fost folosită de comuniști, felul în care a fost confiscată ideologic.
Hermeneza mea nu este aplicată contextului inițial, ci contextului creat în perioada comunistă, crearea unei false imagini a satului romanesc, o imagine care dăunează acum recuperării adevăratei istorii a satului, adevăratului folclor.
Vă mulţumesc pentru explicaţie. Sunt născută în ’86, deci nu am apucat perioada comunistă şi nici nu sunt prea documentată în materie de comunism, recunosc.
ferice de tine, nu ai pierdut prea mult, mai ales dacă are cine să îți povestească.
este mai ferice să primeșt tradiție decît să fii tu însuți cdel care transmite tradiția în acest caz.
Spui ca versul lui Blaga a fost supralicitat de comunisti, dar exemplele sunt, din cate realizez eu, din epoca postcomunista (DVD, Leana si Costel, multe televizoare).
Satul „comunist” era, oricum, mai placut decat satul postcomunist.
Pe de alta parte, nici in satul interbelic, la care se gandea poetul, nu mergeau cainii cu covrigi in coada (mortalitatea infantila de la sate ne plasa pe primul loc la acest capitol in Europa – dupa 1989, am revenit „in forta” si ocupam acum din nou primul loc la acest capitol).
Nu cred ca atitudinea fata de folclor a fost marea problema nerezolvata de catre regimul comunist (oricum, inainte de 1989, se canta mai mult folclor si mai bine decat azi).
Doctrina comunista/socialista a avut inca de la origini o neintelegere a lumii satului. Marx nu spune mai nimic despre asta. Lucian Boia are dreptate atunci cand spune ca „mitologia comunista este exclusiv urbana”.
Colectivizarea fortata, nu folclorul, reprezinta marea tampenie, aducatoare de nenorocire, promovata de niste oameni care habar nu aveau ce inseamna agricultura eficienta.
ai dreptate, aspecte ale satului decandent au fost prinse și de Slavici, vezi moara cu noroc,
perspectiva idilică a pășuniștilor n-a existat niciodată..
niciodată raiul n-a fost la sat și nici satul rai. Natura umană a făcut ravagii democratic, peste tot, și în palat și în bordei.
Textul acesta se pare ca a fost gandit in primul rand sa provoace reactii, in buna traditie blogeristica. Greseala fundamentala a celor afimtate deasupra este decontextualizarea afirmatiei. Vesnicia s-a nascut la sat, insa in alte vremi, si se pare ca nu vrea sa mai dainuie pe acolo. Eu insa, ca traitor (din cand in cand) intr-un sat din Ardeal, vreau sa cred ca incornoratul nu-i chiar asa de tuciuriu și ca inca mai sunt tărani, in sensul cel mai adevarat al acestui cuvant. Ba mai mult, vreau sa cred ca multi dintre bunii tarani nu mai stau la sate, ci fac studii pe aiurea. Insa in inima lor raman tarani pe mai departe, si chiar asta sta la baza demnitatii lor. Si apoi oare nu e vina noastra, a tuturor, intr-o mai mica sau mai mare masura, ca satele ne arata asa cum le vedem?
draga Paul Siladi, nu, tocmai acest lucru am vrut să îl marchez eu… scoaterea afirmației din contextul original și confiscarea ei ideologică de către comuniști.
Nu-ți amintești pe vrmea comunistă cît de mult folclor se promova, cum era emisiunea VIAȚA SATULUI și altele ca astea…
Si ce frumoase emisiuni…
Lasă că acu’ avem „În puii mei” si vesnicia nu se va mai naste la tara pentru tinerii de astăzi , fiindca nimeni nu mai vrea sa contemple frumosul, sa coseasca sau sa culeaga porumbi si struguri .Avem superMarkKeturi.
Mie imi place expresia.
„Vesnicia s-a nascut la tara”- fiindca pot vedea dincolo de pragul „tară’ o multidudine de inţelesuri.
Voi va tot legati de tarani dar ganditi-va ca de la tara va trageti si voi.
cine se leagă de țărani,
cine neagă că se trage de la țară?
soția mea este de la țară.
este de un bun simț urieșesc.
Eu sînt născut în jungla de beton…
nu asta am vrut să subliniez, ci o supralicitare a unei chestiuni ideologice.
Si inainte era la fel. Baluri,discoteci,scandaluri,violuri. La sat se potea obtine o autorizatie pt discoteca mai usor decat la oras,deci toti de la oras mergeau in cel mai apropiat sat.
despre care „inainte” vorbesti?
Vesnicia s-a nascut in sat da. Si ca mai toate cate au fost pangarite, nici asta n-a ramas neatinsa de eroziunea timpului, a pacatelor. Un sat, un staul, cateva animale ce incalzeau un prunc, ..o lume ce a pornit de la podea de tarana, de la lampa si cosit de fan, toate cate le stim de prin povesti, ne fac sa gandim ca undeva, candva…vesnicia s-a nascut la tara, intr-o gradina aleasa, sau poate cereasca.
Cum se face ca ori de cate ori vin vorbe rostite din sentimente unora pe la urechile tale, te grabesti sa tai urechile tuturor?
Oare atat de urzus sa fi incat sa judeci oricat?
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Lucian Blaga, Sufletul satului, vol. În marea trecere (1924)
Mulțumim, Paul Liviu,
versurile sînt frumoase.. dar fraza aceea a început să însemne altceva după suprautilizare. Acest fenomen devine toxic.
Există forme de intoxicare cu poezie în dauna poeziei însăși.
Candva era asa cum spunea Blaga. Insa de atunci s-a schimbat radical lumea satului romanesc sub amprenta curentului modern pagan.
Am stat cativa ani la tara in copilarie. Am facut nu de mult o vizita bunicii de acolo, dar nimic nu mai e la fel. Modernizarea a ucis lumea satului cu vesnicia lui.