Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Eu zic ca suna bine, desi nu sunt o adepta a genului. Versurile insa, sunt un pic cam… „adolescentine”. Daca tinerii „trebuie” sa asculte genuri mai ritmate, as prefera ca baietii mei sa asculte asta si nu alte bazaconii si mai si.
Nu mi-ar placea sa aud asa ceva in biserica. Nu, nicidecum!
Trebuie sa recunosc ca n-am mai ascultat alte mostre de „rock crestin” (ce nepotrivit poate sa sune!)
şi eu cred că la versuri este una dintre cele mai mari probleme în muzica creştină… versuri de doi bani, chiar cînd bucăţile sînt destul de reuşite.
spui că n-ai mai ascultat, stai că mai pun şi la rubrica AŞA DA şi la rubrica AŞA NU în următoarele zile.
Biserica mea ar fi goala in cinci minute …. 🙂
Crazy Good! Imi place, este perfecta acum pentru a ma ajuta la digerarea bazaconiilor din predica de azi!!!
ah, dar unde ai fost tu la biserică de ai auzit bazaconii.. poţi să îmi spui în particular ca să nu jignim pe nimeni.
Am cautat si iata ce am gasit: http://www.youtube.com/watch?v=vNjH8QDpBFY&feature=related
De asta ce ziceti?
Îmi place „Delirious? „, şi şi această piesă. Sunt o categorie de compozitori şi interpreţi pe care îi consider cu substanţă şi cu melodie.
Dar vezi că piesa asta nu s-ar tocmai încadra în genul rock, aici au evadata şi ei puţin din ritmul tare spre o odihnă.
Şi versurile de aici nu sunt mai profunde sau mai metaforice decât în cea din articol, dar impresionează mai mult pentru că îţi place melodia. (Nu spun asta pentru că mi s-ar părea că are nevoie de versuri mai lucrate, personal nu mă deranjează ca unele piese să fie mai simple la limbaj, cum e asta. Recuperează pe latura melodiei suficient.)
aşa cum spuneam şi rock-ul are balade…
crede-mă pe cuvînt… ceea ce îţi pun aici este muzică ROCK ŞI NIMIC ALTCEVA, una dintre cele mai reuşite balade care au fost scrise vreodată.
Merită ascultate şi versurile. Mă vei întreba de ce ascult aşa ceva? Nu din dragoste pentru violoncel, la care îmi continui lecţiile, btw, ci pentru că stau cu o ureche la frămîntarea lumii în care trăiesc, şi cu celelalte două urechi la Dumnezeu.
uite încă una
Ştiu ce e o baladă, ştiu şi de balade rock, dar ştii şi că nu la asta se gândeşte lumea când spune şi aude rock (eu am păţit-o frumos din cauza asta la un moment dat).
Totuşi, spuneai de „rock creștin sau muzică rock cu versuri creștine”, dar acestea două îndeplinesc doar prima condiţie.
da, Camix, știu foarte bine la ce se gîndește prima dată …. așaa cum spui tu LUMEA… lumea asta de care vorbim de obicei este necunoscătoare în domeniu, tot ce-i zgomot este rock, chiar dacă este jazz progresiv sau cafe concert. A fost argumentul meu pentru a discuta informat despre chestiune.
Eu nu cred că există MUZICĂ CREȘTINĂ.
dacă muzica unui compozitor clasic homosexual este cîntată de un violonist creștin (nu spun nume de compozitori, că nu știu pe care să-l aleg… ) devine aceea muzică … creștină?
dacă muzica compusă de Niculiță Moldoveanu, ca să iau un clasic evanghelic, este cîntată de un solist preacurvar, rămîne acea bucată creștină,
dacă unei balade rock îi punem versuri creștine devine muzică creștină,
nu cred.
nu există muzică creștină..
Există creștini care cîntă muzică… de toate felurile.
Ce efect are muzica asupra noastră? Subiectivismul receptorului, iată o chestiune demnă de discutat.
Am făcut experimente cu unii ascultători. Le-am pus Vanghelis sau Jean Michel Jarre, fără să le spun despre cinee ste vorba și cine a compus și de ce și cum se cheamă bucata și i-am întrebat ce sentimente le invocă muzica respectivă, dacă ar asculta-o în biserică…
răspuns: mi se pare o muzică ziditoare..
Cînd am ajuns la Chopin, aproape că erau gata să ridice mîna și să se predea..
Dragă Marius,
Cine a spus MUZICĂ CREŞTINĂ? Ceea ce se află între ghilimele este citat din tine: „rock creștin sau muzică rock cu versuri creștine, încreștinate etc. că de muzică creștină nu poate fi vorba niciodată, în niciun caz,…”.
Dacă de muzică creştină nici nu poate fi vorba, înseamnă că preferi mai degrabă formulările de dinainte „rock creştin” şi „muzică rock cu versuri creştine”.
Aşadar, nu înţeleg de ce îmi prezinţi argumentul care urmează ca şi cum ar avea vreo legătură cu mine.
Oricum, m-am prelungit deja prea tare şi nu cred că atmosfera păstrează melodia propice unui schimb relaxat de idei..
draga Camix, nu făceam referire neapărat la ceea ce ai spus tu în răspunsul meu, am subliniat din nou niște idei pe care am simțit nevoia să le repet ca să fiu bine înțeles.
nu am intrat în polemică cu textul tău.
nici rock creștin nu se poate, nici muzică cu ersuri creștine, am pus întrebarea ca pe o capcană. 🙂
deci..
nu putem plasa calificativul CREȘTIN în dreptul muzicii, versurilor, creațiilor noastre în general.
nici măcar copiii noștri nu se nasc CREȘTINI
mda, ştiu piesa, destul de reuşită… dar previzibilă…mullt prea soft pentru gusturile mele.
Asa e, e destul de previzibila, dar am putut s-o ascult, intr-o forma de inchinare, cu bucurie si entuziasm crescand de mai multe ori, fara sa ma plictisesc, ba chiar descoperind noi fraze muzicale reusite. Acompaniamentul mi se pare foarte reusit. Si poate tocmai faptul ca e previzibila m-a facut s-o indragesc, o simti cumva… familiara.
Mie-mi place tocmai faptul ca e destul de soft. Suntem atat de diferiti, slava Domnului!
draga Lavinia,
previzibilitatea unei melodii nu este cel mai rău lucru care se poate întîmpla unei bucăți, eu prefer melodiile care urmează un curs imprevizibil, cam așa compun micile mele bucățele, atît cît am inspiratție.
despre melodia cu pricina, da, este decentă, dar se poate și mai bine, my last amen este o altă clasă.
Hm, nu-mi place cum sună piesa asta, ceva din armonia ei, cred, nu mă mulţumeşte; poate şi ritmul e cam obositor: şi/ sau facil. Poate preferabil faţă de altele mai slabe, dar, aş prefera asta, de exemplu, unde nu mă deranjează nici forţa, pentru că are şi sensibilitatea necesară, şi îmi convin şi versurile; eu mă pot închina pe o piesă ca asta; nu că o vrea sau văd neapărat şi în biserică (nu cred că biserica trebuie să „ofere” tot):
Durere!
Subscriu. Mor de ras! Ce cauta aia din Spider Man in clip? Si zice asta ca-i creStin? We were meant, da, dar nici macar nu-l pomenesc pe God sau Jesus.
se cheama ca-s subtili :))
Lavinia, schimbînd subiectul, unii creştini sînt atît de subtili şi eleganţi încît nimeni nu îşi dă seama toată vieţulica lor că au fost urmaşii lui Cristos..
„nişte închipuiţi”, ce-mi place vorba asta, am auzit-o la Ştefan Colceriu recentissime
am o intrebare: daca o melodie nu mentioneaza ceva despre Dumnezeu e automat ne-crestina?
intrebarea din fundal este: aceasta este logica ce valideaza daca ceva e crestin sau nu?
nici cartea Estera nu mentioneaza numele lui Dumnezeu si totusi este in Biblie.
poate ca ne-ar trebui o alta logica, sau un alt argument pentru a defini ceva ca fiind crestin/ne-crestin.
dar, ca sa fiu clar: si eu cred ca sunt melodii care se pot confunda cu orice alta melodie seculara. nu aprob astfel de idei, dar ma intreb, la general, care este logica folosita pentru a defini ceva ca fiind crestin/ne-crestin.
Numai cartea aia Estera ne incomodează. O scoatem afară şi gata! Rezolvat problema, realitatea se va îndoi după raţionamentul nostru.
Piesa face parte din soundtrack-ul filmului. Nu-i nimic dacă nu ştim, dar ne informăm. Pe cât posibil, vorbim după.
A, nici nu merită să intru în discuţia „menţionarea numelui lui Dumnezeu, Isus”. Dacă nu se poate face legătura între idee şi Persoană, poate nici nu merită încercat neapărat. Nu toată lumea înţelege. Nici nu trebuie. Nu toată lumea o guste. Nici o problemă! S-o guste cei care pot. De-asta sunt o mie şi o sută de genuri muzicale, de albume, de formaţii etc.
Vai! Chiar nu stiam ca melodia face parte din soundtrack-ul filmului. Sa ma ajute cineva, dar nu vad legatura dintre crestinism si spider man.
Camixule, nu urmaresc filme gen spider man. Dar si la cele pe care le urmaresc nu le retin neaparat soundtrack-u(ri)l(e). Si nu ma documentez in ce conditii si pt cine a fost scrisa fiecare melodie pe care-o ascult. Ma iarta.
Ciprian, buna intrebarea, insa aiurea comparatia cu cartea Esterei. Eu prefer sa fie mentionat Domnul in cantari.
Cred ca switchfoot a scris aceasta melodie pt soundtrack-ul lui spider man. La asa versuri dip, vazand ca da bine si la crestini, cica, a zis, de ce nu? Astfel de versuri dip scriu si alte trupe de muzica rock, dar care nu se autodefinesc ca fiind trupa crestina. Astia crestini scriu asa ca sa-i poata asculta si cei din lume, adica sa aiba cat mai multi ascultatori, deci sa faca cat mai multi bani. Cine nu pricepe?
In fond e chestie de gusturi, da.
Dacă nu ai urmărit filmul, atunci despre ce discutăm?
Eu îmi zic: ce bine că s-au găsit nişte creştini să facă muzică de filme, cu mesaje către o luptă pentru ceva mai mult decât ce e lumesc, pământesc (oare ce vrea să spună autorul? greu) care să-i facă pe ascultători să gândească (prea mult! e durere), să cerceteze, să caute pe Cel de deasupra oamenilor.
Dar ai spus bine: tu preferi să fie menţionat. Preferinţa e cu totul altceva decât argument, normă, regulă absolută. Odată ce s-a ajuns în acest punct, e inutilă orice argumentare. Toată lumea e fericită: mie îmi place, ţie nu, nu este nici o presiune, dar nici noroială!
Şi a pretinde că ai vreun barometru spiritual în virtutea unei preferinţe personale sună deja suficient de exagerat ca să merg la culcare.
nu e doar o chestie de gust.
vezi lamb of God ca sa delimitam clar categoriile: mesajul poate fi crestin fara mentionarea numelui divinitatii, sau se subintelege din text.
Poate fi, dar se poate (sub)intelege si alt mesaj decat cel crestin. Poti sa faci acest „experiement” cu cunostinte care nu asculta muzica crestina.
Oare la cati le-a trecut prin cap ascultand sounntrack-ul din spider man atunci cand au urmarit filmul ca melodia e crestina?
draga Camix, muzica rock este o lume în sine, sînt cel puţin, după ştiinţa mea, în jur de 20 de subtipuri, subgenuri. Chiar în dreptul acestei postări cineva a confundat blues-ul cu rock-ul. Acolo este o cu totul şi cu totul altă lume.
o chestie… tu spui … nu cred că biserica trebuie să ofere tot… dar BISERICA oferă TOT.
Tocmai, biserica oferă tot din ceea ce trebuie să ofere. Nu cred că trebuie să ofere tot ce cred eu că am nevoie.
Mă gândeam că se înţelege cum zic.
aici sîntem de acord, biserica oferă TOT prin Cristos, dar nu tot ce dorim noi.
sau:
Asta parca-i mai blanda, dar totusi ….
Gusturi si gusturi
da, dar chestia cu … unde te duci, mă duc, cînd te mişti … mă mişc este atît de hiperuzată încît şi+a pierdut poeticitatea.
Suna melodios, dar pe mine nu ma zideste. Cred ca unii crestini care sunt in perioada de transformare in oameni din ce in ce mai sfinti asculta din cand in cand asemenea melodii.
Zice undeva in biblie ca „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” (este evident ca e vorba de mancaruri in prima faza), dar s-ar putea sa se aplice si la muzica. Ce parere aveti?
nici pe mine nu mă zidesc multe melodii, dar acesta nu este un criteriu, eşti de acord… aceeaşi melodie poate zidi 50% din biserică şi dărîma în cealată jumatate… este o melodie bună sau nu?
Sunt de acord cu ce ati zis, cat despre melodie… eu tind sa leg melodia de versuri .
„This world it looks at us
like we’re ridiculous
Baby it’s all because of crazy love”
(sa dea Domnul sa zica lumea despre noi ca suntem ridicoli din cauza ca avem prea multa dragoste in noi! Observati aici „baby”)
sau
„We’re the ones to fight down on our knees/ Who dare to love our enemies”
Melodia se potriveste perfect cu unele versuri, dar ce se intampla cand melodia face ca alte versuri sa-si piarda puterea?
Adica „we’re the ones to fight down on our knees”, pe viteza ritmului asta… isi pierde puterea, devine doar un vers din multitudinea de versuri! Parerea mea! Ce credeti despre asta?
Trebuiesc judecate totusi intr-un fel si lucrurile acestea, nu?
draga Mihu,
relația dintre melodie și versuri este un alt capitol,
există și melodii fără versuri, ce te faci cu versurile care strică melodia? ai o melodie bună și niște versuri penibile?
Pai felul cum am judecat cantarea de mai sus cred ca avea din amandoua partile cate un pic. Si versurile stricau melodia, si melodia strica versurile.
Ce parere aveti de versurile din cantarea asta?
proastă!
nu ştiu, este obligatoriu să falseze băieţii ăştia, în 1994, ‘pe cînd i-am cunoscut, cîntau mai bine.
transcrie versurile şi vezi cum sună scrise,
testul adevărat al unor versuri pentru un cîntec este să transcrii versurile pe hîrtie,
opreşti muzica şi le citeşti ca pe o poezie,
dacă sună prost, sînt proaste.
Fă testul ăsta cu caraghioslîcul ăsta de strigătură de horă şi să vezi ce iese. Păcat că Decean şi-au pierdut simţul decenţei.
Mi-e mil de puştanii ăia care sînt dresaţi în sală să dea din mîini, sărmănuţii.
La o aşa chestie lobotomia chiar nu mai este necesară.
Şi soloul de chitară de la minutul 5:22… penibil. Noroc că efectele salvează pseudoimprovizaţia aia.
Glumele de la minutul 7:41… in-decent.
Ce treabă are Dumnezeu cu treaba asta?
Dumnezeu NE ajută SĂ ARĂTĂM bine, ne dă sănătate, ne face maţele să funcţioneze bine, Slavă Lui? Ce altă datorie are Împăratul şi Măritul decît să se ocupe de tenul nostru şi de corzile vocale şi de nări ca să cîntăm LIBER!
Aspru…
dar asta e cea mai tare…http://www.youtube.com/watch?v=r6wLlHZl7HI
Stryper \ Calling On You
Inside of me there is a lonely place
Sometimes I just don’t know it’s there
But when I’m all alone
That’s when I have to face…
The part of me that needs someone
To be by my side that’s when I call on…
You, You make my life complete
You give me all I need
You help me through and through
I’m calling on you
I can’t explain just what You do to me
My love grows stronger everyday
You give me love, You give me company
And when I have to face the rain
You bring sunshine into my life
Nu pare a fi un text crestin …. imi pare rau
Naomi, sa nu-ti para rau…;)
dar asta pare a fi un text crestin?
tot Stryper, More than a man-
Long ago, there was a man who came
Came and died for you
You, you say you don’t want to know
But I’ve got to tell you the truth
[Chorus:]
God, I will follow you
because you died for me
Gave to me your life to set me free
Anyone who asks shall receive
Jesus in your heart
It’s time for you to start
Giving God all the glory
More than a man, God almighty
He created you
He’s the One, the One
who rules the land
He is the One I choose
[Chorus]
[Bridge:]
All of the glory today
No matter what some people say
All of your faith
And your life will start to change
As putea spune ca persoana care a scris versurile se refera la partenerul de viata. : ))
naomi, pt tine:
sper sa-ti placa. : D
my fav band ever; great hard sound+great true words+great real changed lives=PETRA
draga Cristian, să nu spunem prea repede EVER
sau asta? MWS-Grace
Cantarea asta cu „Grace” este deosebita!
cam plîngăreaţă pentru cîtă forţă şi culoare are creştinismul, nu? 🙂
creştinismul este o religie tare, de forţă, chiar colţuroasă aş putea spune.
Nu se potriveşte cu rozul.
Uneori trebuie sa ne mai plangem „crestinismul” din interiorul nostru, si devin potrivite si melodiile acestea cat de cat!:)
toate ca toate, dar imagiilea alea chicioase… Doamne…. Doamne…
n-ai găsit unul şi cu Kinkade, pictorul luminiii?
chin cade pe capul nostru să ne uităm la aşa ceva
Imi plac si mie unele melodii rock, dar nu o trupa de la A la Z. Si nu orice fel de rock. Pur si simplu unele (asa zise) linii melodice nu le pot digera.
Uite ceva romanesc si mai vechi: http://www.box.net/shared/h1kcnulrn1
Nu mai am mai auzit nimic de ei de mult mult. S-or fi lasat de cantat…
Si de link-ul dvs, dle Cruceru zic ca e indigerabil. Pt mine. : ))
nu se mai aude de ei, fiindca solistul s-a intors sa cante cu trupa Altar, dupa ce a ajuns la concluzia ca crestinismul e doar una din multele cai catre Dumnezeu
cred ca greu gasesti o trupa rock cu traire de crestini… si asta spune multe
am ascultat, nimic impresionant… cîntam mai bine în subsolul blocului şi cu trupa de la Topraisar.
Păcat… s-a pierdut un suflet, că muzica rock n-a pierdut nimic
I sink ca nu cantati mai bine. Cei care canta au voce. Nu cred ca puteti spune ca nu e asa, iar versurile, dupa mine, sunt mai ok decat la melodia my last amen, spre exemplu.
ce este in clipul de la postare nu e rock! e un fel de mainstream music care nu are nici o legatura cu rock ul. Criss a postat un link cu Stryper, ala da rock! nu am vrut sa dau un link pentru ca … unii il considera „violent” dar trupa este deja clasica, a influentat multe alte trupe nu numai de muzicieni crestini (piese precum the hell with the devil, soldiers under command etc. reprezinta muzica lucrata) . se face heavymetal serios in afara (muzica cu caracter crestin sau christian metal) dar publicul este la fel ca si la noi…
exact, aia nu este rock, e altceva.
Pingback: Postarea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985) poziția 63 în Top 100 WP (24.10.2010) « Istorie Evanghelica
daca e vorba de rock crestin, ce ziceti de ei:
repet, asta nu este rock. Este o confuzie.
Şi aici ai Clapton mixat cu Santana şi încă vreo doi. Interesant, destul de bunicel chitaristul, o voce care seamănă cu a lui Clapton… şi cu a lui Muddy WAters un pic
Nu-i păcat că discutăm despre trupele creştine tot în termenii aceştia: ăştia seamnă cu ăia, pocăiţii cu paraziţii etc. Toţi seamănă cu cîte o trupă „din lume” ca să ne exprimăm aşa.
Trist…
Oare ce se întîmplă cu creativitatea oamenilor imediat după ce se convertesc, are loc un fel de lobotomie…
nu pot sa nu observ un lucru- cu nota de subiectivism aferenta 🙂
postari succesive cu putine comentarii (nu stiu cat trafic). subiecte relativ neutre (nici sa te zideasca, da’ nici sa te izgoneasca).
and then, all of a sudden, postari in care legalismul isi poate da frau liber. legalism care in bisericile neoprotestante romanesti are un teren mai mult decat propice. succes garantat in termeni de comentarii. interesant.
don’t shoot the messenger, doar cugetam 🙂
draga Noble,
faci abstracţie (voit sau nevoit, cu bunăvoinţă sau fără ) de cîteva aspecte:
1. postările cu P vin la rînd de pe Pătrăţosu, este un experiement pe care l-am facut, s-a dovedit interesant şi îl voi continua, deci unele postări vin că aşa sînt programate de acum trei ani sau doi ani, data şi postarea… uneori şi eu mă mir sau sînt luat prin suprindere. a, da, am un program al meu de postat, dar nu coincide deloc cu presupoziţiile tale. După cum vei observa… comentariile cele mai multe le are o postarea, care n-are nicio legătură cu legalismul, numai cu legalitatea.
2. unele postări chiar nu necesită comentarii, nici nu le aştept. E chiar mai bine aşa. Un alt lucru pe care nu l-ai văzut clar, dar eu îl văd mult mai bine pentru că ştiu persoanele reale. Majoritatea comentatorilor mei nu este formată din baptişti, la unele postări chiar evanghelicii sînt în minoritate. Postarea cu cele mai multe comentarii a adunat oameni de toate confesiunile.
3. traficul nu mă interesează, nu m-a interesat niciodată. DAcă la ora asta, după ce am trecut de două ori de 1 milion şi ceva de accesări şi n-am mai coborît de nu ştiu cînd din primele 10 locuri din top WordPress.ro… crezi că mă mai interesează traficul, rank-urile, topurile sau alte prostii din astea… înseamnă că nu mă meriţi ca blogăr şi eu nu te merit drept comentator 🙂
4. chiar crezi că este uşor de răspuns la 5 pagini de comentarii aproape în fiecare zi? uneori sînt 100 de comentarii pe zi? Acolo unde legalismul îşi dă frîu liber eu însumi şterg cu mînuţa mea comentarii la care aş obosi răspunzînd.
5. stai liniştit, ştiu eu subiecte care ar stîrni comentarii şi încă dincolo de 1000. De asta sînt eu blogăr mai bun ca alţii 🙂 şi comentatorii mei sînt mai inteligenţi decît ai lor 🙂 pentru că ştiu cînd, cum şi unde şi de ce şi mai ales … ştiu cînd să nu cedez ispitei de a pune o postare de 1000 de comentarii. N-ai idee de cîte ori m-a mîncat buricul degetului pe tastatură…
în rest iau cugetarea ta ca o nevinovată răutate de ora 1 noaptea. 🙂 Oboseala, mînce-o somnu!
s-ar prea putea ca unii dintre noi sa nu avem multe lucruri in comun cu muzica. Cu atat mai mult, muzica rock. M-as bucura sa scrie cineva despre timpi si accente, ritm si armonie in muzica rock. Eu nefiind in masura, recomand cateva carti: http://www.freedomministries.org.uk/godwin/index.shtml. Cel putin o carte „What’s wrong with christian rock” se gaseste la biblioteca UEO. Jeff Godwin nu scrie prea multa teorie muzicala. Dar prezinta cateva aspecte interesante ale partii spirituale. Dupa ani de zile de cantat muzica rock ajunge sa/L cunoasca pe Dumnezeu. Este stupefiat cand regaseste in bisericile crestine aceeasi muzica prin care el se inchina lui Satan. Asa se nasc cartile, articolele si conferintele sustinute pe intreg continentul american. Este un crestin fundamentalist, foarte radical uneori. Nu pot sa spun ca sunt de acord cu toate lucrurile ce le scrie (multe afirmatii sunt lipsite de obiectivitate) dar sunt multe lucruri de invatat.
oh, chiar şi în limba română este tradus aproape un raft de cărţi pe tema asta… s-a scris mult.. din păcate. de pastori care nu ştiu muzică sau de muzicieni care n-au nici în clin nici în mînecă cu teologia sau de liturgica practică sau de liturgica teologică.
Psalmul 47 spune sa cantam Domnului o cantare inteleapta. Eu inteleg ca o cantare crestina (sau cantec crestin) trebuie sa aiba un mesaj care nu contravine invataturii biblice, un mesaj care te cerceteaza, fie la pocainta (pocainta vine in urma auzirii Cuvantului, nu a muzicii sau a melodiei), fie la adorare a lui Dumnezeu. Nu stiu exact cum se canta in cer, dar inclin sa cred ca nu asa de zgomotos si haotic ca unele cantece de azi asa-zise crestine . Trebuie sa fie bun simt in cantare. Asa cum scrie in alt loc ca trebuie sa ne rugam cu duhul dar si cu mintea, cred ca si cantarea trebuie sa fie la fel.
daca se poate o parere despre piesa asta?; dupa care as mai avea vreo doua, dar am zis ca incep cu asta
începe bine, dar cam uzată chestia cu strings şi pamfleaua de electrice, vocile sintetizate din spate nu sînt pe gustul meu.
totul se năruie cînd începe vocea.
Nu vreau să fiu discriminant, dar o voce acută masculină s-ar fi potrivit mai bine.
versurile sînt .. pe alocuri reuşite, dacă nu s-ar prăbuşi e alocurea în gropile în lozincărie şi truisme…
Poezia lipseşte cu desăvîrşire.
Este proză cîntată. „I can trust in you, Jesus, My Lord”.
Concluzia: Ne iubeşte tare!
Să fim serioşi!
Încă aştept o bucată care să îmi spargă carapacea, o bucată cu adevărat bună făcută de creştini, cu versuri adevărate, cu muzică neimitantă.
Mă tem că mai am de aşteptat!
Partea finală trenează degeaba, nu schimbă nimic…. ne pregăteşte ca pentru un climax ca să facă ce? Să repete acelaşi refren de şcoală duminicală?
Sper că n-am jignit vreo persoană apropiată! Unde şi cine a produs producţia?
poate că ascult mîiine, să vedem, acum e noapte în apartament la mine 🙂